Acordarea liberării condiţionate
| Comentarii |
|
acordarea liberării condiţionate, 1. Propunerea de liberare condiţionată 2. Condiţii de acordare a liberării condiţionate
1. Propunerea de liberare condiţionată
Sediul materiei întregii proceduri a liberării condiţionate este cuprins în art. 99-106 C. pen., art. 587-588 C. proc. pen. şi art. 95-97 din Legea nr. 254/2013.
Pentru examinarea situaţiei fiecărui condamnat cu privire la îndeplinirea condiţiilor cerute de lege. în fiecare penitenciar funcţionează o comisie pentru liberarea condiţionată, care face propuneri în acest sens. Cererea poate fi formulată şi direct de către condamnat, dar, în cele mai multe cazuri, este formulată de către comisie.
Comisia este formată din judecătorul de supraveghere a privării de libertate, care este şi preşedintele ei, directorul penitenciarului, directorul adjunct pentru siguranţa deţinerii şi regim penitenciar, directorul adjunct pentru educaţie şi asistenţă psihosocială şi un consilier de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune competent potrivit legii în circumscripţia căruia se află penitenciarul. Secretariatul comisiei se asigură de către şeful serviciului evidenţă din penitenciarul respectiv.
Principala atribuţie a comisiei pentru liberarea condiţionată este de a analiza situaţia fiecărui condamnat şi de a sesiza, în cazul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege. instanţa de judecată competentă în vederea acordării liberării condiţionate.
Comisia formulează propuneri de liberare condiţionată a persoanei condamnate ţinând seama de:
a) fracţiunea din pedeapsă efectiv executată şi de partea din durata pedepsei care este considerată ca executată, conform art. 96 din lege;
b) regimul de executare a pedepsei privative de libertate în care este repartizată;
c) îndeplinirea obligaţiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare. în afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) conduita persoanei condamnate şi eforturile acesteia pentru reintegrare socială, în special în cadrul muncii prestate, al activităţilor educative, moral-religioase, culturale, terapeutice, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, al instruirii şcolare şi al formării profesionale, precum şi responsabilităţile încredinţate, recompensele acordate şi sancţiunile disciplinare aplicate;
e) antecedentele sale penale.
in activitatea sa, comisia ţine cont şi de rezultatele aplicării instrumentelor-standard de evaluare a activităţilor desfăşurate de deţinuţi, aprobate prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.
Persoana condamnată este adusă în faţa comisiei pentru liberare condiţionată, cu excepţia situaţiilor în care prezintă afecţiuni medicale confirmate de medic, care nu permit prezentarea sa. în acest caz, persoana condamnată poate depune înscrisuri. Persoana condamnată poate prezenta, în faţa comisiei pentru liberare condiţionată, dovezi că şi-a îndeplinit obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare ori s-a aflat în imposibilitatea îndeplinirii acestor obligaţii.
Comisia va redacta un proces-verbal motivat, care constituie actul de sesizare a instanţei, la care se anexează documente justificative. Acest proces verbal va cuprinde poziţia membrilor comisiei faţă de propunerea de liberare.
La procesul-verbal de propunere a liberării condiţionate se anexează, prin grija consilierului de probaţiune din cadrul serviciului de probaţiune competent potrivit legii în circumscripţia căruia se află penitenciarul, recomandările cu privire la măsurile de supraveghere şi obligaţiile prevăzute la art. 101 C. pen. care pot fi aplicate de către instanţa de judecată, în cazul în care restul de pedeapsă rămas neexecutat la data liberării persoanei condamnate este de 2 ani sau mai mare. în cazul în care este vorba despre o persoană condamnată de cetăţenie străină, faţă de care s-a dispus pedeapsa complementară prevăzută la art. 66 alin. (1) lit. c) C. pen. (interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României), nu se mai pune problema de a se mai anexa recomandările consilierului de probaţiune.
Procesul-verbal, împreună cu documentele care atestă menţiunile cuprinse în acesta, se înaintează judecătoriei în a cărei circumscripţie se află penitenciarul şi se comunică de îndată persoanei condamnate.
Comisia trebuie să dea dovadă de obiectivitate, echidistanţă în aprecierea meritelor condamnatului şi să reducă pe cât posibil din subiectivismul în apreciere.
în vederea soluţionării cererii de liberare condiţionată a persoanei condamnate sau a propunerii formulate de comisie, instanţa poate consulta dosarul individual al persoanei condamnate sau poate solicita copii ale actelor şi documentelor din acesta.
