Art. 453 Cazurile de amânare Amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă ALTE DISPOZIŢII PRIVIND EXECUTAREA
| Comentarii |
|
ALTE DISPOZIŢII PRIVIND EXECUTAREA
Secţiunea II
Amânarea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă
Art. 453
Cazurile de amânare
Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată în următoarele cazuri:
a) când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală gravă, care face imposibilă executarea pedepsei, iar instanţa apreciază că amânarea executării şi lăsarea în libertate nu prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. În acest caz, executarea pedepsei se amână până când starea de sănătate a condamnatului se va ameliora, astfel încât pedeapsa să poată fi pusă în executare. Cererea de amânare a executării pedepsei nu poate fi admisă dacă se constată că tratamentul condamnatului se poate efectua sub pază permanentă, în condiţiile prevăzute de art. 1391, care se aplică în mod corespunzător;
b) când o condamnată este gravidă sau are un copil mai mic de un an. În aceste cazuri, executarea pedepsei se amână până la încetarea cauzei care a determinat amânarea;
c) când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează. În acest caz, executarea poate fi amânată cel mult 3 luni şi numai o singură dată.
Cererea de amânare a executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi făcută de procuror, de condamnat, de persoanele arătate în art. 362 alineatul ultim, iar în cazul prevăzut la lit. c) din prezentul articol, şi de către conducerea unităţii la care lucrează condamnatul.
Cererea poate fi retrasă de cel care a formulat-o.
În cazurile prevăzute în alin. 1 lit. a) şi b), hotărârile prin care se dispune amânarea executării pedepsei sunt executorii de la data pronunţării.
Dispoziţiile prezentului articol se aplică şi în cazul celui condamnat la executarea pedepsei la locul de muncă. În situaţia prevăzută la lit. b), executarea pedepsei poate fi amânată pe perioada stabilită de normele legale cu privire la concediul ce se acordă salariatelor înainte şi după naştere.
Codul de procedură penală actualizat prin:Legea 195/2009 - privind modificarea art. 453 alin. 1 lit. a) din Codul de procedură penală din 27 mai 2009, Monitorul Oficial 365/2009;
OUG 60/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 6 septembrie 2006, Monitorul Oficial 764/2006;
Legea 356/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 21 iulie 2006, Monitorul Oficial 677/2006;
Art. 4531
Obligaţiile condamnatului în cazul amânării executării
Pe durata amânării executării pedepsei, condamnatul va respecta următoarele obligaţii:
a) să nu depăşească limita teritorială fixată decât în condiţiile stabilite de instanţă;
b) să se prezinte la instanţă ori de câte ori este chemat sau la organul de poliţie desemnat cu supravegherea de instanţă, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;
c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei care a dispus amânarea;
d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme.
Pe durata amânării executării pedepsei, instanţa poate impune condamnatului să respecte una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
a) să poarte permanent un sistem electronic de supraveghere;
b) să nu se deplaseze la anumite spectacole sportive ori culturale sau în orice alte locuri stabilite de instanţă;
c) să nu se apropie de persoana vătămată, membrii familiei acesteia, persoana împreună cu care a comis fapta, martori, experţi ori alte persoane, stabilite de instanţă, şi să nu comunice cu acestea direct sau indirect;
d) să nu conducă niciun vehicul sau anumite vehicule stabilite;
e) să nu se afle în locuinţa persoanei vătămate;
f) să nu exercite profesia, meseria sau să nu desfăşoare activitatea în exercitarea căreia a săvârşit fapta.
Codul de procedură penală actualizat prin:OUG 60/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 6 septembrie 2006, Monitorul Oficial 764/2006;
| ← Art. 452 Reducerea pedepsei pentru militari Schimbări în... | Art. 454 Instanţa competentă Amânarea executării pedepsei... → |
|---|
1. Amânarea executării pedepsei închisorii. Data de la care produce efecte. Amânarea executării pedepsei închisorii îşi produce efectele începând cu data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti de admitere a cererii (I.C.C.J., 5.U., Decizia nr. XIX din 12 decembrie 2005, în M. Of. nr. 284 din 29 martie
2006). ei în raport cu prevederile art. 453 alin. (22) C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 356/2006 (M. Of. nr. 677 din 7 august 2006), potrivit cărora „în cazurile prevăzute în alin. (1) lit. a) şi b), hotărârile prin care se dispune amânarea executării pedepsei
Citește mai mult
sunt executorii de la data pronunţării", soluţia rămânevalabilă numai pentru cazul de amânare prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.
