Încetarea şi lichidarea societăţii simple
| Comentarii |
|
încetarea şi lichidarea societăţii simple, A. Încetarea societăţii simple B. Lichidarea societăţii simple
A. Încetarea societăţii simple
Societatea încetează, în general, ca oricare contract, prin voinţa tuturor părţilor (mutuus dissensus), la fel cum a fost încheiată (mutuus consensus).
Alte cazuri generale de încetare a societăţii, prevăzute de art. 1930 Noul Cod Civil, sunt: realizarea obiectului, împlinirea duratei şi hotărârea instanţei judecătoreşti.
Mai arătăm că potrivit art. 1930 alin. 1 lit. e din Noul cod civil, „Nulitatea societăţii” este şi ea o cauză generală de încetare a contractului. în acest context, precizăm că dispoziţiile privind nulitatea societăţii (art. 1932-1936 Noul Cod Civil) au fost analizate în secţiunea dedicată formării contractului de societate (datorită naturii juridice controversate a instituţiei, în acest caz).
a). Societatea încetează la împlinirea duratei pentru care a fost contractată (art. 1930 alin. 1 lit. d, Noul Cod Civil).
Ca excepţie, potrivit art. 1931 Noul Cod Civil, „societatea este tacit prorogată” atunci când, cu toate că durata sa a expirat, aceasta continuă să execute operaţiunile sale, iar asociaţii continuă să iniţieze operaţiuni ce intră în obiectul său şi să se comporte ca asociaţi.
Prorogarea operează pe o durată de un an, continuând din an în an, de la data expirării duratei, dacă sunt îndeplinite aceleaşi condiţii’.
Dacă s-a omis să se stipuleze un termen în contract, se prezumă că societatea a fost convenită pe toată durata vieţii asociaţilor.
In doctrină s-a opinat că societatea constituită pe durată determinată, poate fi dizolvată numai judiciar şi numai pentru cazuri întemeiate (de exemplu, neîndeplinirea obligaţiilor de către unii asociaţi)'.
b). Societatea încetează prin pierderea bunurilor subscrise ca aport (art. 1937 alin 1 Noul Cod Civil).
Când unul dintre asociaţi a promis să pună în comun proprietatea sau folosinţa unui bun care a pierit ori s-a pierdut înainte ca aportul să fi fost făcut, societatea încetează fată de toti asociaţii.
Ca excepţie, societatea nu încetează în acest caz, dacă „poate continua şi fără asociatul care a subscris bunul ce a pierit ori s-a pierdut” (art. 1937 alin. 1 Noul Cod Civil).
Societatea încetează, de asemenea, în toate cazurile, prin pieirea bunului, dacă a fost pusă în comun numai folosinţa acestuia, iar proprietatea a rămas asociatului, afară de cazul în care societatea poate continua şi fără asociatul care a subscris bunul ce a pierit (art. 1937 alin. 2 Noul Cod Civil).
Apreciem că excepţiile de mai sus constituie temeiul continuării societăţii şi în cazul în care bunul a pierit parţial.
c). Societatea încetează prin moartea (sau declararea judecătorească a morţii) unui asociat, deoarece contractul este încheiat intuitu personae (art. 1938 lit. a Noul Cod Civil).
în consecinţă, moştenitorii asociatului decedat vor putea solicita lichidarea societăţii, însă numai în limita părţii defunctului, avându-se în vedere starea patrimoniului social din momentul decesului.
Ca excepţie, asociaţii pot prevedea în contract (pactul societar) ca, în cazul decesului unui asociat, societatea să continue de drept cu moştenitorii acestuia sau numai între asociaţii rămaşi în viaţă (art. 1939 Noul Cod Civil).
în cazul de mai sus însă, „asociatul ori, după caz, moştenitorul său nu are drept decât la partea sa ori a autorului său” (după situaţia societăţii, la data producerii evenimentului). Asociatul sau moştenitorul nu va participa la drepturi şi nu va fi ţinut de obligaţiile ulterioare, „decât în măsura în care acestea sunt urmarea necesară a operaţiunilor făcute înaintea acestui eveniment” (art. 1940 Noul Cod Civil).
Datorită faptului că societatea nu poate subzista cu un asociat unic, în cazul decesului unui asociat trebuie să fi rămas în viaţă cel puţin doi asociaţi (art. 229 alin. 1 şi 2 din Legea nr. 31/1990, republicată). Excepţie face cazul în care, în actul constitutiv, există clauza de continuare prin moştenitori.
