Art. 45 Dispoziţii care se aplică la urmărirea penală Dispoziţii comune FELURILE COMPETENŢEI
Comentarii |
|
FELURILE COMPETENŢEI
Secţiunea IV
Dispoziţii comune
Art. 45
Dispoziţii care se aplică la urmărirea penală
Dispoziţiile cuprinse în art. 30-36, 38, 40, 42 şi 44 se aplică în mod corespunzător şi în cursul urmăririi penale.
Prevederile art. 35 alin. 4 nu se aplică în faza de urmărire penală.
Declinarea de competenţă se dispune prin ordonanţă.
Când nici unul din locurile arătate în art. 30 alin. 1 nu este cunoscut, competenţa revine organului de urmărire penală care a fost mai întâi sesizat.
În caz de sesizări simultane, precăderea se stabileşte în ordinea enumerării de la art. 30 alin. 1.
Dacă în raport cu vreunul din criteriile arătate în art. 30 alin. 1 sunt competente mai multe organe de urmărire penală, competenţa revine organului care a fost mai întâi sesizat.
În caz de indivizibilitate sau conexitate între infracţiuni pentru care competenţa aparţine Direcţiei Naţionale Anticorupţie şi Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, competenţa de a efectua urmărirea penală în cauza reunită aparţine organului de urmărire penală specializat mai întâi sesizat. Dispoziţia nu este aplicabilă în situaţia în care s-a dispus disjungerea cu privire la infracţiunea care atrage competenţa celeilalte structuri.
Urmărirea penală a infracţiunilor săvârşite în condiţiile prevăzute în art. 31 se efectuează de către organul de urmărire penală din raza teritorială a instanţei competente să judece cauza.
Conflictul de competenţă între doi sau mai mulţi procurori se rezolvă de către procurorul superior comun acestora. Când conflictul se iveşte între două sau mai multe organe de cercetare penală, competenţa se stabileşte de către procurorul care exercită supravegherea activităţii de cercetare penală a acestor organe.
Codul de procedură penală actualizat prin:Legea 202/2010 - privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor din 25 octombrie 2010, Monitorul Oficial 714/2010;
Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;
Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;
← Art. 44 Chestiuni prealabile Dispoziţii comune FELURILE... | Art. 46 Rudenia între judecători Incompatibilitatea... → |
---|
Legea nouă care conţine norme de competenţă este de imediată aplicare; în cazul în care această lege nu conţine dispoziţii tranzitorii cu privire la cauzele aflate în curs de judecată, urmează a se aplica dispoziţiile Legii nr. 31/1968 privind aplicarea Codului de procedură penală, care, în art. 3, stabilesc că regulile de competenţă se aplică şi cauzelor în care procesul penal a pornit mai înainte de intrarea în vigoare a acestora, afară de cazul când a intervenit o hotărâre în primă instanţă. Aşa cum
Citește mai mult
se arată în expunerea de motive a Legii nr. 31/1968, aceste dispoziţii constituie o derogare de la principiul neretroactivităţii legii de procedură penală, justificată de faptul că noile reguli de competenţă sunt întotdeauna presupuse a fi mai potrivite pentru o mai bună administrare a justiţiei, ele neputând însă să-şi găsească aplicarea atunci când a intervenit o hotărâre judecătorească, chiar nedefinitivă (C.S.J., s. pen., decizia nr. 1932 din 15 aprilie 2003)