Art. 15 Constituirea ca parte civilă Acţiunea civilă ACŢIUNEA PENALĂ ŞI ACŢIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL
| Comentarii |
|
Capitolul II
ACŢIUNEA PENALĂ ŞI ACŢIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL
Secţiunea II
Acţiunea civilă
ACŢIUNEA PENALĂ ŞI ACŢIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL
Secţiunea II
Acţiunea civilă
Art. 15
Constituirea ca parte civilă
Persoana vătămată se poate constitui parte civilă în contra învinuitului sau inculpatului şi persoanei responsabile civilmente.
Constituirea ca parte civilă se poate face în cursul urmăririi penale, precum şi în faţa instanţei de judecată până la citirea actului de sesizare.
Calitatea de parte civilă a persoanei care a suferit o vătămare prin infracţiune nu înlătură dreptul acestei persoane de a participa în calitate de parte vătămată în aceeaşi cauză.
Acţiunea civilă este scutită de taxa de timbru.
| ← Art. 14 Obiectul şi exercitarea acţiunii civile Acţiunea... | Art. 16 Partea responsabilă civilmente Acţiunea civilă... → |
|---|
Citește mai mult
cazul acesta ,cel care a condus masina si care ma si lovit cu parul in gura a primit UN AN SI OPT LUNI cu suspendare ,celalalt avand si o coada in urma 3 ani cu executare.Acum vine partea interesanta eu le-am cerut in instanta suma de 10.000 de LEI vrand doar sa scap de ei o data si sa-mi achit datoria pe care o facusem cu spitalizarea,aceasta suma se imparte la amandoi,deci cate 5000 de lei pt fiecare. Cel care a luat cu executare ma cautat sa stam de vorba ca- sa se achite de datorie cumva,bun celalalt ''CIOARA '' imputita care a luat cu suspendare mi-a transmis prin celalalt ca NU IMI VA DA NICI UN BAN deoarece el a scapat si-l doare undeva. Deci Cum pot eu sa-mi recuperez prejudiciul de la acesta?,nu lucreaza cu CM ,nu are nimic pe numele lui,dar si-a luat Masina ,si-a facut gard de beton,si-a pus geamuri de termopan la casa etc,el practic nu lucreaza. Va multumesc..cerută drept cheltuieli de înmormântare primează, în stabilirea obligaţiei civile, faţă de orice element al cauzei de natură a diminua obligaţia. Exprimându-şi voinţa de a dezdăuna partea civilă cu acea sumă, fără vreo condiţie, inculpatul s-a obligat în mod valabil să satisfacă în întregime pretenţiile părţii civile, astfel că aceasta nu trebuie să-şi mai dovedească pretenţiile.
b.
Citește mai mult
Motivul de apel invocat de parchet, în sensul că pentru stabilirea prestaţiei periodice la care a fost obligat inculpatul către copiii minori ai victimei - mama lor - trebuia să se verifice şi cuantumul cheltuielitor pe care le făcea lunar pentru întreţinerea copiilor tatăl acestora, nu este întemeiat.întreţinerea pe care tatăl o acorda copiilor consta într-o pensie de întreţinere, stabilită printr-o hotărâre judecătorească civilă, rămasă definitivă, or, pe de o parte, această obligaţie nu este afectată cu nimic prin decesul mamei, ea continuând să curgă până la data stabilită de instanţă şi, pe de altă parte, nu există nici o probă din care să rezulte că minorii nu s-ar fi aflat efectiv în îngrijirea victimei, fiind deci prejudiciaţi prin decesul acesteia.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 29/A/1998
Observăm că, pentru a atenua rigoarea principiului disponibilităţii, Tribunalul Suprem a decis că, deşi în baza acestui principiu, inculpatul este liber să recunoască pretenţiile părţii civile, totuşi, pentru ca unei asemenea recunoaşteri să i se dea eficienţă juridică - în sensul ca inculpatul să fie obligat, prin hotărâre, la plata sumei respective - este necesar ca ea să fie făcută în cunoştinţă de cauză, neafectată de eroare în ce priveşte efectele sale şi nedependentă de alte consideraţii ce ar vicia consimţământul. De aceea, în cazul în care partea civilă formulează pretenţii evident exagerate, instanţa, în baza art. 4 C. proc. pen, trebuie să explice inculpatului efectele recunoaşterii sale, în sensul că pe baza ei se va da o hotărâre cu însemnate efecte asupra patrimoniului său; acest lucru se impune pentru ca inculpatul, dându-şi consimţământul, să cunoască dimensiunile reale ale obligaţiei asumate
