Adopţia internă
| Comentarii |
|
adopţia internă, definiție: adopţia este, potrivit art. 451 Noul Cod Civil, operaţiunea juridică prin care se creează legătura de filiaţie dintre adoptator şi adoptat, precum şi legătura de rudenie între adoptat şi rudele adoptatorului. Termenul de adopţie are trei înţelesuri: de instituţie juridică, act juridic de încuviinţare a adopţiei şi raport juridic de adopţie.
Prin instituţia juridică a adopţiei se înţelege totalitatea normelor juridice care reglementează problemele legate de condiţiile de fond şi de formă ale adopţiei, procedura, efectele adopţiei, desfacerea şi nulitatea ei etc. Actul juridicde încuviinţare a adopţiei îl constituie hotărârea judecătorească de încuviinţare a adopţiei, prin care ia naştere raportul juridic de adopţie, iar prin raport juridic de adopţiese înţelege legătura de rudenie civilă rezultată din actul juridic al adopţiei încuviinţate de instanta de tutelă.
Reglementare, cadru legal
Adopţia a fost reglementată printr-o multitudine de acte normative, începând cu Codul civil de la 1864, Codul familiei de la 1954, Legea nr. 11/1990, continuând cu O.U.G. nr. 25/1997, iar în prezent prin noul cod civil şi prin legea specială - Legea nr. 273/2004 privind regimul juridic al adopţiei.
Anterior O.U.G. nr. 25/1997, Codul familiei reglementa două feluri de adopţie, şi anume adopţia cu efecte restrânse şi adopţia cu efecte depline de filiaţie firească. Adopţia cu efecte restrânseera adopţia în temeiul căreia adoptatul şi descendenţii săi deveneau rude cu adoptatorul, ei păstrându-şi, totodată, legăturile de rudenie cu rudele lor fireşti. Adopţia cu efecte deplinea fost şi este şi în prezent adopţia în temeiul căreia adoptatul şi descendenţii săi devin rude numai cu adoptatorul şi cu rudele acestuia, întocmai ca şi cum adoptatul ar fi copilul firesc al adoptatorului, dar încetează legăturile de rudenie dintre adoptat şi părinţii fireşti, precum şi rudele acestora.
Deosebirea dintre cele două feluri de adopţii consta în întinderea diferită a rudenieipe care ele o stabilesc, precum şi în faptul că rudenia civilă rezultată din adopţia cu efecte restrânse se suprapunea peste rudenia firească, alături de care exista, în timp ce rudenia civilă rezultată din adopţia cu efecte depline înlocuieşte rudenia firească.
în cursul procedurii adopţiei trebuie respectate, potrivit art. 452 Noul Cod Civil şi art. 1 din Legea nr. 273/2004, următoarele principii:
a) principiul interesului superior al copilului;
b) principiului creşterii şi educaţiei copilului într-un mediu familial;
c) principiul continuităţii în educarea copilului, ţinându-se seama de originea sa etnică, culturală, lingvistică şi religioasă;
d) principiul informării copilului şi luării în considerare a opiniei acestuia în raport cu vârsta şi gradul său de maturitate;
e) principiul celerităţii în îndeplinirea oricăror acte referitoare la procedura adopţiei;
f) principiul garantării confidenţialităţii în ceea ce priveşte datele de identificare ale adoptatorului şi, după caz, ale familiei adoptatoare, precum şi în ceea ce priveşte identitatea părinţilor fireşti.
Scopul adopţiei.
Finalitatea urmărită de instituţia juridică a adopţiei este asigurarea ocrotirii părinteşti a copilului separat de familia sa firească şi crearea unui climat de familie corespunzător creşterii şi educării sale. Realizarea acestei finalităţi este asigurată de art. 454 alin. (1) Noul Cod Civil, care prevede că adopţia se încuviinţează de către instanţa de tutelă, dacă este în interesul superior al copilului.
Potrivit textului de principiu cuprins în vechea reglementare a Codului familiei în art. 66, precum şi în art. 1 alin. (2) din O.U.G. nr. 25/1997, adopţia se face numai în interesul celui adoptat. Acest principiu exprima deopotrivă finalitatea socială şi finalitatea familială a instituţiei juridice a adopţiei. într-adevăr, concepută ca o instituţie juridică menită a înlocui, în măsura în care este posibil, instituţia juridică a ocrotirii părinteşti (atunci când este vorba de copii lipsiţi de părinţi sau de copii care, din diferite motive, nu pot beneficia de o ocrotire părintească corespunzătoare), adopţia îndeplineşte un important rol social şi familial, contribuind nu numai la preluarea sarcinilor societăţii în creşterea, educarea şi pregătirea profesională a acestor copii lipsiţi de ocrotire părintească, dar şi la asigurarea unui climat afectiv şi spiritual, pe cât posibil, ca acela pe care îl oferă în mod obişnuit viaţa de familie firească.
în literatura juridică s-a criticat, pe bună dreptate, modul exclusivist în care a fost redactat art. 66 C. fam., în sensul că: „adopţia se face numai în interesul celui adoptat”, susţinându-se că aceasta nu trebuie înţeles, nicidecum, că interesul adoptatului ar trebui să fie considerat ca „unicul mobil determinant al adopţiei (...), cu excluderea altor mobile”, căci, dacă s-ar interpreta în acest sens dispoziţiile citate, s-ar da acestei instituţii o finalitate care nu ar fi compatibilă cu principiile fundamentale ale dreptului nostru privitoare la relaţiile de familie.
