Art. 175 Modul de citare CITAREA, COMUNICAREA ACTELOR PROCEDURALE, MANDATUL DE ADUCERE
| Comentarii |
|
Capitolul II
CITAREA, COMUNICAREA ACTELOR PROCEDURALE, MANDATUL DE ADUCERE
CITAREA, COMUNICAREA ACTELOR PROCEDURALE, MANDATUL DE ADUCERE
Art. 175
Modul de citare
Chemarea unei persoane în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată se face prin citaţie scrisă. Citarea se poate face şi prin notă telefonică sau telegrafică.
Citaţiile se înmânează de agenţi anume însărcinaţi cu îndeplinirea acestei atribuţii sau prin mijlocirea serviciului poştal.
| ← Art. 174 Reprezentarea ASISTENŢA JURIDICĂ ŞI REPREZENTAREA | Art. 176 Conţinutul citaţiei CITAREA, COMUNICAREA ACTELOR... → |
|---|









C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 1312/1998
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 646/1998
Citește mai mult
sancţionată cu o nulitate relativă, iar pentru existenţa unei asemenea nulităţi este necesară producerea unei vătămări, care în speţă nu a avut loc; pe de altă parte, procurorul nu putea invoca nulitatea, deoarece nu ne aflăm în vreuna din situaţiile în care acţiunea civilă se porneşte şi se exercită din oficiu, iar anularea nu este necesară, aşa cum se prevede în art. 197 alin. 4 C. proc. pen., pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.b. Citarea autorităţii tutelare şi a părinţilor, prevăzută în art. 484 C. proc. pen, nu este necesară când inculpatul, deşi minor la data comiterii infracţiunii, a împlinit vârsta de 18 ani anterior sesizării instanţei.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 626/1998
Nu este exact că judecarea apelului a avut loc fără ca inculpata să fi fost legal citată; procedura de
Citește mai mult
citare s-a îndeplinit atât la domiciliul, cât şi la reşedinţa sa - astfel cum au fost indicate de ea în cursul procesului cât şi, prin afişare, la sediul Consiliului local al sectorului 1 Bucureşti, în a cărui rază teritorială s-a săvârşit infracţiunea.De altfel, judecarea cauzei în lipsa părţii cu procedura de citare nelegal îndeplinită este sancţionată cu o nulitate relativă, decă se constată existenţa vreunei vătămări; în speţă, însă, o asemenea vătămare nu există, căci - aşa cum rezultă din actele dosarului - inculpatei nu i se deschideau posibilităţi noi de apărare, în raport cu fapta dedusă judecăţii.
Cât priveşte critica referitoare la necitarea părţii civile, se constată că parchetul nu avea calitatea să invoce această nulitate căci, partea civilă fiind o persoană fizică, majoră, acţiunea civilă nu se exercită din oficiu în condiţiile art. 17 C. proc. pen.
C. Apel Bucureşti, s. a I!-a pen., dec. nr. 553/1998
Notă: a. Argumentul subsidiar, adus în legătură cu pretinsa necitare a inculpatei la instanţa de apel - acela că, oricum, chiar dacă ar fi fost legal citată, inculpata n-ar fi avut noi posibilităţi de apărare, deci n-ar fi existat vătămare şi nulitate - ni se pare lipsit de suport legal. El putea lipsi, soluţia menţinându-se pe baza celorlalte argumente.
în speţă, dacă inculpata ar fi fost într-adevăr judecată în lipsă cu procedura nelegal îndeplinită, ne-am fi aflat în faţa unei vătămări de ordin procedural, care constă în punerea inculpatei în situaţia de a nu se putea prezenta la judecarea apelului şi, deci, de a se apăra cum ar fi crezut de cuviinţă. Nu interesează dacă, prezentându-se la proces, în condiţiile unei citări corecte, inculpatei i s-ar fi deschis noi posibilităţi de apărare sau, cu alte cuvinte, dacă ea s-ar fi putut apăra eficient; ceea ce contează şi dă consistenţă vătămării este doar faptul că, nefiind legal citată, ea nu s-a putut prezenta la proces. Prin însuşi acest fapt i s-a produs o vătămare, iar această vătămare, fiind vădită, nu trebuie dovedită. Instanţa de recurs nu poate anticipa asupra mijloacelor de apărare de care s-ar fi putut folosi partea dacă, fiind legal citată, s-ar fi prezentat la judecarea apelului şi nu poate soluţiona calea de atac în funcţie de aprecierea sa asupra temeiniciei unor presupuse mijloace de apărare pe care partea n-a avut posibilitatea de a i le propune spre examinare, b. în referire la considerentul final al deciziei, observăm că, în ceea ce priveşte latura civilă, nu există nici o îndoială că procurorul poate uza de calea recursului în cazurile în care, potrivit art. 17 C. proc. pen., acţiunea civilă se exercită şi din oficiu; este vorba de cazurile în care persoana vătămată este o unitate din cele la care se referă art. 145 C. pen. sau o persoană lipsită de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă.
Dar dreptul de recurs al procurorului în materie civilă nu poate fi limitat la cazurile de mai sus - cele în care acţiunea civilă se exercită şi din oficiu -, ci are o sferă de incidenţă mai largă. Articolul 362 alin. 1 lit. a C. proc. pen., la care trimite art. 385^2 C. proc. pen., se referă, în mod generic, la acţiunea civilă, fără nici o limitare dependentă de modul de exercitare a acţiunii civile sau de faptul dacă prin recursul declarat de procuror se tinde a se crea oricăreia din părţi o situaţie mai favorabilă ori defavorabilă; de asemenea, dreptul de recurs al procurorului nu este condiţionat, în principiu, nici de atitudinea părţii civile ori a părţii responsabile civilmente faţă de soluţia pronunţată de prima instanţă ori de instanţa de apel (v. Gr. Theodoru, Drept procesual penal, Partea specială, Editura Cugetarea, Iaşi, 1998, p. 164; V Dongoroz ş. a., Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român, voi. I, Bucureşti, 1975, p. 410).
De aceea credem că, în pofida pasivităţii părţii civile, care nu s-a prevalat de dreptul său de a invoca în termen util - în faţa instanţei superioare, prin atacarea hotărârii - vătămarea ce i s-ar fi cauzat în drepturile sale procesuale, prin încălcarea unor dispoziţii legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal (inclusiv a celor privitoare la citarea părţilor), procurorul poate să atace cu apel sau recurs hotărârea pronunţată, invocând el acea încălcare a drepturilor procesuale ale părţii civile, dacă, aşa cum se prevede în art. 197 alin. 4 C. proc. pen., anularea hotărârii este necesară pentru aflarea adevărului şi justa soluţionare a cauzei.
C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 193/1998
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 78/1998
în speţă, pretenţiile părţii civile fiind integral satisfăcute prin sentinţa pe care parchetul a atacat-o cu apel, înseamnă că partea civilă nu a suferit nici o vătămare prin judecarea cauzei cu procedura incompletă în ceea ce o priveşte, astfel că parchetul a declarat un apel nefondat, care urmează a fi respins
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 67/1998
C. Apel Bucureşti, s. 1 pen., dec. nr. 201/1996