Art. 66 Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor DISPOZIŢII GENERALE

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE

Art. 66

Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor

Învinuitul sau inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie şi nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia.

Codul de procedură penală actualizat prin:

Legea 281/2003 - privind modificarea şi completarea Codului de procedură penală şi a unor legi speciale din 24 iunie 2003, Monitorul Oficial 468/2003;

Vezi şi alte articole din aceeaşi lege:

Comentarii despre Art. 66 Dreptul de a proba lipsa de temeinicie a probelor DISPOZIŢII GENERALE




delia_vasile 30.05.2012
Săvârşirea cu vinovăţie a unei fapte prevăzute de legea penală şi care prezintă pericol social trebuie să fie stabilită pe bază de probe, convingerea privind vinovăţia trebuind a fi certă, aşa încât să fie trasă la răspundere, potrivit vinovăţiei, numai acea persoană care a comis o infracţiune. Cu alte cuvinte, în caz de condamnare trebuie să se dovedească fără echivoc vinovăţia inculpatului. în consecinţă, prezumţia de nevinovăţie nu poate fi răsturnată decât prin certitudinea instanţei asupra vinovăţiei inculpatului, formată pe bază de probe neîndoielnice, iar câtă vreme nu s-au stabilit cu
Citește mai mult certitudine temeiurile răspunderii penale, angajarea acesteia nu poate avea loc (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 921 din 13 februarie 2006)
Răspunde
delia_vasile 30.05.2012
Prezumţia de nevinovăţie este înscrisă în actuala legislaţie procesuală ca o normă legată de sarcina administrării probelor.

Potrivit art. 66 C. proc. pen., inculpatul nu este obligat să probeze nevinovăţia sa, iar în cazul când există probe de vinovăţie, el are dreptul să probeze lipsa lor de temeinicie. Această prezumţie este strâns legată de aflarea adevărului şi dovedirea corectă a împrejurărilor de fapt ale cauzei, în aşa fel încât vinovăţia să fie stabilită cu certitudine (I.C.C.J., s. pen., decizia nr. 1387 din 3 martie 2006)
Răspunde
delia_vasile 30.05.2012
Prezumţia de nevinovăţie.

învinuitul sau inculpatul nu este obligat să-şi dovedească nevinovăţia; organele judiciare sunt cele cărora le revine obligaţia administrării probelor de vinovăţie, iar învinuitul sau inculpatul are dreptul, potrivit art. 66 C. proc. pen., să dovedească lipsa de temeinicie a acestor probe, în caz de îndoială asupra vinovăţiei, dacă această îndoială nu este înlăturată după administrarea de noi probe, prezumţia de nevinovăţie subzistă, întrucât orice îndoială profită învinuitului sau inculpatului (C.A. Bucureşti, s. a ll-a pen., decizia nr. 235/1997)
Răspunde