Dacă se constată că nu sunt îndeplinite condiţiile, comisia va întocmi, de asemenea, un proces-verbal. în care se fixează un termen de reanalizare a situaţiei, care nu poate fi mai mare de un an. în cazul în care cererea de liberare condiţionată este formulată înainte de îndeplinirea condiţiei privind împlinirea fracţiunii prevăzute de Codul penal,
iar perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracţiuni este mai mare de un an, termenul stabilit de comisie va fi data împlinirii fracţiunii prevăzute de Codul penal. în cazul în care perioada rămasă de executat până la împlinirea acestei fracţiuni este mai mică de un an, termenul fixat de comisie poate depăşi data împlinirii fracţiunii prevăzute de Codul penal, dar nu poate fi mai mare de un an.
Totodată, comisia comunică, de îndată, procesul-verbal persoanei condamnate, care are posibilitatea ca. în termen de 3 zile de la aducerea la cunoştinţă, sub semnătură, să se adreseze, cu cerere de liberare condiţionată, judecătoriei în circumscripţia căreia se află penitenciarul.
în toate situaţiile, condamnatul este încunoştinţat de soluţia dată în dosar.
Condamnatul se poate adresa direct instanţel'] de judecată cu cerere de liberare condiţionată, dar instanţa de judecată va decide numai după primirea procesului-verbal al comisiei.
2. Condiţii de acordare a liberării condiţionate
Liberarea condiţionată constituie un stimulent important pentru îndreptarea şi reeducarea condamnaţilor. Legiuitorul a apreciat că ea poate fi acordată atât în situaţia pedepsei detenţiunii pe viaţă, cât şi în situaţia aplicării pedepsei închisorii şi a stabilit pentru fiecare situaţie în parte condiţii distincte care trebuie îndeplinite. Aşa fiind, vom prezenta mai jos aceste condiţii diferenţiat:
A. Condiţiile liberării condiţionate în cazul detenţiunii pe viaţă (art. 99 C. pen.). Liberarea condiţionată în cazul detenţiunii pe viaţă are caracter facultativ şi poate fi dispusă dacă:
a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detenţiune;
b) cel condamnat a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.
Sunt obligatorii prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării condiţionate şi atenţionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare şi a consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori dacă nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
De la data liberării condiţionate, condamnatul este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.
B. Condiţiile liberării condiţionate în cazul pedepsei închisorii (art. 100 C. pen.). Liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi dispusă dacă:
a) cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească;
d) instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate.
Condamnatul trebuie să fie stăruitor in muncă, fapt ce trebuie să reiasă din rezultatele obţinute (eforturile depuse în activitatea educativă, culturală, terapeutică, de consiliere psihologică şi asistenţă socială, instruire şcolară şi formare profesională), să fie disciplinat, adică să respecte regulamentul de ordine interioară pe toată durata de timp, cât s-a aflat în penitenciar şi până la punerea sa efectivă în libertate, să dea dovezi temeinice de îndreptare, sub aspect moral, care să excludă posibilitatea comiterii de către acesta a unor noi infracţiuni. Sunt considerate dovezi temeinice de îndreptare participarea efectivă la activitatea de educaţie civică şi moral creştină, modul de executare a unor sarcini de ordin gospodăresc, buna comportare la locul de deţinere. Pe lângă cele de mai sus se vor avea în vedere şi antecedentele penale ale condamnatului, în sensul că vor obţine mai uşor liberarea cei care nu au antecedente penale. Pe lângă acestea, se cere însă ca persoana condamnată să respecte regulile de conduită, regulile de ordine interioară şi obligaţiile pe care le are în timpul executării pedepsei, în caz contrar fiind pasibil de sancţiuni disciplinare. Eventualele abateri disciplinare, de natură să caracterizeze persoana în cauză ca indisciplinată, pot conduce la amânarea sau chiar la refuzul acordării liberării condiţionate.
în raport de vârsta condamnatului, liberarea condiţionată poate fi acordată condamnaţilor care au împlinit vârsta de 60 de ani după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei. în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani. sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei. în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la lit. b)-d) redate mai sus (condamnatul se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis; cel condamnat a îndeplinit integral obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare, afară de cazul când dovedeşte că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească; instanţa are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat şi se poate reintegra în societate).
În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute mai sus se ţine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. în acest caz. liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
în calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute pentru persoanele care au împlinit vârsta de 60 de ani se ţine seama de partea din durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. în acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin o treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin jumătate, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
Sunt obligatorii prezentarea motivelor de fapt ce au determinat acordarea liberării condiţionate şi atenţionarea condamnatului asupra conduitei sale viitoare şi a
consecinţelor la care se expune dacă va mai comite infracţiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligaţiile ce îi revin pe durata termenului de supraveghere.
Trebuie să facem precizarea că această instituţie nu se mai aplică minorilor, întrucât ei nu mai pot fi condamnaţi la pedeapsa închisorii ori la altă pedeapsă. Pentru minori. Codul penal în vigoare reglementează măsuri educative privative de libertate şi măsurile educative neprivative de libertate.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Acordarea liberării condiţionate
