Art. 381 Chestiuni complementare Apelul CĂILE DE ATAC ORDINARE

Capitolul III
CĂILE DE ATAC ORDINARE

Secţiunea I
Apelul

Art. 381

Chestiuni complementare

Instanţa, deliberând asupra apelului, face, când este cazul, aplicaţia dispoziţiilor privitoare la reluarea dezbaterilor şi a celor privitoare la repararea pagubei, la măsurile asigurătorii, la cheltuielile judiciare şi la orice alte probleme de care depinde soluţionarea completă a apelului. De asemenea, instanţa de apel verifică dacă s-a făcut o justă aplicare de către prima instanţă a dispoziţiilor privitoare la computarea reţinerii şi arestării şi adaugă, dacă este cazul, timpul de arestare scurs după pronunţarea hotărârii atacate cu apel.

Instanţa deliberează şi hotărăşte asupra oricărei alte probleme de care depinde soluţionarea completă a apelului.

Codul de procedură penală actualizat prin:

Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 381 Chestiuni complementare Apelul CĂILE DE ATAC ORDINARE




alina petrea 12.07.2012
Atâta vreme cât instanţa de apel are obligaţia, potrivit art. 381 C. proc. pen., să compute timpul reţinerii şi arestării preventive scurs până la soluţionarea apelului, ne-efectuarea computării sau efectuarea greşită a acesteia, de către prima instanţă, nu este de natură a duce la admiterea căii de atac; în asemenea situaţie instanţa de apel procedează direct la îndepărtarea omisiunii sau erorii, fără desfiinţarea parţială a hotărârii atacate.

C. Apel Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 261 Al 1996

NOTĂ. Potrivit unui punct de vedere diferit, compu-tarea greşită sau neefectuarea computării
Citește mai mult trebuie să conducă, în apel, la desfiinţarea sentinţei sub acest aspect, în baza art. 379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. iar în recurs, la casarea deciziei instanţei de apel (când nu s-a îndreptat sentinţa primei instanţe, s-a omis ori s-a computat greşit detenţia în apel) şi, dacă este cazul, la casarea şi a sentinţei primei instanţe, în baza art 385^9 pct. 14 C. proc. pen.

în ce ne priveşte, împărtăşim soluţia adoptată prin decizia de mai sus. Ni se pare că, atâta vreme cât instanţele de control judiciar sunt obligate, potrivit art. 381 C. proc. pen. (pentru apel) şi art. 385^16 C. proc. pen. (pentru recurs) să verifice dacă s-a făcut o justă aplicare a prevederilor privitoare la computarea reţinerii şi arestării preventive şi să adauge, dacă este cazul, timpul de arest scurs după pronunţarea hotărârii atacate, neefectuarea computării sau efectuarea în mod greşit a acestei operaţii de către instanţele inferioare nu este de natură a duce la admiterea apelului sau, după caz, a recursului, ci urmează ca, în asemenea situaţie, instanţa de apel sau cea de recurs să procedeze direct, fără desfiinţarea parţială a hotărârii atacate, la înlăturarea omisiunii ori la îndreptarea erorii (v. V. Dongoroz, ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român, voi. II, Editura Academiei, Bucureşti, 1976, p. 240; Gh. Stroe, Din nou despre computarea detenţiei preventive, RDP nr. 3/1996, p. 108).
Răspunde