Prin asimilarea situaţiei, încetarea contractului de societate poate avea lor şi prin „încetarea calităţii de subiect de drept a uneia dintre persoanele juridice asociate" (art. 1938 lit. b Noul Cod Civil).
d). Societatea încetează prin punerea sub interdicţie sau prin insolvabilitatea (falimentul) unuia dintre asociaţi, recunoscută prin hotărâre judecătorească (art. 1937 lit. a şi c Noul Cod Civil).
De menţionat că este interzisă clauza prin care s-ar conveni ca societatea să continue cu un asociat incapabil sau insolvabil (sancţiunea fiind nulitatea absolută).
B. Lichidarea societăţii simple
Potrivit art. 1930 alin. 2 Noul Cod Civil, societatea care intră în dizolvare se lichidează. De regulă, lichidarea se face de toţi asociaţii sau de un lichidator numit de ei cu unanimitate. în caz de neînţelegere, lichidatorul este numit de instanţa judecătorească, la cererea oricăruia dintre asociaţi (art. 1941 alin. 1 Noul Cod Civil).
Lichidatori pot fi atât persoane fizice, cât şi persoane juridice, care au statut de practicieni în insolvenţă (art. 1941 alin. 4 Noul Cod Civil).
Lichidatorul poate fi revocat de asociaţi cu unanimitate de voturi. El poate fi, de asemenea, revocat pentru motive temeinice, la cererea oricărei persoane interesate, de instanţa judecătorească.
în cazul pluralităţii de lichidatori, hotărârile lor se iau cu majoritate absolută (art. 1941 alin. 5 Noul Cod Civil).
în principiu, obligaţiile şi răspunderea lichidatorilor sunt reglementate de dispoziţiile aplicabile administratorilor (art. 1942 Noul Cod Civil).
în vederea realizării lichidării, administratorii trebuie să predea lichidatorilor bunurile şi documentele sociale şi să prezinte acestora bilanţul ultimului exerciţiu financiar (art. 1943 alin. 1 Noul Cod Civil).
Lichidatorii trebuie să întocmească inventarul bunurilor şi fondurilor sociale şi să stabilească activul şi pasivul patrimoniului social.
Lichidatorii pot să încheie toate actele necesare lichidării şi, dacă asociaţii nu au stipulat altfel, pot să vândă, chiar în bloc, bunurile sociale, să încheie convenţii arbitrale şi să facă tranzacţii (art. 1944 alin. 1 Noul Cod Civil).
Lichidatorii nu pot să iniţieze noi operaţiuni, sub sancţiunea de a răspunde personal şi solidar pentru toate daunele ce ar putea rezulta (art. 1944 alin. 3 Noul Cod Civil).
Potrivit art. 1945 Noul Cod Civil, în exercitarea operaţiunii de lichidare, asociaţii sau, după caz, lichidatorul sunt ţinuţi:
- să plătească creditorii societăţii,
- să consemneze sumele necesare pentru plata creanţelor exigibile la o dată ulterioară, contestate sau care nu au fost înfăţişate de creditori, şi
- să înapoieze cheltuielile ori avansurile făcute în interesul social de unii asociaţi.
După plata datoriilor sociale, activul rămas este destinat rambursării aporturilor subscrise şi vărsate de asociaţi, iar eventualul excedent constituie profit net, care va fi repartizat între asociaţi proporţional cu partea fiecăruia la beneficii (art. 1946 alin. 1 Noul Cod Civil).
Ca regulă, bunurile aduse în uzufruct sau în folosinţă se restituie în natură. Dacă bunul adus în proprietate se află încă în masa patrimonială, acesta va fi restituit, la cererea asociatului, în natură, cu obligaţia plăţii unei sulte, dacă este cazul (art. 1946 alin. 2 şi 3 Noul Cod Civil).
De precizat că, asociatul care a contribuit la patrimoniul social cu aporturi în cunoştinţe specifice sau prestaţii are dreptul de a primi, în limita cotei sale de participare la profit, bunurile rezultate din prestaţia sa, dacă acestea se află încă în patrimoniul societăţii, cu obligaţia plăţii unei sulte, dacă este cazul (art. 1946 alin. 4 Noul Cod Civil).
în cadrul lichidării, „dacă activul net este neîndestulător pentru înapoierea în întregime a aporturilor şi pentru plata obligaţiilor sociale, pierderea se suportă de asociaţi potrivit cu contribuţia acestora stabilită prin contract” (art. 1947 Noul Cod Civil).
