Procedura adopției de copii în România
| Comentarii |
|
procedura adopției de copii în România, realizarea adopţiei se face printr-o multitudine de acte şi fapte juridice, care necesită îndeplinirea unor condiţii de formă prevăzute de lege.
Îndeplinirea unora dintre aceste condiţii revine organelor administraţiei de stat într-o fază prealabilă încuviinţării adopţiei, iar îndeplinirea celorlalte revine, în cea mai mare măsură, instanţelor de judecată. De altfel, Noul Cod Civil, prin art. 454 alin. (2) şi art. 468, face trimitere la legea specială care reglementează întreaga procedură a adopţiei.
Astfel, potrivit Legii nr. 273/2004, procedura adopţiei interne trebuie să parcurgă patru faze sau etape:
a) faza evaluării adoptatorului sau a familiei adoptatoare în vederea obţinerii atestatului;
b) faza deschiderii procedurii adopţiei interne;
c) faza încredinţării copilului familiei adoptatoare, în vederea adopţiei;
d) faza încuviinţării propriu-zise a adopţiei.
1. Faza evaluării adoptatorului sau a familiei adoptatoare în vederea obţinerii atestatului.
Această etapă este reglementată prin art. 16-25 din Legea nr. 273/2004, republicată.
Despre faza evaluării adoptatorului sau a familiei adoptatoare am mai făcut referire când am enunţat condiţiile de fond la adopţie, printre care una foarte importantă este obţinerea atestatului, adică documentul care atestă îndeplinirea garanţiilor morale şi a condiţiilor materiale ale adoptatorului sau familiei adoptatoare şi pregătirea lor pentru asumarea, în cunoştinţă de cauză, a rolului de părinte.
Evaluarea se realizează de către Direcţia generală de asistenţă socială şi protecţie a copilului de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare, pe baza solicitării acesteia.
în procesul de evaluare vor fi analizate:
- caracteristicile psihologice, sociale, medicale ale tuturor membrilor familiei adoptatoare şi ale persoanelor care locuiesc împreună cu solicitantul adopţiei şi opinia lor cu privire la adopţie;
- personalitatea, starea de sănătate, viaţa de familie, condiţiile de locuit, aptitudinea de creştere şi educare a unui copil de către adoptator sau familia adoptatoare;
- situaţia lor economică şi motivele pentru care familia vrea să adopte;
- dacă numai unul dintre soţi solicită să adopte, atunci şi motivele pentru care celălalt soţ nu vrea să adopte ori impedimentele de orice natură relevante pentru capacitatea de a adopta.
în cazul în care direcţia ajunge la un rezultat favorabil al evaluării, va elibera atestatul de persoană sau familie aptă să adopte, care se pune la dispoziţia directorului general al direcţiei.
Atestatul este actul care conferă adoptatorului sau familiei adoptatoare capacitatea generală de a adopta. El se eliberează într-un formular şi cu un conţinut după un model-cadru care se aprobă prin ordin al Oficiului Român pentru Adopţii, organul central coordonator în domeniul adopţiilor.
Aşadar, atestatul este un act autentic, a cărui formă este expres prevăzută de lege [art. 16 alin. (5)] şi care nu poate lipsi din niciun dosar de adopţie, exceptând cazurile în care este vorba de adopţia unui copil de către soţul părintelui firesc sau adoptator ori în cazul adopţiei unui major de către cel care l-a crescut în timpul minorităţii.
Atestatul eliberat de către direcţia din raza de domiciliu a adoptatorului sau familiei adoptatoare este valabil pentru o perioadă de un an, termen care poate fi prelungit de drept până la încuviinţarea adopţiei în cazul în care:
- s-a introdus la instanţa judecătorească cererea de încredinţare în vederea adopţiei;
- familia sau persoana atestată are deja încredinţaţi în vederea adopţiei unul sau mai mulţi copii.
Atestatul poate fi şi retras când:
- persoana sau familia atestată a ascuns sau furnizat informaţii false cu ocazia evaluării;
- se constată implicarea directă a persoanei sau familiei atestate în identificarea unui copil adoptabil, exceptând cazul când aceasta este rudă cu copilul până la gradul al patrulea;
- nu mai sunt îndeplinite condiţiile pe baza cărora s-a eliberat;
- la propunerea Oficiului Român pentru Adopţii, când constată netemeinicia eliberării;
- la cererea motivată a persoanei sau familiei atestate.
