Art. 47 Judecător care s-a pronunţat anterior Incompatibilitatea INCOMPATIBILITATEA ŞI STRĂMUTAREA
| Comentarii |
|
Capitolul II
INCOMPATIBILITATEA ŞI STRĂMUTAREA
Secţiunea I
Incompatibilitatea
INCOMPATIBILITATEA ŞI STRĂMUTAREA
Secţiunea I
Incompatibilitatea
Art. 47
Judecător care s-a pronunţat anterior
Judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o cale de atac sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs.
De asemenea, nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia care ar putea fi dată în acea cauză.
Codul de procedură penală actualizat prin:Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;
| ← Art. 46 Rudenia între judecători Incompatibilitatea... | Art. 48 Alte cauze de incompatibilitate Incompatibilitatea... → |
|---|
Este adevărat că, potrivit art. 47 alin. 2 C. proc. pen., nu mai poate participa la judecarea cauzei judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în acea cauză, dar în situaţia de mai sus nu este vorba de aceeaşi cauză, ci de cereri având obiecte diferite, deci de cauze diferite.
C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 1406/1998
După casarea ambelor hotărâri, cu trimitere pentru rejudecare în prima instanţă, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a pronunţat din nou achitarea inculpatului, prin sentinţa penală nr. 759/1997, iar Tribunalul Municipiului Bucureşti - prin decizia nr.
Citește mai mult
1603/1997 - a respins apelul făcut de parchet împotriva acestei decizii.întrucât din compunerea completelor de judecată ale Tribunalului Municipiului Bucureşti, care prin deciziile nr. 211/1995 şi nr. 1603/1997, au respins cele două apeluri declarate de parchet, a făcut parte şi judecătorul J. P., în speţă există cazul de incompatibilitate prevăzut în art. 47 alin. 1 C. proc. pen., aşa încât, în baza art. 385^9 pct. 3 C. proc. pen., invocat din oficiu, se va admite recursul declarat de parchet, se va casa decizia penală nr. 1603/1997 a Tribunalului Municipiului Bucureşti şi se va trimite cauza, pentru rejudecarea apelului, la aceeaşi instanţă.
C. Apel Bucureşti, s. all-a pen., dec. nr. 497/1998
Notă: Anterior adoptării Legii nr. 45/1993, prin care a fost reintrodus apelul, când recursul era singura cale ordinară de atac, practica Tribunalului Suprem era în sensul că judecătorul de la instanţa de recurs, care a luat parte la soluţionarea recursului făcut împotriva sentinţei primei instanţe, poate participa - după casarea cu trimitere a acelei hotărâri - la judecarea recursului declarat împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond cu ocazia rejudecării (TS, sp., dec. nr. 1068/1973, CD, p. 485; TS, c7, dec. nr. 14/ 1974, CD, p. 513).
întrucât, prin decizia pronunţată în soluţionarea primului apel, sentinţa de condamnare a fost desfiinţată pentru lipsă de procedură, rezultă că judecătorul respectiv nu şi-a exprimat opinia cu privire la soluţia ce putea fi dată în cauză şi, ca
Citește mai mult
atare, prevederile art 47 alin. 2 C. proc. pen. nu sunt incidente.C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 554/1996
NOTA. Soluţia este - după părerea noastră - corectă, dar temeiul ei juridic nu rezidă în prevederile art. 47 alin. 2 C. proc. pen.
Cazul de incompatibilitate prevăzut în art 47 C. proc. pen. are în vedere două ipoteze: judecătorul care a luat parte la soluţionarea unei cauze nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o instanţă superioară sau la judecarea cauzei după desfiinţarea hotărârii cu trimitere în apel sau după casarea cu trimitere în recurs (art. 47 alin. 1 C. proc. pen); judecătorul care şi-a exprimat anterior părerea cu privire la soluţia ce ar putea fi dată în cauză nu mai poate participa la judecarea acesteia (art. 47 alin. 2 C. proc. pen.).