2. Cazul prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Executarea pedepsei închisorii poate fi amânată, potrivit art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., când condamnata este gravidă sau are un copil mai mic de un an, indiferent de gravitatea infracţiunii pentru care s-a pronunţat condamnarea, în speţă infracţiunea de tâlhărie (C.S.J., s. pen., decizia nr. 351 din 6 martie 1991, în B.J. 1990-2003, p. 1116).
3. Cazul prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. împrejurări speciale. Starea sănătăţii părintelui paralizat, aflat în grija exclusivă a celui condamnat, constituie o împrejurare specială în sensul art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., ce justifică amânarea executării pedepsei închisorii pe timpul necesar demersurilor în vederea internării acestuia într-o instituţie de asistenţă socială, pentru a se evita consecinţele grave pe care le-ar avea pentru familie executarea imediată a pedepsei de către condamnat (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 5404 din 21 octombrie 2004, în B.J. 2004, p. 889-890).
4. Invocarea cazului prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. c), după o amânare dispusă în temeiul art. 453 alin. (1) lit. b) şi c) C. proc. pen. în cazul în care s-a dispus amânarea executării pedepsei închisorii aplicate condamnatei, pentru motivele că are un copil mai mic de un an şi că executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familie, executarea poate fi din nou amânată pentru acest din urmă motiv, fără să opereze impedimentul prevăzut în art. 453 alin. (1) lit. c) teza finală C. proc. pen., în sensul că executarea poate fi amânată o singură dată, temeiul nefiind acelaşi ca şi în cazul primei amânări (C.S.J., s. pen., decizia nr. 1806 din 20 aprilie 2000, în B.J. 2000, p. 386-387).
5. Schimbarea temeiului cererii de amânare în recurs. Schimbarea temeiului de drept al cererii de amânare a executării pedepsei închisorii, din prevederile art. 453 alin. (1) lit. c) în prevederile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., în recurs, echivalează cu formularea unei noi cereri, în timp ce instanţa de recurs este învestită cu verificarea legalităţii şi temeiniciei deciziei instanţei de apel, fiind în imposibilitate de a se pronunţa asupra unei noi cereri. Susţinerea condamnatului în sensul schimbării acestui temei nu poate forma decât obiectul unei noi cereri de amânare a executării pedepsei, a cărei soluţionare să fie supusă tuturor gradelor de jurisdicţie (C.A. Braşov, decizia penală nr. 5/R din 5 ianuarie 2000, în B.J. 2000, p. 176). ei Soluţia de la pct. 5 rămâne valabilă, cu precizarea că sentinţele pronunţate în materia executării hotărârilor penale pot fi atacate numai cu recurs, iar nu şi cu apel, în raport cu prevederile art. 385^1 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., introduse prin Legea nr. 356/2006 (M. Of. nr. 677 din 7 august 2006). Referirea la decizia instanţei de apel urmează a fi considerată ca referire la sentinţa primei instanţe.
6. Retragerea cererii de amânare a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă. Instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de amânare a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, în cazul retragerii acestora, urmează să ia act de această manifestare de voinţă (I.C.C.J., S.U., Decizia nr. XXXIV din 6 noiembrie 2006, în M. Of. nr. 368 din 30 mai 2007).
Examinând excepţia de neconstituţionalitate cu privire la dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., Curtea constată că, după modificarea acestora prin O.U.G. nr. 60/2006, textul a păstrat în esenţă soluţia legislativă anterioară, soluţie care este ţinută de îndeplinirea cumulativă a două condiţii. Acestea vizează, pe de o parte, existenţa unei boli grave ce face imposibilă executarea pedepsei şi, pe de altă parte, cerinţa ca cel ce urmează să beneficieze de amânare să nu prezinte pericol concret pentru ordinea publică.
Or, textul de lege atacat
Citește mai mult
conţine norme de procedură judiciară pe care legiuitorul este liber să le adopte potrivit competenţei sale stabilite prin art. 126 alin. (2) dinConstituţie, iar condiţia privitoare la starea de pericol pentru ordinea publică se realizează numai în urma analizei tuturor circumstanţelor privitoare la condamnat. Existenţa ori inexistenţa acestei situaţii nu este susceptibilă de subiectivism, deoarece ea este motivată, arătându-se în concret în ce constă pericolul pentru ordinea publică, şi se sprijină pe date de necontestat. Fără îndoială că se poate pune întrebarea referitoare la preeminenţa unui drept faţă de altul, şi anume ce se întâmplă în situaţia în care, deşi condamnatul suferă de o boală gravă ce face imposibilă executarea pedepsei, acesta nu este eliberat pe motiv că prezintă pericol pentru ordinea publică. Din analiza dispoziţiilor legale referitoare la această presupusă contradicţie rezultă că atât Codul de procedură penală, cât şi Legea nr. 275/2006 privind executarea pedepselor şi a măsurilor dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal oferă persoanei deţinute suficiente garanţii de natură a respecta dreptul la ocrotirea sănătăţii atât în condiţiile art. 50 din legea enunţată şi ale art. 23-37 din Regulamentul de aplicare al acesteia, cât şi în condiţiile art. 139^1 C. proc. pen. referitoare la efectuarea în cadrul unităţilor Ministerului Sănătăţii Publice a unui tratament medical sub pază permanentă.