Dimpotrivă, pentru ca instituţia adopţiei să îşi poată atinge scopul ei familial - implicit, să îşi îndeplinească în mai bune condiţii scopul ei social -, trebuie să admitem că la baza încheierii şi încuviinţării adopţiei stă atât interesul - primordial - al celui adoptat, cât şi, deopotrivă, interesul celui (sau celor) care adoptă, pentru că prin adopţie se dă satisfacţie nu numai nevoii şi interesului adoptatului de a se bucura de ocrotire corespunzătoare într-o atmosferă familială adecvată, dar şi interesului adoptatorilor izvorât din dorinţa firească de a fi părinţi şi de a-şi oferi întreaga afecţiune şi toate disponibilităţile lor unui copil, pentru a crea în jurul lor o atmosferă de familie.
Ulterior reglementării din Codului familiei şi apoi O.U.G. nr. 25/1997, prin Legea nr. 273/2004 în forma ei iniţială s-a prevăzut că adopţia se încheie „numai dacă este în interesul superior al copilului”. Această formulare a pus capăt discuţiilor existente anterior, eliminând interpretarea exclusivistă că adopţia s-ar face numai în interesul adoptatului. Acest text astfel formulat nu exclude şi alte interese, numai că el trebuie interpretat în sensul că interesul superior al copilului se impune obligatoriu a fi avut în vedere şi întotdeauna asigurat.în ceea ce priveşte interesele celorlalte persoane implicate în adopţie, acestea se subînţeleg din chiar faptul că anumite persoane doresc să adopte, iar interesul lor este recunoscut şi se împlineşte prin încuviinţarea adopţiei solicitate de ele.
În concluzie, subliniem încă o dată că dispoziţiile menţionate trebuie înţelese şi interpretate în sensul că adopţia se face numai dacă este în interesul adoptatului,iar nu în sensul că s-ar face exclusiv în interesul acestuia. Chiar dacă la acest interes legea se referă expres, trebuie să înţelegem şi interesul adoptatorului ca fiind „implicit” cuprins în lege.
Aşa cum am arătat mai sus, noul Cod civil prevede, în art. 454 alin. (1), că „adopţia se încuviinţează de instanţa de tutelă, dacă este în interesul superior al copilului şi sunt îndeplinite toate celelalte condiţii prevăzute de lege”. Astfel, se înţelege că pentru realizarea adopţiei este necesar a fi îndeplinite anumite condiţii de fond şi de formă.
înaintea prezentării condiţiilor de fond ale adopţiei potrivit noului Cod civil şi potrivit legii speciale, considerăm necesar să schiţăm în câteva fraze modificările aduse în decembrie 2011 legii speciale, pentru ca apoi să analizăm, după criteriile noastre didactice, instituţia juridică a adopţiei în integralitatea sa, atât potrivit noului Cod civil, cât şi a legii speciale, cu care a fost corelată.
Astfel, modificările aduse Legii nr. 273/2004 au fost următoarele:
- cadrul juridic în materie de adopţie a fost revizuit, în sensul redefinirii noţiunilor de adopţie internă şi adopţie internaţională şi prin introducerea criteriului reşedinţei familiei care adoptă în locul criteriului domiciliului;
- o serie de dispoziţii care vizează condiţiile de fond ale adopţiei au fost corelate cu noul Cod civil;
- noile reglementări oferă soluţii pentru anumite categorii de copii, cum este cazul celor cu părinţi necunoscuţi, care să poată fi mai repede adoptaţi. Astfel, copiii cu părinţii necunoscuţi pot fi declaraţi adoptabili după 30 de zile de la emiterea certificatului de naştere;
- este reglementată situaţia copiilor aflaţi în sistemul de protecţie socială faţă de care părinţii manifestă dezinteres timp de un an,astfel încât aceştia să poată fi declaraţi adoptabili după un an în care direcţia de asistenţă socială constată clar că nu a existat nicio legătură între copil şi familia biologică şi nu există posibilităţi de reintegrare a lui;
- o altă reglementare importantă se referă la introducerea probei ADN-uluiîn situaţia adopţiilor unor copii care provin din relaţii extra-conjugale ale soţilor.Sunt obligatorii testele ADN pentru bărbaţii care recunosc un copil din afara căsătoriei, în cazul în care acesta este adoptat de soţie;
- părintele care adoptă este obligat să informeze copilul că nu este părintele biologic;
- un cuplu cu domiciliul în străinătate poate adopta un copil în cazul în care unul dintre soţi este cetăţean român şi, în termen de 2 ani de la data la care copilul a fost declarat adoptabil, nu s-a identificat niciun adoptator în România, de către direcţie;
- persoanele care au fost condamnatepentru infracţiune împotriva familiei, săvârşite cu intenţie, şi pentru infracţiunea de trafic şi consum ilicit de droguri nu pot adopta;
- nu pot adopta nici persoanelecare doresc să crească copilul singur, ai căror soţi sunt bolnavi psihic sau au handicap mintal.-,
- în cadrul procedurii de adopţie se iau măsurile necesare pentru ca fraţii, indiferent de sex, să fie adoptaţi împreună.Adopţia separată a fraţilor, de către persoane sau familii diferite, se poate face numai dacă instanţa judecătorească apreciază că aceasta este în interesul lor superior, cu motivarea expresă a hotărârii;
- actul normativ introduce, totodată, o perioadă de monitorizare postadopţie de doi ani,în care se asigură şi consiliere familiei, pentru a avea garanţia unei reintegrări reuşite a copilului adoptat într-un nou mediu familial.