Valabilitatea atestatului încetează de drept:
- ca urmare a expirării;
- în cazul căsătoriei sau decesului persoanei atestate ori prin divorţ sau altei situaţii care modifică configuraţia familiei atestate;
- după încuviinţarea adopţiei, când atestatul şi-a produs în integralitate toate efectele.
în cazul în care rezultatul procesului de evaluare este nefavorabil, acesta este consemnat într-un raport de neeliberare a atestatului, care se comunică familiei solicitante, care îl poate contesta în 5 zile lucrătoare de la comunicare la direcţia care a realizat evaluarea. Contestaţia însoţită de copia dosarului persoanei în cauză se transmite Oficiului spre soluţionare.
Oficiul, analizând documentaţia primită, dar şi făcând unele verificări proprii asupra cazului, soluţionează contestaţia în 30 de zile de la înregistrare şi o retrimite cu propuneri către direcţia evaluatoare.
Direcţia, în urma comunicării de către Oficiu a modului de soluţionare a contestaţiei, decide fie să îşi însuşească propunerile Oficiului şi să completeze procesul de evaluare cu noi documente şi informaţii ori să efectueze o nouă evaluare pentru eliberarea atestatului, fie să dispună neacordarea atestatului, ceea ce se poate ataca de familie în termen de 15 zile de la comunicare, la instanţa judecătorească competentă în materie de adopţie de la domiciliul adoptatorului (art. 23 din Legea nr. 273/2004, republicată).
Pe tot parcursul procesului de evaluare, direcţia de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare este obligată să asigure acestora servicii de consiliere necesare pentru a-şi asuma în cunoştinţă de cauză şi în mod corespunzător rolul de părinte.
2. Faza deschiderii procedurii adopţiei interne.
Pentru fiecare copil faţă de care s-a luat o măsură de protecţie, potrivit Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, cu modificările ulterioare, se întocmeşte un plan individualizat de protecţie, care are ca finalitate adopţia internă dacă:
a) după instituirea de măsuri de protecţie specială a trecut un an şi părinţii fireşti al copilului şi rudele până la gradul al patrulea ale acestuia nu pot fi găsite ori nu colaborează cu autorităţile în vederea realizării demersurilor pentru reintegrarea sau integrarea copilului în familie;
b) după instituirea măsurii de protecţie specială, părinţii şi rudele copilului până la gradul al patrulea care au putut fi găsite declară în scris că nu doresc să se ocupe de creşterea şi îngrijirea copilului şi, în termen de 60 de zile, nu şi-au retras această declaraţie. Direcţia are obligaţia înregistrării acestor declaraţii, precum şi a celor prin care părinţii şi rudele până la gradul al patrulea revin asupra declaraţiilor iniţiale;
c) copilul a fost înregistrat din părinţi necunoscuţi. In acest caz, adopţia, ca finalitate a planului individualizat de protecţie, se stabileşte în maximum 30 de zile de la eliberarea certificatului de naştere al acestuia.
Potrivit legii, direcţia are obligaţia să facă demersurile necesare identificării şi contactării părinţilor fireşti ori rudelor copilului până la gradul al patrulea, să îi informeze periodic asupra locului în care se află efectiv copilul şi asupra modalităţilor concrete în care pot menţine relaţii personale cu acesta, precum şi asupra demersurilor necesare în vederea reintegrării sau integrării;
d) conform cu art. 27 din Legea nr. 273/2004, în situaţia copilului pentru care s-a instituit plasamentul la o rudă până la gradul al patrulea, planul individualizat de protecţie poate avea ca finalitate adopţia
internă numai în situatia în care a trecut minimum un an de la data instituirii măsurii de protecţie şi managerul de caz apreciază că este în interesul copilului deschiderea procedurii adopţiei interne;
e) în situaţia copilului care a împlinit vârsta de 14 ani, planul individualizat de protecţie poate avea ca finalitate adopţia internă numai dacă există acordul expres al copilului în acest sens şi interesul lui justifică deschiderea procedurii de adopţie internă.
în cazul stabilirii adopţiei interne a copilului ca finalitate a planului individualizat de protecţie, direcţia va sesiza instanţa judecătorească de la domiciliul copilului pentru încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei interne, în termen de 30 de zile de la luarea în evidenţă a cazului de către compartimentul de adopţii şi postadopţii.
Judecarea cererilor referitoare la deschiderea procedurii adopţiei interne a copilului se face cu citarea:
- părinţilor fireşti ai copilului sau, după caz, a tutorelui şi
- a direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului.
