Art. 455 Cazurile de întrerupere Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă ALTE DISPOZIŢII PRIVIND EXECUTAREA
| Comentarii |
|
Capitolul III
ALTE DISPOZIŢII PRIVIND EXECUTAREA
Secţiunea III
Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă
ALTE DISPOZIŢII PRIVIND EXECUTAREA
Secţiunea III
Întreruperea executării pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă
Art. 455
Cazurile de întrerupere
Executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi întreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute în art. 453, la cererea persoanelor arătate în alin. 2 al aceluiaşi articol.
Dispoziţiile art. 4531 şi art. 454 alin. 11 şi 12 se aplică în mod corespunzător.
Codul de procedură penală actualizat prin:OUG 60/2006 - pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi din 6 septembrie 2006, Monitorul Oficial 764/2006;
| ← Art. 454 Instanţa competentă Amânarea executării pedepsei... | Art. 456 Instanţa competentă Întreruperea executării... → |
|---|









1. Cazul prevăzut în art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. Expertiză medico-legală. Instanţa se poate pronunţa asupra cererii condamnatului de întrerupere a executării pedepsei închisorii numai pe baza unei expertize medico-legale, obligatorie potrivit art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., care să stabilească dacă boala de care suferă cel condamnat îl pune pe acesta în imposibilitate de a executa pedeapsa. Dacă cel condamnat refuză să se prezinte pentru efectuarea expertizei medico-legale, instanţa nu poate dispune
Citește mai mult
întreruperea executării pedepsei închisorii pe baza altor acte medicale (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 5519 din 29 septembrie 2005, în J.S.P. 2005, p. 174-175).2. Pentru soluţionarea unei cereri de întrerupere a executării pedepsei, întemeiată pe prevederile art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., este necesar să se stabilească dacă cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, pe baza unei expertize medico-legale, iar nu a unui raport de constatare medico-legală (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 3203 din 20 mai 2005^ în J.S.P. 2005, p. 177-178).
3. întreruperea executării pedepsei închisorii nu se poate dispune pe baza unei expertize medico-legale efectuate anterior, în altă cauză, întrucât prin expertiză trebuie să se stabilească dacă boala de care suferă cel condamnat, în stadiul din momentul judecării cererii de întrerupere, îl pune pe acesta în imposibilitate de a executa pedeapsa (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 4595 din 3 august 2005, în J.S.P. 2005, p. 175-177).
4. Din concluziile raportului de expertiză medico-legală privitoare la starea sănătăţii condamnatului trebuie să rezulte, fără echivoc, dacă acesta suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa sau boala poate fi tratată în spitalul penitenciar. în cazul unor concluzii neclare sub acest aspect, raportul de expertiză trebuie completat sau trebuie dispusă efectuarea unei noi expertize medico-legale (C.S.J., s.
pen., decizia nr. 1962 din 5 mai 2000, în B.J. 2000, p. 390-392).
5. Pentru soluţionarea cererii condamnatului, întemeiată pe prevederile art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., prin expertiza medico-legală trebuie să se stabilească, fără echivoc, dacă boala de care acesta suferă îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa. Menţionarea în raportul de expertiză că, pentru boala de care suferă condamnatul, el poate fi operat oricând şi propunerea din acelaşi raport de a se dispune întreruperea executării pedepsei închisorii în vederea operaţiei într-o clinică de specialitate din cadrul Ministerului Sănătăţii nu corespunde cerinţelor unei expertize ce poate fi luată în considerare la judecarea cererii condamnatului (C.S.J., s. pen., decizia nr. 3207 din 19 iunie 2001, în B.J. 2001, p. 319-320).
6. Pentru a se stabili dacă cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, din comisia de expertiză medico-legală trebuie să facă parte un medic specialist în afecţiunea de care condamnatul susţine că suferă (C.S.J., s. pen., decizia nr. 2028 din 10 mai 2000, în B.J. 2000, p. 387-388).
7. Cerere de întrerupere a executării pedepsei închisorii, formulată după respingere unei cereri anterioare. Cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii, întemeiată pe existenţa unei boli care îl pune pe condamnat în imposibilitate de a executa pedeapsa, nu poate fi respinsă ca inadmisibilă, cu motivarea că anterior o cerere întemeiată pe aceleaşi motive a fost respinsă. în acest caz, nu există autoritate de lucru judecat, iar cererea trebuie soluţionată pe fond, în urma efectuării unei noi expertize medico-legale (C.S.J., s. pen., decizia nr. 1706 din 29 martie 2002, în B.J. 2002, p. 601-602).
8. Cazul prevăzut în art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă, în temeiul art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., când condamnata are un copil mai mic de un an, această prevedere trebuind să fie interpretată în sensul ocrotirii copilului minor mai mic de un an, a dreptului acestuia de a fi crescut şi ocrotit de mama sa în primul an de viaţă. Dacă însă din modalitatea în care a fost săvârşită fapta de omor calificat ce a constituit obiectul condamnării, victimă fiind un alt copil nou-născut al condamnatei, rezultă că întreruperea executării pedepsei închisorii nu ar fi în interesul copilului născut ulterior, întreruperea nu este justificată (C.S.J., s. pen., decizia nr. 1220 din 11 martie 2003, în B.J. 2003, p. 762-763).
9. Durata întreruperii. Din conţinutul art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. rezultă că executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă atunci când condamnata are în îngrijire un copil mai mic de un an, până la încetarea acestei cauze, deci până când copilul împlineşte un an (C.A. Ploieşti, decizia penală nr. 294-A din 22 septembrie 1998, în B.J. semestrul II 1998, p. 169-170).
