Cooperarea administrativă în domeniul fiscal
| Comentarii |
|
cooperarea administrativă în domeniul fiscal, 1. Cooperarea administrativă privind fiscalitatea directă 2. Cooperarea administrativă privind TVA 3. Cooperarea administrativă privind accizele 4. Recuperarea creanţelor fiscale
Cooperarea administrativă se aplică atât în materie de impozite directe, cât şi indirecte.
Tehnica de reglementare este armonizarea prin intermediul directivelor. O primă Directivă nr. 77/799/CEE privea asistenţa reciprocă în domeniul impozitelor directe prin stabilirea unei proceduri de schimb de informaţii între administraţiile fiscale naţionale. Ulterior, cooperarea a fost extinsă în domeniul TVA, accize etc.
1. Cooperarea administrativă privind fiscalitatea directă
Cadru legal: Directiva Consiliului nr. 2011/16/UE şi Regulamentul de punere în aplicare.
Directiva garantează schimbul de informaţii, refuzând beneficiul secretului fiscal ori bancar. Informaţiile solicitate şi transmise trebuie să fie informaţii pertinente pentru aplicarea legislaţiei fiscale. Domeniul de aplicare priveşte toate impozitele şi taxele, cu excepţia TVA, taxe vamale, accize, contribuţii sociale care au reglementare distinctă. Schimbul de informaţii poate privi persoane fizice, persoane juridice sau orice altă entitate. Un schimb de informaţii automat va fi pus în aplicare începând cu 2015. Directiva instituie un termen maxim de 6 luni pentru comunicarea informaţiilor solicitate, participarea funcţionarilor din statul de solicitare la proceduri de verificare, formulare tipizate pentru aceste proceduri.
2. Cooperarea administrativă privind TVA
în materie de TVA, tehnica normativă este mai agresivă. Sediul materiei este dat de Regulamentul UE nr. 904/2010. Regulamentul dispune crearea unei reţele de combatere a fraudei - Eurofisc.
Regulamentul stabileşte norme şi proceduri care să permită autorităţilor naţionale să coopereze şi să schimbe reciproc orice informaţii, care ar ajuta la efectuarea determinării corecte a TVA, la controlul aplicării corecte a TVA, mai ales în cazul tranzacţiilor intracomunitare şi la combaterea fraudei în domeniul TVA.
Autorităţile statelor membre pot solicita informaţii privind operaţiunile taxabile, derulate de orice persoană fizică, juridică ori altă entitate. Solicitarea se va adresa în scris printr-un sistem informatic. Termenul de soluţionare a cererii este de 3 luni. în ipoteza în care impozitarea se face în alt stat ori există suspiciuni de fraudă, informaţiile sunt transmise fără cerere prealabilă. Autoritatea care furnizează informaţii poate solicita feed-back de la autoritatea beneficiară.
Toate informaţiile sunt stocate într-un sistem informatic. Autoritătile fiscale naţionale au obligaţia de a permite accesul omologilor lor din alt stat membru la anchetele derulate. Statele membre vor asigura un sistem comun prin care orice persoană impozabilă să poată verifica codul de înregistrare în scopuri de TVA al unei persoane impozabile.
3. Cooperarea administrativă privind accizele
Uniunea a instituit ECMS - sistemul informatizat privind mişcarea şi controlul produselor accizabile, prin Regulamentul nr. 389/2012. Sistemul permite supravegherea mişcărilor de produse accizabile (între antrepozite fiscale), schimbul de informaţii în sistem informatic. Procedura este similară procedurii în materie de TVA.
4. Recuperarea creanţelor fiscale
Libertăţile de circulaţie creează ipoteze complexe, cu element de extraneitate privind inclusiv colectarea creanţelor fiscale. Prin Directiva Consiliului nr. 2010/24/UE, se instituie instrumente de cooperare pentru asistenţă reciprocă între statele membre în vederea colectării tuturor impozitelor, taxelor şi a altor sume. Aceste instrumente sun detaliate prin Regulamentul de punere în aplicare nr. 1189/2011.