în speţă, persoana vătămată a depus cererea de constituire de parte civilă în faza de urmărire penală, la 12 noiembrie 1990, solicitând doar despăgubiri echivalente cheltuielilor de înmormântare; ulterior, însă, la 8 iulie 1995, în faza de apel, a ceruL pe de o parte, reactualizarea sumei acordate în concordanţă cu indicele inflaţiei şi, pe de altă parte, pentru prima dată - dar tardiv, în raport cu textul sus
Citește mai mult
menţionat - daune morale.Această ultimă solicitare, fiind formultă după depăşirea termenului prevăzut de art 15 alin. 2 C. proc. pen., nu poate fi admisă.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 85/Al 1996
NOTĂ. în literatura juridică se consideră, în general -în acelaşi sens - că nu numai constituirea ca parte civilă, dar şi modificarea pretenţiilor părţii civile nu se poate face (dacă inculpatul sau partea responsabilă civilmente se opune) decât până la termenul limită prevăzut în art. 15 alin. 2 C. proc. pen.: citirea actului de sesizare (v. N. Volonciu, Tratat de procedură penală, voi. II, Editura Paideia, Bucureşti, 1993, p. 191; Gheorghiţă Mateuţ, Unele probleme în legătură cu constituirea de parte civilă în procesul penal, Dr. nr. 9/1996, p. 74). Este şi normal să fie aşa, deoarece inculpatul şi, când este cazul, partea responsabilă civilmente trebuie să cunoască pretenţiile civile ale persoanei vătămate încă de la începutul cercetării judecătoreşti, pentru a-şi putea face apărarea sub ambele laturi, penală şi civilă, ale procesului. Aceasta înseamnă că cererea părţii civile, formulată într-o cale de atac, ca inculpatul să fie obligat a-i plăti o despăgubire mai mare decât cea solicitată în termenul sus menţionat este inadmisibilă (v. N. Volonciu, op. cit, p. 191; TS, sp., dec. nr. 2181/1980, CD, p. 332; TS, sp., dec. nr. 228/1975, CD, p. 512).
în practica judiciară s-a decis, însă, că în declaraţia de constituire de parte civilă nu este neapărat necesar să se precizeze pretenţiile persoanei vătămate, acestea putând fi formulate şi mai târziu, dar nu după începerea dezbaterilor la prima instanţă (Tm. Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 2482/1984, RRD nr. 2/1986, p. 75). Soluţia a fost acceptată de unii autori, dar cu menţiunea că, prin formularea pretenţiilor, trebuie să se înţeleagă precizarea acestora; astfel înţeleasă - s-a arătat - ea este în concordanţă şi cu art 132 alin. 2 pct 2 C. proc. civ. (G. Antoniu ş.a., Practica judiciară penală, vol. IV, Editura Academiei, 1993, p. 92). Oricum, însă, chiar în raport cu acest punct de vedere mai puţin exigent, modificarea pretenţiilor civile în căile de atac este inacceptabilă.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 81/A/1996
NOTĂ. în sensul că dacă inculpatul, prezent în instanţă, nu s-a opus constituirii de parte civilă după expirarea termenului
Citește mai mult
prevăzut de art. 15 alin. 2 C. proc. pen. încălcarea prevederilor acestui text nu constituie motiv de nulitate, v.: Gheorghiţă Mateuţ, Unele probleme în legătură cu procedura constituirii de parte civilă în procesul penal, Dr. nr. 9/1996, p. 74; TS, sp., dec. nr. 586/1971, CD, p. 423, Jud. Bistriţa-Năsăud, dec. pen. nr. 807/1984, cu note de Em. Lipcanu a). N. Ionescu (II), RRD nr. 7/1986, p. 68. Soluţia decurge din prevederile art. 197 alin. ultim C. proc. pen., potrivit cărora nulitatea - relativă - ce rezultă din încălcarea dispoziţiilor art 15 alin. 2 C. proc. pen. se acoperă, dacă nu a fost invocată de inculpatul prezent când s-a făcut constituirea de parte civilă sau, dacă nu a fost prezent, la primul termen de judecată cu procedura completă.Prin apelul declarat de parchet, se critică măsura obligării inculpatului la plata cheltuielilor de spitalizare către partea civilă, şi nu către unitatea sanitară, chiar dacă acestea au fost plătite de cea dintâi, fiind astfel încălcate dispoziţiile art. 188 din Legea nr. 3/1978.