Ambele ipoteze au acelaşi fundament: suspiciunea ce rezultă din împrejurarea că un judecător şi-a exprimat anterior părerea. Dar, pe când în prima ipoteză exprimarea anticipată a părerii rezultă din participarea judecătorului la soluţionarea cauzei, în cea de-a doua ipoteză exprimarea anticipată a părerii rezultă dintr-o manifestare ocazională, în cursul judecării cauzei. Drept consecinţă, în prima ipoteză, judecătorul incompatibil nu mai poate participa la judecarea aceleiaşi cauze într-o instanţă superioară, pe când în a doua ipoteză nu mai poate participa mai departe chiar în aceeaşi etapă pe parcursul căreia şi-a exprimat părerea (v. Virgil Rămureanu, Competenţa penală a organelor judiciare, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1980, p. 258).
Aşadar, în speţă, instanţa de recurs trebuie să examineze problema incompatibilităţii prin prisma prevederilor art 47 alin. 1 C. proc. pen.
Sub acest aspect, practica fostului Tribunal Suprem era în sensul că judecătorul de la instanţa de recurs, care a luat parte la soluţionarea recursului făcut împotriva sentinţei primei instanţe, poate participa - după casarea cu trimitere a acelei hotărâri - la judecarea recursului declarat împotriva sentinţei pronunţate de instanţa de fond cu ocazia rejudecării (TS, c7, dec. nr. 14/1974, CD, p. 513; TS, sp. dec. nr. 1068/1973, CD, p. 485).
Această soluţie - adoptată anterior introducerii apelului în legislaţia procesual penală, prin Legea nr. 45/1993 -este valabilă, credem, şi pentru ipoteza în care judecătorul de la instanţa de apel, în privinţa căruia se pune problema incompatibilităţii, a făcut parte dintr-un complet de judecată care, în soluţionarea unui apel declarat împotriva unei sentinţe pronunţate anterior, a dispus desfiinţarea acesteia, cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă.
Judecătorul care, prin încheiere, admite plângerea, desfiinţează rezoluţia sau ordonanţa atacată şi reţine cauza spre judecare, apreciind că probele existente la dosar sunt suficiente pentru judecarea cauzei, potrivit art. 2781 alin. (8) lit. c) C. proc. pen., devine incompatibil să soluţioneze fondul acesteia (I.C.C.J., S.U., Decizia nr. XV din 22 mai 2006, în M. Of. nr. 509 din 13 iunie 2006).
Citește mai mult
inculpatului (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 1868 din 5 aprilie 2004). Soluţia de la pct. 8 rămâne valabilă în raport cu modificarea adusă art. 48 lit. a) C. proc. pen. prin Legea nr. 356/2006 (M. Of. nr. 677 din 7 august 2006). în urma acestei modificări, art. 48 lit. a) C. proc. pen. se referă numai la soluţionarea propunerii de arestare preventivă sau de prelungire a arestării preventive în cursul urmăririi penale.Schimbarea încadrării juridice a faptei ce face obiectul actului de sesizare a instanţei, prin încheiere pronunţată înainte de soluţionarea cauzei, nu atrage incompatibilitatea judecătorului care a făcut parte din completul de judecată, prevăzută în art. 47 alin. (2) C. proc. pen. (I.C.C.J., S.U., Decizia nr. I din 16 ianuarie 2006, în M. Of. nr. 291 din 31 martie 2006)
Citește mai mult
soluţia care ar putea fi dată în cauză (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 1164 din 27 februarie 2004)Judecătorul care participă la judecarea cauzei în apel nu se află în cazul de incompatibilitate prevăzut în art. 47 alin. (1) C. proc. pen., dacă anterior, în aceeaşi cauză, a făcut parte din completul de judecată care a dispus casarea sentinţei pronunţate de prima instanţă prin care se restituise cauza la procuror, întrucât, în acest caz, judecătorul nu s-a pronunţat în fond asupra cauzei, în sensul că nu s-a pronunţat asupra existenţei infracţiunii şi a vinovăţiei inculpatului (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 1311 din 22 februarie 2005)
Existenţa cazului de incompatibilitate, judecătorul care a participat la soluţionarea cauzei în apel, în complet de divergenţă - ocazie cu care s-a alăturat în considerente la opinia majoritară privind existenţa infracţiunii deduse judecăţii în raport cu care s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă - este incompatibil, potrivit art. 47 alin. (1) C. proc. pen., să participe la judecarea aceleiaşi cauze în apel, după desfiinţarea hotărârii cu trimitere spre rejudecare la prima instanţă (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 5229 din 13 septembrie 2006)