De altfel, asupra dispoziţiilor legale criticate, în actuala redactare, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 323 pronunţată în şedinţa publică din 29 martie 2007, publicată în M. Of. nr. 283 din 27 aprilie 2007, când, cu majoritate de voturi, în considerarea unor raţiuni similare, excepţia a fost respinsă ca neîntemeiată (C.C., Decizia nr. 492 din 29 mai 2007, în M. Of. nr. 418 din 22 mai 2007).
Dacă procesul se află în curs de judecată într-o cale de atac - apel sau recurs - cererile privitoare la starea de libertate a inculpatului pot privi doar revocarea arestării preventive şi sunt de competenţa instanţei care judecă calea de atac.
C. Apel Bucureşti, s. Ipen., dec. nr. 1193/1998
în speţă, cererea condamnatului de a i se întrerupe pe timp de 3 luni executarea pedepsei pentru a recunoaşte un copil născut din relaţii de concubinaj nu se încadrează în cazul reglementat prin textul de mai sus, întrucât inculpatul poate să facă oricând o declaraţie de recunoaştere a copilului său, inclusiv în timpul cât se află în executarea pedepsei.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 993/1998
împrejurările la care se referă textul trebuie să aibă un caracter special, de excepţie - căci executarea oricărei pedepse creează pentru familia condamnatului urmări defavorabile, cu caracter material sau moral, fără să justifice însă suspendarea executării - şi să fie de aşa natură încât, prin prezenţa inculpatului într-o perioadă
Citește mai mult
scurtă de timp, acele urmări ar putea fi înlăturate.în speţă, cererea inculpatului de a i se acorda amânarea executării pedepsei, pentru a-şi putea ajuta mama şi cei trei copii minori, nu îndeplineşte condiţiile art. 453 lit. c C. proc. pen., cu atât mai mult cu cât din referatul de anchetă socială rezultă că s-au luat măsuri pentru îngrijirea copiilor.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 334/1998
Apelul
Citește mai mult
declarat de condamnat este întemeiat, fiind evident că, întrucât este necesară internarea într-un spital de strictă specialitate, condamnatul nu poate suporta regimul de detenţie, chiar dacă această situaţie nu este menţionată - în aceşti termeni - în raportul de expertiză medico-legală.în consecinţă, se va admite apelul, se va desfiinţa sentinţa atacată şi se va dispune amânarea, pe timp de 3 luni, a executării pedepsei.
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 25/1998
Notă: în literatura juridică s-a arătat că dacă din raportul de expertiză medico-legală rezultă că pentru precizarea diagnosticului şi stabilirea conduitei terapeutice, inclusiv aplicarea tratamentului, este necesară internarea condamnatului într-o unitate sanitară de specialitate, pe un anumit interval de timp, arătat în cuprinsul raportului, instanţa urmează să dispună amânarea sau întreruperea executării pedepsei pe timpul indicat în raport, nu pe o durată nedeterminată (TS, sp., dec. nr. 2115/1975, RRD nr. 3/1978, p. 64), urmând ca după ce, astfel, se vor stabili diagnosticul şi tratamentul adecvat, condamnatul să fie supus unei noi expertize medico-legale, care să precizeze dacă tratamentul prescris se poate asigura în reţeaua penitenciarelor şi, în funcţie de concluziile acesteia, instanţa să se pronunţe asupra cererii de amânare sau întrerupere a executării pedepsei (v. Tr. R a n g a, întreruperea executării pedepsei închisorii pentru motive de boală, PL nr. 3/1995, p. 252).
Este de menţionat că, amânând sau întrerupând executarea pedepsei pentru a se verifica - în condiţii de internare - starea de sănătate a condamnatului, instanţa nu poate dispune, în acelaşi timp, ca internarea să se facă sub pază, deoarece cele două măsuri, luate concomitent, sunt contradictorii: amânarea sau întreruperea executării pedepsei presupune, prin conţinutul său, lăsarea în libertate a condamnatului, pe când internarea acestuia, sub pază, într-o unitate sanitară implică, dimpotrivă, o privare de libertate a celui condamnat (v., în sens contrar, Tm. Bucureşti, s. a Il-a pen., dec. nr. 155/ 1984, cu notă critică, RRD nr. 12/1986, p. 51).