Motivul de apel nu este fondat,
Citește mai mult
atâta vreme cât persoana vătămată - cetăţean străin - a achitat integral cheltuielile de spitalizare şi s-a constituit parte civilă cu o fracţiune, corespunzătoare culpei inculpatului, din cuantumul acestora.C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 174!Al 1996
NOTĂ. Conform art 188 din Legea nr. 3/1978, persoanele care, prin faptele lor, aduc prejudicii sănătăţii altei persoane, răspund, potrivit legii, şi sunt obligate să suporte cheltuielile necesitate de asistenţa medicală acordată acesteia. Precizarea din textul de lege sus menţionat, în sensul că făptuitorii răspund pentru daune "potrivit legii" constituie, printre altele, o referire la prevederile art. 998 şi 999 C. civ., conform cărora orice faptă a omului, săvârşită cu intenţie sau din culpă, care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greşeală s-a ocazionat, a-1 repara. Ca atare, cheltuielile necesitate de asistenţa medicală acordată persoanei care beneficiază de asistenţă medicală gratuită reprezintă o despăgubire datorată de făptuitor instituţiei sanitare care a prestat asistenţa medicală şi pot constitui, în procesul penal, obiect al tragerii la răspundere civilă a părţilor menţionate în art 14 C. proc. pen. Instituţia sanitară căreia i s-a cauzat, prin fapta penală, o vătămare materială sau, când aceasta nu are personalitate juridică, direcţia sanitară judeţeană, dacă exercită acţiunea civilă în cadrul procesului penal, dobândeşte, conform art. 24 alin. 1 şi 2 C. proc. pen., calitatea de parte civilă; acţiunea civilă trebuie însă pornită şi exercitată, conform art. 17 C. proc. pen., şi din oficiu.
Când - spre deosebire de ipoteza examinată mai sus -, persoana a cărei sănătate a fost lezată nu beneficiază, în condiţiile prevăzute de lege, de gratuitatea asistenţei medicale, aceasta va suporta costul îngrijirilor şi va fi despăgubită de făptuitor şi pentru aceste sume în cadrul procesului penal sau, după caz, al celui civil (Plen TS, dec. de îndrumare nr. 1/1986, CD, p. 9).
