Art. 383 Conţinutul deciziei Apelul CĂILE DE ATAC ORDINARE
| Comentarii |
|
CĂILE DE ATAC ORDINARE
Secţiunea I
Apelul
Art. 383
Conţinutul deciziei
Decizia instanţei de apel trebuie să cuprindă în partea introductivă menţiunile prevăzute în art. 355, iar în expunere, temeiurile de fapt şi de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum şi temeiurile care au dus la adoptarea oricăreia dintre soluţiile prevăzute în art. 379 pct. 2. Dispozitivul trebuie să cuprindă soluţia dată de instanţa de apel, data pronunţării deciziei şi menţiunea că pronunţarea s-a făcut în şedinţă publică.
Dispoziţiile art. 350 se aplică în mod corespunzător.
În cazul când inculpatul s-a aflat în stare de deţinere, în expunere şi dispozitiv trebuie să se arate timpul care se deduce din pedeapsă.
Când s-a dispus rejudecarea, decizia trebuie să indice care este ultimul act procedural rămas valabil de la care procesul penal trebuie să-şi reia cursul.
Codul de procedură penală actualizat prin:Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;
| ← Art. 382 Desfiinţarea hotărârii Apelul CĂILE DE ATAC ORDINARE | Art. 384 Procedura de rejudecare Apelul CĂILE DE ATAC ORDINARE → |
|---|
în speţă, decizia prin care instanţa de apel a admis apelul declarat de parchet, agravând situaţia inculpatei, prin înlăturarea suspendării condiţionate a executării pedepsei, a fost pronunţată la 24 octombrie 1997 - inculpata fiind
Citește mai mult
prezentă atât la dezbateri cât şi la pronunţare -, iar recursul a fost depus la instanţă în ziua de 7 noiembrie 1997, deci după expirarea termenului prevăzut în art. 383^3 C. proc. pen.Cererea inculpatei de repunere în termenul de recurs - motivată de faptul că în perioada 27 octombrie 1997-6 noiembrie 1997 a fost internată în spital cu copilul său bolnav - este neîntemeiată, deoarece nu inculpata a fost bolnavă şi ea, nefiind imobilizată, avea posibilitatea să trimită cererea de recurs prin poştă.
De altfel, inculpata putea să declare recurs chiar în ziua pronunţării, deoarece a fost prezentă la pronunţare.
C. Apel Bucureşti, s. a ll-a pen., dec. nr. 102/1998
Notă: Ultimul argument este nerelevant. Un eventual caz de forţă majoră sau caz fortuit constituie o cauză temeinică de împiedicare, în sensul art. 383^3 C. proc. pen. raportat la art. 364 C. proc. pen., indiferent dacă până la apariţia sa, pe parcursul termenului de recurs, partea a avut sau nu posibilitatea să folosească calea de atac. Partea nefiind obligată să declare recursul în primele zile ale curgerii termenului de atac - legea creându-i posibilitatea de a reflecta timp de 10 zile asupra oportunităţii atacării hotărârii - şi putând face aceasta până în ultima zi a termenului, repunerea în termen va trebui dispusă chiar dacă cazul de forţă majoră sau cazul fortuit a apărut în partea finală a termenului şi împiedicarea determinată de el a dăinuit până la epuizarea acestuia.
Prin motivele de apel invocate de parchet se susţine, printre altele, că prima instanţă a încălcat prevederile art. 343 C. proc. pen., omiţând să se pronunţe asupra măsurii asigurătorii a sechestrului, dispusă în cursul urmării penale.
Acest motiv de apel nu este întemeiat; în mod justificat, prima instanţă nu s-a pronunţat sub aspectul invocat, în condiţiile în care ordonanţa de luare a
Citește mai mult
măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor aparţinând inculpatului, emisă în cursul urmăririi penale, nu a fost adusă la îndeplinire, astfel că acest aspect nu a făcut obiectul deliberării.C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 132/1996
NOTĂ. Potrivit art. 343 C. proc. pen., instanţa de judecată deliberează şi asupra pagubei produse prin infracţiune, iar conform art. 353 C. proc. pen, în cazul în care admite acţiunea civilă, ea examinează, în conformitate cu prevederile art. 163 C. proc. pen., necesitatea luării măsurilor asigurătorii privind reparaţiile civile dacă asemenea măsuri nu au fost luate anterior. Luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie - se arată în art 163 alin. 6 lit. a) C. proc. pen. -când prin infracţiune s-a adus o pagubă uneia din unităţile la care se referă art. 145 C. proc. pen.
în speţă, deci, fiind păgubit avutul unităţii sanitare care a acordat îngrijiri medicale victimei, prima instanţă era obligată, pe de o parte, să examineze, în cadrul deliberării, chestiunea reparaţiilor civile cuvenite acesteia şi, pe de altă parte, constatând obligativitatea sechestrului, să dispună în consecinţă. împrejurarea că organul de urmărire penală a luat măsura asiguratorie însă ordonanţa prin care aceasta a fost dispusă nu a fost adusă la îndeplinire de acel organ nu poate conduce la eludarea obligaţiei impuse prin art 163 alin. 3 Ut. a) C. proc. pen.; măsura sechestrului trebuia reiterată de instanţă fie prin încheiere, fie prin dispozitivul hotărârii, urmând a fi adusă la îndeplire de executorul judecătoresc (art 164 alin. 2 C. proc. pen.).
Citește mai mult
inclusiv modalităţile procesuale urmate după desfiinţarea sentinţei, iar nu la obligaţia de a face o motivare anume a respingerii unei excepţii ridicate de intimaţi (C.S.J., s. pen., decizia nr. 2204 din 25 aprilie 2002)Citește mai mult
deciziei evoluţia judecăţii, pentru a conchide, fără a motiva, că sentinţa atacată este temeinică, fiind rezultatul unei analize serioase a stării de fapt reţinute, şi nu a analizat criticile formulate de procuror privind greşita schimbare a încadrării juridice şi achitarea nejustificată a inculpaţilor pentru una dintre infracţiuni, decizia instanţei de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia, ceea ce constituie cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 9 C. proc. pen. (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 3339 din 17 iunie 2004)