Deşi, din raportul medico-legal, rezultă că cel condamnat suferă de o boală (sindrom icteric Gilbert, stenoză hepatică) ce îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, prima instanţă şi instanţa de apel au respins cererea de amânare a executării pedepsei, formulată de condamnat, pentru motivul că - deşi a mai beneficiat de cinci amânări ale executării pedepsei - fiecare pe o perioadă de 3 luni -, acesta nu a dat curs prescripţiei medicale făcute prin toate actele medico-legale întocmite cu ocazia amânărilor anterioare, ceea ce vădeşte intenţia sa de a se sustrage de la
Citește mai mult
executarea pedepsei.Constatările ce stau la baza acestei concluzii fiind reale, decizia pronunţată în cauză - de respingere a cererii de amânare a executării pedepsei - nu este afectată de cazul de casare prevăzut în art. 385^9 pct. 18 C. proc. pen. (existenţa unei erori grave de fapt), invocat în susţinerea recursului său de către inculpat
C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 129/1996
NOTĂ. a) Potrivit art. 453 lit b) C. proc. pen., executarea pedepsei poate fi amânată când se constată, pe baza unei expertize medico-legale, că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
în speţă, din cuprinsul deciziei rezultă că, atât prima instanţă, cât şi instanţa de apel, şi-au întemeiat concluziile pe un "raport medico-legal". Această formulare nu permite a se şti dacă este vorba de un raport de constatare medico-legală (art. 115 C. proc. pen.) sau de un raport de expertiză medico-legală (art. 122 C. proc. pen.). în cazul în care prima ipoteză s-ar verifica în fapt, soluţia este nelegală. Dispoziţiile art 453 lit b) C. proc. pen. sunt categorice: amânarea executării pedepsei nu se poate acorda decât pe baza unei expertize medico-legale. Că pentru rezolvarea cererii de amânare se impune efectuarea unei expertize - în cadrul căreia experţii urmează a cerceta şi a se pronunţa asupra îndeplinirii condiţiilor de amânare - nefiind suficientă o simplă constatare, reiese, de altfel, şi din prevederile art 13 din Regulamentul pentru aplicarea Decretului nr. 446/1966, în care, stabilindu-se atribuţiile medicului legist-şef, se arată că, printre altele, acesta "formează comisii lărgite cu cadre de specialitate, în expertizele psihiatrice, în expertizele privind deficienţe în acordarea asistenţei medicale, amânarea şi întreruperea executării pedepsei, precum şi ori de câte ori se socoteşte necesar..." Rezultă, deci, şi din acest text că, în caz de amânare sau întrerupere a executării pedepsei închisorii, pe motiv de boală, efectuarea expertizei medico-legale este obligatorie, fără a fi posibil ca ea să fie înlocuită cu o constatare medico-legală (v. Tr. Ranga, întreruperea executării pedepsei închisorii pe motiv de boală, PL nr. 3/1995, p. 248).
b) Decizia de mai sus ridică şi problema dacă, aflân-du-se în faţa unui raport de expertiză medico-legală prin care se constată că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, instanţa este obligată să dispună, la cerere, amânarea sau întreruperea executării pedepsei.
Soluţia negativă se impune. "Constatând existenţa vreunuia din cazurile de amânare a executării pedepsei închisorii, instanţa de executare, la sesizarea persoanelor îndreptăţite, poate să dispună amânarea. Prin urmare, acordarea amânării constituie o facultate, nu o obligaţie a instanţei; respingerea cererii de amânare trebuie, însă, să fie motivată" (subl. ns.) (V. Dongoroz, ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român, voi. II, Editura Academiei, Bucureşti, 1976, p. 347). în acelaşi sens, v. şi Tr. Ranga, op. cit., p. 257.
într-o speţă identică celei adnotate, comentată aprobativ, instanţa a decis - în acelaşi sens - că, deşi nu poate contesta diagnosticul, ea nu are obligaţia de a-şi fundamenta soluţia, în mod exclusiv, pe concluzia medicilor, atât timp cât există şi alte elemente ce-i pot influenţa hotărârea, cum ar fi omisiunea condamnatului de a urma indicaţiile medicale recomandate prin expertizele medicale pe care s-au bazat amânările anterioare ale executării pedepsei (v. Jud. Roşiorii de Vede, sent. pen. nr. 559/1995, cu nota de Freddy Gârbaci, Dr. nr. 12/1996, p. 107).