în speţă, partea civilă - persoana fizică vătămată - ne-beneficiind, potrivit legii, de asistenţă medicală gratuită, căci este cetăţean străin, soluţia adoptată prin decizia examinată apare corectă.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 18/A/1996
NOTĂ. în sensul că victima infracţiunii de viol este îndreptăţită la despăgubiri reprezentând daune morale, v.: C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 150/A/1994, Culegere V, p. 72; Ioan Lascu, Acordarea de daune morale în cazul
Citește mai mult
săvârşirii infracţiunilor de viol şi incest, PL nr. 3/1995, p. 227.în cazul în care victimei i s-au acordat despăgubiri reprezentând atât daune morale cât şi materiale - contravaloarea unei proteze mecanice -, procedeul instanţei de a nu fi defalcat cele două sume, ci de a fi stabilit cuantumul despăgubirilor într-o sumă globală, este legal, atâta vreme cât această sumă reprezintă echivalentul
Citește mai mult
- total - al daunelor morale şi materiale.C. Apel Bucureşti, s. pen., dec. nr. 373/1996
NOTĂ. în ceea ce priveşte îndreptăţirea victimei la daune morale atunci când, prin fapta inculpatului, i s-a vătămat integritatea corporală, v. CSJ, dec. nr. 1419/1995, RDP nr. 1/1996, p. 130; CSJ, sp., dec.W. 499/1993, BJ, p. 93; CSJ, sp., dec. nr. 2073/1993, DCS, p. 433; Tj. Braşov, dec. pen. nr. 833/1992, Dr. nr. 5-6/1994, p. 173; Tj. Braşov, dec. pen. nr. 762/1992, Dr. nr. 5-6/1994, p. 173; I. Albu, Consideraţii în legătură cu revenirea jurisprudenţei române la practica reparării băneşti a daunelor morale, Dr. nr. 8/1996, p. 13; Lazăr Augustin, Acordarea daunelor morale, PLnr. 2/1996, p. 178.
Cu privire la îndreptăţirea la despăgubiri pentru daune morale a persoanelor care au suferit vătămări corporale, astfel cum această problemă este privită şi soluţionată în diferite sisteme de drept, v. Mircea Boar, Repararea bănească a daunelor morale în dreptul unor state vest-europene, Dr. nr. 8/1996, p. 23.
în asemenea caz, însă, la evaluarea daunelor morale se va ţine seama şi de culpa concurentă a victimei. C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 51A/1996
NOTĂ. Cu privire la modul de determinare a cuantumului despăgubirilor pentru daune morale, v. Mircea Boar, Metode şi criterii de evaluare a despăgubirilor băneşti pentru daune morale, Dr. nr. 10/1996, p. 42. în legătură cu
Citește mai mult
aceeaşi problemă, prof. I. Albu arată că instanţele de judecată trebuie să observe ca sumele de bani pe care le acordă cu titlu de daune morale, pe de o parte, să aibă efecte compensatorii şi, pe de altă parte să nu constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor, nici venituri nejustificate pentru cei care le-au suferit (Consideraţii în legătură cu revenirea jurisprudenţei române la practica reparării băneşti a daunelor morale, Dr. nr. 8/1996, p. 13).C. Apel
Citește mai mult
Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 66/Al1996NOTA. a) în teoria şi practica judiciară chestiunea dacă despăgubiri pentru daune morale pot fi acordate numai persoanei vătămate sau şi rudelor apropiate ale victimei este, în general, soluţionată în sensul acceptării acestei din urmă alternative, deşi există şi soluţii contrare (v., de exemplu: C. Apel Timişoara, dec. pen., nr. 274/1994, citată în Dr. nr. 12/1995, p. 93; Tm. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 397/1993, Culegere IV, p. 77).
Printre cazurile mai semnificative de daune morale susceptibile de reparare bănească, doctrina şi jurisprudenţa mai veche menţionau, în mod constant, prejudiciile afective, constând în suferinţe psihice cauzate de lezarea sentimentelor de afecţiune şi de dragoste, cum ar fi cele produse de cauzarea morţii unei persoane iubite sau de rănirea, mutilarea, desfigurarea sau îmbolnăvirea gravă a unei rude sau persoane apropiate (v. Matei Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Bucureşti, 1921, 428-434; Rosetti-Bălănescu, Al. Băicoianu, Drept civil român, voi. n, Bucureşti, 1943, p. 88-90). "Termenii art. 998 şi 999 C. civ. fiind generali - se arată într-o decizie a fostei Curţi de Casaţie - rezultă că toţi acei care sunt lezaţi, printr-un fapt prejudiciabil, pot exercita acţiunea în daune interese. Astfel, tatăl şi soţul, atinşi nu numai de pierderea materială a fiicei şi a soţiei, dar şi de prejudiciul moral sub aspectul afecţiunii, sunt în drept a exercita această acţiune" (v. C. Hamagiu, Codul civil adnotat, voi. II, Bucureşti, 1925, p. 476, sp. 50).