10. Cazul prevăzut în art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. Constituie împrejurări speciale cu consecinţe grave pentru familia condamnatului şi, deci, caz de întrerupere a executării pedepsei închisorii, prevăzut în art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., incendierea locuinţei familiei condamnatului, constatându-se că familia acestuia nu poate să îşi repare locuinţa şi nu este în măsură să îşi procure lemne pentru iarnă, singura sursă de încălzire, situaţie gravă care ar putea fi remediată de către condamnat, întrucât acesta ar putea să facă reparaţii la locuinţă şi să obţină lemnele necesare ca sursă de încălzire, fără aceste minime demersuri fiind imposibilă supravieţuirea familiei pe timp de iarnă (C.A. Braşov, decizia penală nr. 578/R din 30 iunie 2004, în C.P.J.P. 2003-2004, p. 344-345).
11. Dacă tatăl condamnatului este imobilizat la pat şi nu există vreo persoană care să-l transporte la Comisia de Expertize a Persoanelor cu Handicap, iar mama acestuia este invalidă de gradul II, executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familia sa, astfel că sunt întrunite cerinţele art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. (C.A. Braşov, decizia penală nr. 711/R din 9 octombrie 2002, în B.J. 2002, p. 269-271).
12. Pentru întreruperea executării pedepsei închisorii în temeiul art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. este necesar ca familia condamnatului să se afle într-o situaţie specială, iar prin întreruperea executării o singură dată, pe o durată de cel mult 3 luni, consecinţele grave ale executării pedepsei de către cel condamnat să poată fi evitate. Când situaţia familiei condamnatului nu poate fi ameliorată prin această măsură, prevederile art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. nu sunt
incidente (C.S.J., s. pen., decizia nr. 597 din 5 aprilie 1993, în B.J. 1993, p. 210-211
13. Rezolvarea unor probleme succesorale şi verificarea valabilităţii actelor de înstrăinare a unora dintre bunurile condamnatului nu constituie împrejurări speciale în sensul art. 455 raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. şi deci nu justifică întreruperea executării pedepsei închisorii, întrucât condamnatul deţinut are dreptul de a formula cereri în justiţie, ca şi la alte instituţii abilitate să clarifice situaţia juridică a patrimoniului său, fie personal, fie prin mandatar (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 2721 din 25 aprilie 2005, în J.S.P. 2005, p. 179-180).
14. Retragerea cererii de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă.
Instanţa învestită cu soluţionarea cererilor de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau detenţiunii pe viaţă, în cazul retragerii acestora, urmează să ia act de această manifestare de voinţă (I.C.C.J., S.U., Decizia nr. XXXIV din 6 noiembrie 2006, în M. Of. nr. 368 din 30 mai 2007).
în speţă, împrejurarea specială - boala de care suferă tatăl inculpatului - este dovedită; nu însă şi cea de-a doua condiţie - consecinţele grave pe care continuarea executării le-ar avea asupra familiei condamnatului -, căci acesta are un frate şi o soră care, deşi locuiesc separat de părinţii lor, le
Citește mai mult
pot acorda în bune condiţii ajutorul de care au nevoie.C. Apel Bucureşti, s. a II-a pen., dec. nr. 146/A/1998
Citește mai mult
necesară efectuarea unei noi expertize, întrucât fiecare dintre acestea a avut în vedere un alt stadiu al bolii, faţă de care s-a impus şi formularea unor concluzii diferite.C. Apel Bucureşti, s. Il-a pen., dec. nr. 202/A/1996
Constatări
Citește mai mult
le ce stau la baza acestei concluzii fiind reale, soluţia pronunţată în cauză - de respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei - nu este afectată de cazul de casare prevăzut în art 385^9 pct 18 C. proc. pen. (existenţa unei erori grave de fapt) invocat, în susţinerea recursului său, de către condamnatC. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 129/1996
NOTĂ. Decizia de mai sus ridică problema dacă, aflându-se în faţa unui raport de expertiză medico-legală prin care se constată că cel condamnat suferă de o boală care, potrivit aprecierii experţilor, îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa, instanţa este sau nu obligată să dispună, la cerere, amânarea sau întreruperea executării pedepsei.
Soluţia este în concordanţă cu opinia exprimată în literatura juridică. "Constatând existenţa vreunuia din cazurile de amânare a executării pedepsei închisorii, instanţa de execurare, la sesizarea organelor îndreptăţite, poate să dispună amânarea. Prin urmare, acordarea amânării constituie o facultate, nu o obligaţie a instanţei, respingerea cererii de amânare trebuie însă, să fie motivată" (subl. ns.; v.: V. Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală, voi. n, Editura Academiei, Bucureşti, 1976, p. 347).
C. Apel Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 17IAU996
NOTĂ. In sensul că cererea de întrerupere a executării pedepsei nu poate privi decât pedepse definitive, v.: -TS, sp., dec. nr. 2472/1970, CD, p. 499; C. Apel Bucureşti,
Citește mai mult
s. I pen., dec. nr. 8/A/1995, Culegere VI, p. 101; C. Apel Bucureşti, s. I pen., dec. nr. 141/1993, Culegere VI, p. 40; Tm. Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 255/1993, Dr. nr. 9/1994, p. 90; Tm. Bucureşti, s. H-a pen., dec. nr. 1044/1992, Culegere III, p. 177; Tm. Bucureşti, s. II-a pen., dec. nr. 29/1990, Culegere I, p. 15; Tj. Hunedoara, dec. pen. nr. 129/1981, RRD nr. 7/1981, p. 64.