Administrarea patrimoniului social al societății simple
| Comentarii |
|
administrarea patrimoniului social al societății simple, administrarea societăţii constă în îndeplinirea actelor necesare pentru realizarea scopului societăţii.
Pentru a putea funcţiona, societatea civilă are nevoie de un patrimoniu propriu, precum şi de organizare proprie, în vederea administrării activităţilor incluse în actul constitutiv.
Patrimoniul societăţii este format din aporturile asociaţilor (aduse în societate cu ocazia constituirii), precum şi din drepturile şi obligaţiile contractate (ulterior constituirii) de societatea nou formată. în acest fel, societatea îşi constituie un patrimoniu propriu, distinct de acela al fiecăruia dintre asociaţi.
Chiar dacă societatea simplă nu are personalitate juridică (şi deci nu este subiect de drept), ea îşi poate realiza scopurile pentru care s-a constituit numai dacă dispune de un patrimoniu.
Ca natură juridică, patrimoniul societăţii simple are acelaşi regim juridic „precum indiviziunea succesorală"
Scopul constituirii patrimoniului social trebuie să fie licit. Dacă scopul în care s-a constituit societatea simplă este ilicit (de exemplu, producerea de armament), contractul va fi sanctionat cu nulitatea absolută.
Problematica administrării societăţii cuprinde aspecte ale numirii administratorilor, limitele şi revocarea acestora, răspunderea administratorilor, reprezentarea în justiţie etc.
a) Numirea administratorilor
Potrivit art. 1913 alin. 1 Noul Cod Civil, numirea administratorilor, modul de organizare a acestora, limitele mandatului, precum şi orice alt aspect legat de administrarea societăţii se stabilesc prin contract sau prin acte separate.
Administratorii pot fi asociaţi sau neasociaţi, persoane fizice ori persoane juridice, române sau străine.
Societatea simplă este administrată, de regulă, de asociaţi, care au mandat reciproc de a administra „unul pentru altul” în interesul societăţii. Astfel, „operaţiunea făcută de oricare dintre ei este valabilă şi pentru partea celorlalţi, chiar fără a le fi luat consimţământul în prealabil” (art. 1913 alin. 3 Noul Cod Civil).
Cu toate cele de mai sus, oricare dintre administratorii-asociaţi se poate opune, în scris, „operaţiunii” mai înainte ca ea să fie încheiată. Opoziţia nu produce însă efecte faţă de terţii de bună-credinţă (art. 1913 alin. 4 şi 5 Noul Cod Civil).
în absenţa opoziţiei asociaţilor, administratorul poate face orice act de administrare în interesul societăţii (art. 1914 alin. 1 Noul Cod Civil).
Limitarea puterilor şi revocarea administratorului se fac, de regulă, potrivit contractului de societate (în lipsă fiind aplicabile dispoziţiile contractului de mandat).
Potrivit art. 1914 alin. 3 Noul Cod Civil, clauzele care limitează puterile de administrare conferite de lege nu sunt opozabile terţilor de bună-credinţă.
b) Răspunderea administratorilor
În general, asociaţii fondatori şi primii administratori numiţi prin contract răspund solidar pentru prejudiciul cauzat prin ne-respectarea unei condiţii de formă a contractului de societate sau a unei formalităţi necesare pentru constituirea societăţii (ori, dacă este cazul, pentru dobândirea personalităţii juridice de către aceasta - art. 1886 alin. 1 Noul Cod Civil).
în societatea simplă, administratorii răspund personal faţă de societate pentru prejudiciile aduse prin încălcarea legii, a mandatului primit sau prin culpă în administrarea societăţii (art. 1915 alin. 1 Noul Cod Civil).
în cazul pluralităţii de administratori, care au lucrat împreună, răspunderea este solidară. Cu toate acestea, în privinţa raporturilor dintre ei, instanţa poate stabili o răspundere proporţională cu culpa fiecăruia la săvârşirea faptei cauzatoare de prejudicii (art. 1915 alin. 2 Noul Cod Civil).
Când sunt mai mulţi administratori, fără ca prin împuternicire să se determine puterile fiecăruia sau să fie obligaţi să lucreze împreună, fiecare poate administra singur în interesul societăţii, cu bună-credinţă.
Când s-a stipulat că administratorii decid cu unanimitate sau cu majoritate, după caz, aceştia nu pot efectua acte de administrare decât împreună, cu excepţia cazurilor de forţă majoră, când absenţa unei decizii ar putea cauza o pagubă gravă societăţii (art. 1917 Noul Cod Civil).
De precizat că, actele de administrare a societăţii şi cele de dispoziţie asupra bunurilor acesteia sunt interzise asociaţilor care nu au calitatea de administrator, sub sancţiunea acoperirii daunelor ce ar putea rezulta.
în schimb, oricare dintre asociaţi are dreptul de a consulta documentele, registrele şi situaţiile financiare ale societăţii, de a lua cunoştinţă de operaţiunile acesteia, „fără a stânjeni operaţiunile societătii şi a afecta drepturile celorlalţi asociaţi” (art. 1918 alin. 2 Noul Cod Civil).
Anual, administratorii întocmesc un raport cu privire la mersul societăţii, care va fi comunicat asociaţilor.
Atunci când se solicită dezbaterea raportului de către toţi asociaţii, administratorii sunt obligaţi să convoace reunirea asociaţilor la sediul social (art. 1918 alin. 3 Noul Cod Civil).
Reprezentarea în justiţie a societăţii se face prin administratorii împuterniciţi (sau în lipsa numirii, prin oricare dintre asociaţi - art. 1919 alin. 1 Noul Cod Civil).
Potrivit art. 1919 alin. 2 Noul Cod Civil, societatea „stă în justiţie sub denumirea prevăzută în contract sau cea înregistrată”. Terţii de bună-credinţă se pot prevala de oricare dintre acestea.