Aceste principii - care şi-au pierdut temporar aplicabilitatea, odată cu adoptarea, de către Plenul Tribunalului Suprem, a deciziei de îndrumare nr. VII din 29 decembrie 1952, prin care s-a statuat că "nu se pot acorda despăgubiri (reparaţii materiale) pentru prejudicii de ordin moral" - au redevenit actuale după decembrie 1989, fiind adoptate, în general, de către instanţele judecătoreşti care, în prezent, se situează pe linia practicii tradiţionale (v.: CSJ, sp., dec. nr. 499/1993, Dr. nr. 1/1994, p. 113, CSJ, sp., dec. nr. 2073/1992, Dr. nr. 7/1993, p. 95; T. Covasna, dec. pen. nr. 44/A/1995, Dr. nr. 12/1996, p. 93).
b) Tribunalul Suprem a decis că, potrivit dispoziţiilor art 1707 C. civ., se poate tranzacţiona asupra unei acţiuni civile care derivă dintr-o infracţiune iar, în conformitate cu prevederile arL 1711 C. civ., tranzacţiile au, între părţile contractante, puterea unor hotărâri definitive; în consecinţă, instanţa de judecată este obligată a ţine seama, în hotărârea sa, de tranzacţia intervenită între părţi cu privire la despăgubirile civile (TS, sp., dec. nr. 599/1970, CD, p. 479; TS, sp., dec. nr. 542/1977, CD, p. 313).
Soluţia este valabilă şi pentru cazul existenţei unei culpe comune (v.: CSJ, sp., dec. nr. 576/1990, în Codul de procedură penală român adnotat, voi. I, de V. Papadopol, V. Dobrinoiu, M. Apetrei, Editura Albastră, Bucureşti, 1996, p. 58; TS, sp., dec. nr. 1266/1983, CD, p. 208; Tj. Constanţa, dec. pen. nr. 501/1991, Dr. nr. 1/1992, p. 113)
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 606/1996
NOTĂ: Modul de soluţionare a acţiunii civile, adoptat prin această decizie - din care pare a reieşi că este la latitudinea soţului inculpat de a alege modul de reparare a pagubei - nu corespunde celui indicat de Tribunalul Suprem, prin decizia de îndrumare nr. 7/1974 (CD,
Citește mai mult
p. 49). Prin decizia menţionată s-a statuat că, în caz de condamnare a unuia dintre soţi pentru furt săvârşit asupra unor bunuri comune, în soluţionarea acţiunii civile, în principal, instanţa urmează a dispune restabilirea situaţiei anterioare şi numai în subsidiar - pentru cazul neîndeplinirii acestei dispoziţii - va constata că valoarea acelor bunuri urmează a fi avută în vedere, cu prilejul împărţirii bunurilor comune.în practica judiciară recentă s-a decis că, în situaţiile de acest fel, instanţa, dispunând restituirea bunurilor sustrase, nu este obligată să procedeze la evaluarea lor, această operaţie urmând a fi făcută - dacă bunurile nu mai pot fi restituite în natură - la data împărţirii bunurilor comune, când va fi avută în vedere valoarea acestora la aceea dată, pentru ca, partea civilă, să nu fie prejudiciată din cauza deprecierii, în timp, a monedei naţionale (Tm. Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 824/1992, Culegere III, p. 16).
C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 542/1996
Chiar dacă acţiunea civilă în cadrul procesului penal este dependentă de acţiunea penală, al cărei accesoriu este, ea îşi păstrează totuşi.natura juridică civilă şi se soluţionează, în ce priveşte răspunderea civilă, după normele dreptului civil.