Potrivit art. 29 din lege, încuviinţarea deschiderii procedurii adopţiei se face numai dacă:
a) planul individualizat de protecţie are ca finalitate adopţia internă
Şi
b) sunt îndeplinite condiţiile enunţate mai sus privind termenele în care familia firească sau rudele până la gradul al patrulea nu au dat semne că doresc să păstreze copilul.
Părinţii copilului sau, după caz, tutorele citaţi în proces îşi exprimă consimţământul la adopţie în condiţiile legii. Instanţa de judecată, după ce s-a exprimat consimţământul la adopţie al părinţilor ori tutorelui, după caz, va încuviinţa deschiderea procedurii adopţiei interne numai dacă apreciază că aceasta este în interesul superior al copilului.
în cazul oricărei cereri de deschidere a procedurii adopţiei interne, în dispozitivul hotărârii judecătoreşti instanţa va face obligatoriu menţiune despre constatarea existenţei consimţământului ambilor părinţi, al unui singur părinte, al tutorelui sau, după caz, despre suplinirea consimţământului în cazul refuzului abuziv de a consimţi la adopţie al părinţilor fireşti ori al tutorelui şi numai apoi va încuviinţa deschiderea procedurii adopţiei interne.
Hotărârea judecătorească irevocabilă prin care instanţa admite cererea direcţiei produce efectele prevăzute prin art. 29 alin. (5) din Legea nr. 273/2004:
a) drepturile şi obligaţiile părinteşti ale părinţilor fireşti sau, după caz, cele exercitate de persoane fizice ori juridice se suspendă şi vor fi exercitate de către preşedintele consiliului judeţean sau, după caz, de către primarul sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul;
b) drepturile şi obligaţiile părinteşti exercitate la momentul admiterii cererii de către preşedintele consiliului judeţean, primarul sectorului municipiului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază copilul sau, după caz, de tutore se menţin.
Cel mai important aspect este cel referitor la obligaţia direcţiei unde se află copilul de a identifica şi selecta cea mai potrivită persoană sau familie atestată ca fiind aptă să adopte, care răspunde nevoilor identificate ale copilului, pentru a se stabili compatibilitatea dintre copil şi familia adoptatoare.
Compatibilitatea se încearcă cu prioritate faţă de rudele copilului din cadrul familiei extinse şi alte persoane alături de care copilul s-a bucurat de viaţa de familie pentru o perioadă de minimum 6 luni, în măsura în care acest lucru nu contravine interesului său superior.
Procesul de potrivire include o componentă teoretică şi una practică, ce trebuie respectate de către direcţie. Metodologia de potrivire teoretică şi practică dintre copil şi persoana ori familia atestată ca aptă să adopte şi criteriile pe baza cărora se realizează potrivirea teoretică se elaborează de către Oficiu şi se aprobă prin ordin al secretarului de stat al acestuia.
La finalul procedurii de potrivire, compartimentul de adopţii şi postadopţii din cadrul direcţiei întocmeşte un raport de potrivire, în care sunt consemnate concluziile referitoare la constatarea compatibilităţii dintre copil şi persoana ori familia adoptatoare, precum şi propunerea vizând sesizarea instanţei judecătoreşti pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei.
După întocmirea raportului de potrivire, direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului sesizează, în maximum 5 zile, instanţa judecătorească pentru încredinţarea copilului în vederea adopţiei.
3. Faza încredinţării copilului la familia adoptatoare în vederea adopţiei.
După întocmirea raportului de potrivire între copil şi familia adoptatoare, instanţa de judecată de la domiciliul copilului este sesizată de către direcţie în vederea încredinţării copilului pentru o perioadă de 90 de zile persoanei sau familiei care doreşte să îl adopte, astfel încât instanţa să poată aprecia în mod raţional asupra relaţiilor de familie care s-ar stabili dacă adopţia ar fi încuviinţată.
Potrivit art. 40 alin. (2) din Legea nr. 273/2004, republicată, capacitatea de adaptare fizică şi psihică a copilului în noul mediu familial va fi analizată în raport cu condiţiile de natură socio-profesională, economică, culturală, de limbă, religie şi cu orice asemenea elemente caracteristice locului în care trăieşte copilul în perioada încredinţării şi care ar putea avea relevanţă în aprecierea evoluţiei ulterioare a acestuia în cazul când s-ar încuviinţa adopţia.