Or, materia dreptului civil, fiind guvernată de principiul disponibilităţii, atâta vreme cât persoana vătămată (prin infracţiunea prevăzută în art. 182 C. pen.) s-a constituit parte civilă cu suma de 1.500.000 lei, iar inculpatul s-a declarat de acord să achite suma solicitată, în mod legal prima instanţă 1-a obligat la plata acestei
Citește mai mult
sume, fără a mai discuta probele administrate iar instanţa de apel, de asemenea, în mod legal, a respins apelul părţii civile care, cu actele medicale noi depuse la dosar, tindea a dovedi că vătămările corporale ce i s-au cauzat au fost mai grave şi că, deci, a suferit un prejudiciu mai mare.Este greşită susţinerea recurentei în sensul că instanţele ar fi trebuit să dispună, din oficiu, în baza rolului activ, efectuarea unei expertize medico-legale - pentru a se stabili că a suferit o infirmitate permanentă, cu reducerea la jumătate a capacităţii de muncă - atâta vreme cât exercitarea, din oficiu, a acţiunii civile, inclusiv administrarea probelor corespunzătoare, se face numai în situaţiile, inexistente în speţă, prevăzute în art. 17 C. proc. pen.
De altfel, potrivit art. 15 alin. 2 C. proc. pen., în calea de atac nu este posibil a se solicita şi acorda despăgubiri pentru alte raţiuni decât cele care au fost avute în vedere la constituirea ca parte civilă, mai ales atunci când - ca în speţă - inculpatul a formulat obiecţii cu privire la această solicitare tardivă.
Infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul în stare de îmbibaţie alcoolică a sângelui peste limita legală sau în stare de ebrietate (art. 37 alin. 1 din Decretul nr. 328/1966), prin obiectul ei, nu poate genera vătămări materiale şi, ca atare, constituirea ca parte civilă, într-o cauză privind numai această infracţiune, nu este legală.
Faptul că inculpatul, conducând autovehiculul în starea mai sus-arătată, a cauzat daune unor persoane, în timpul efectuării acestei activităţi, constituie temei al răspunderii civile, în baza art 998 C. civ., dar
Citește mai mult
acţiunea civilă nu poate fi alăturată celei penale, deoarece dauna nu a fost produsă prin fapta penală.C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 345/1996
Există însă şi o altă opinie, mai nuanţată, prin care se arată că, soluţiile de felul celor de mai sus, sunt expresia tezei că anumite infracţiuni nu sunt în nici un caz cauzatoare de prejudicii materiale; ca urmare, acţiunea civilă în procesul penal ar fi, în toate aceste cazuri, inadmisibilă. în opinia sa, însă, ar trebui să prevaleze un alt punct de vedere: dacă infracţiunile contra patrimoniului cauzează întotdeauna un prejudiciu material, aceasta fiind condiţia de existenţă a lor, celelalte infracţiuni cauzează uneori prejudicii materiale, iar alteori nu; aptitudinea unei infracţiuni, din această categorie, de a produce pagube materiale, nu trebuie apreciată abstract, ci în funcţie de condiţiile concrete, particulare, ale fiecărei speţe, fără a se putea nega, de plano, eficienţa cauzală a unei asemenea fapte. Rezolvarea acestei probleme de drept substanţial constituie temeiul rezolvării problemei de drept procesual adiacente, referitoare la admisibilitatea acţiunii civile în procesul penal; sub acest aspect, se poate afirma - conchide autorul - că acţiunea civilă este admisibilă în procesul penal ori de câte ori prejudiciul material a fost produs prin infracţiune sau prin acelaşi complex cauzal indivizibil în care este integrată şi infracţiunea
Atâta vreme cât, pentru repararea pagubei cauzate părţii civile prin infracţiunea de înşelăciune, inculpatul a lăsat acesteia, în gaj, anumite bunuri a căror valoare acoperea prejudiciul, părţile convenind, prin contract, ca în cazul în care inculpatul nu va achita, până la o anumită dată, suma echivalentă valorii pagubei, partea civilă să dispună liber de acele bunuri, în mod justificat prima instanţă a considerat că prejudiciul a fost acoperit şi nu 1-a obligat pe inculpat la plata unor despăgubiri.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 327/1996
în raport cu această situaţie de fapt, prima instanţă trebuia să citeze şi să introducă în cauză, din oficiu, ca parte
Citește mai mult
civilă, Direcţia Generală a Vămilor.Nefăcând aceasta, judecarea cauzei, în prima instanţă, s-a desfăşurat cu încălcarea prevederilor art. 15 şi 17 C. proc. pen., ceea ce determină admiterea apelurilor declarate de parchet şi de inculpat, desfiinţarea în totalitate - sub aspect civil şi penal - a sentinţei atacate şi trimiterea dosarului, pentru rejudecare, la prima instanţă.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 841/A/1996
NOTĂ. a) în literatura juridică s-a arătat că, întrucât prin săvârşirea infracţiunii de contrabandă s-a păgubit statul, în toate cazurile trebuie citat, din oficiu, ca parte civilă, statul, urmând ca aceasta să calculeze taxele vamale aferente bunurilor sustrase de la controlul vamal, iar instanţa să-1 oblige pe infractor la plata acestor taxe, "ceea ce, în practică, se omite frecvent" (A. Ungureanu, A. Ciopraga, Dispoziţii speciale din legi penale române, vol. III, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1996, p. 192).
în ceea ce priveşte citarea statului, s-a arătat că, în cauzele vamale, acesta este reprezentat de Ministerul Finanţelor, care urmează a fi citat prin Direcţia Generală a Vămilor (v. Dorin Ciuncan, Participarea statului în litigii vamale, PL nr. 3/1996, p. 38).
b) Neintroducerea în cauză, ca parte civilă a statului, reprezentat prin Direcţia Generală a Vămilor şi, pe cale de consecinţă, neobligarea inculpaţilor la despăgubiri, afectează numai latura civilă a procesului; ea nu are influenţă asupra laturii penale a cauzei şi, ca atare - atâta vreme cât un alt motiv de apel inculpaţii nu au invocat şi nici nu există credem că apelurile acestora trebuiau respinse.
în cazul în care daunele morale au fost incluse în cuantumul total al despăgubirilor solicitate, iar ulterior citirii actului de sesizare partea civilă a precizat felul despăgubirilor, defalcând suma solicitată în daune materiale şi daune morale, fără a cere vreo sumă suplimentară celei solicitate iniţial, nu sunt încălcate prevederile art. 15 alin. (2) C. proc. pen., precizarea felului despăgubirilor solicitate putând fi făcută până în faza dezbateri lor (C.A. Bucureşti, s. I pen., decizia nr. 1816 din 3 septembrie 2003)
După citirea actului de sesizare a instanţei, partea civilă nu poate cere şi plata dobânzilor aferente sumei reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunii (C.S.J., s. pen., decizia nr. 3731 din 12 septembrie 2001)
în cazul în care partea civilă a solicitat, până la citirea actului de sesizare a primei instanţe, daune morale într-un anumit cuantum, cererea de majorare a acestora formulată ulterior în faţa primei instanţe nu poate fi admisă (C.A. Piteşti, s. peri., decizia nr. 491/R din 24 septembrie 2002). în sens contrar, cu privire la posibilitatea persoanei vătămate care s-a constituit parte civilă în termenul prevăzut în art. 15 alin. (2) C. proc. pen. de a solicita în faţa primei instanţe, ulterior citirii actului de
Citește mai mult
sesizare, majorarea pretenţiilor civile, prin includerea în cuantumul acestora a unor despăgubiri pentru daune morale, C.A. Bucureşti, s. a ll-a pen., decizia nr. 318/1997)