La procesul de încredinţare a copilului în vederea adopţiei interne vor fi citati:
- direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului;
- direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare;
- persoana ori familia adoptatoare.
încredinţarea copilului de către instanţă se face pentru o perioadă de 90 de zile şi hotărârea de încredinţare va fi executorie de la data încredinţării.
9
Potrivit art. 34 din lege, încredinţarea în vederea adopţiei nu este necesară în următoarele cazuri:
a) pentru adopţia persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu;
i ’
b) pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv;
c) pentru adopţia copilului pentru care a fost deschisă procedura adopţiei interne şi acesta se află în plasament la unul dintre soţii familiei adoptatoare sau la familia adoptatoare de cel puţin 2 ani;
d) pentru adopţia copilului de către tutorele său, dacă au trecut cel puţin 2 ani de la data instituirii tutelei.
Pentru primele două situaţii, persoana sau familia care doreşte să adopte va putea solicita în mod direct instanţei judecătoreşti încuviinţarea adopţiei, în condiţiile acestei legi privind regimul juridic al adopţiei.
Domiciliul copilului pe toată perioada încredinţării se află la persoana sau familia căreia i-a fost încredintat.
Exercitarea drepturilor şi îndeplinirea obligaţiilor părinteşti, cu excepţia încheierii unor acte juridice, se realizează de către persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat.
În ceea ce priveşte dreptul de a reprezenta copilul în actele juridice sau, după caz, de a încuviinţa actele pe care acesta le încheie, precum şi dreptul de a administra bunurile copilului se exercită de către preşedintele consiliului judeţean sau primarul sectorului Bucureşti în a cărui rază teritorială domiciliază persoana sau familia căreia i-a fost încredinţat copilul. în mod excepţional, dreptul de administrare poate fi delegat către persoana sau familia căreia i s-a încredinţat copilul, menţionându-se expres în documentul de delegare ce acte se vor putea face în interesul copilului.
Direcţia de la domiciliul adoptatorului sau familiei adoptatoare va urmări de-a lungul perioadei de încredinţare evoluţia copilului şi a relaţiilor dintre acesta şi familia căreia i-a fost încredinţat, întocmind în acest sens rapoarte bilunare.
La sfârşitul perioadei de încredinţare, direcţia întocmeşte un raport final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi adoptatori, pe care îl comunică instanţei de judecată competente să soluţioneze cererea de încuviinţare a adopţiei.
Odată cu cererea de încuviinţare a adopţiei adresată instanţei judecătoreşti, perioada de încredinţare a copilului la familia adoptatoare se prelungeşte de drept până la soluţionarea cererii prin hotărâre judecătorească irevocabilă.
Dacă în perioada de încredinţare direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul constată neadaptarea copilului cu persoana sau familia adoptatoare ori dacă constată orice alte motive de natură să împiedice finalizarea procedurii de adopţie, sesizează de îndată instanţa judecătorească, în vederea revocării sau, după caz, prelungirii măsurii încredinţării. Hotărârea prin care instanţa de fond dispune revocarea sau prelungirea încredinţării este executorie de drept.
în situaţia în care instanţa judecătorească dispune revocarea măsurii încredinţării, se va relua procesul de potrivire a copilului cu altă familie.
4. Faza de încuviinţare a adopţiei.
Competenţa de a judeca cererea de încuviinţare a adopţiei aparţine instanţelor judecătoreşti.
Cererea de încuviinţare a adopţiei poate fi introdusă:
a) direct de către adoptator sau familia adoptatoare:
- în cazul adopţiei persoanei care a dobândit capacitatea deplină de exerciţiu şi
- în cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv;
b) de direcţie sau de familia adoptatoare în toate celelalte cazuri, la sfârşitul perioadei de încredinţare sau, după caz, la împlinirea termenului de 2 ani în cazul plasamentului sau aflării copilului sub tutelă.
Cererea de încuviinţare a adopţiei va trebui să fie însoţită de următoarele acte:
a) certificatul de naştere al copilului, în copie legalizată;
b) certificatul medical privind starea de sănătate a copilului, eliberat de către unităţi publice nominalizate de către direcţia de sănătate publică;
c) atestatul valabil al adoptatorului sau familiei adoptatoare;
d) hotărârea judecătorească irevocabilă de încredinţare în vederea adopţiei;
e) certificatele de naştere ale adoptatorului sau ale soţului şi soţiei din familia adoptatoare, în copie legalizată;
f) certificatul de căsătorie al adoptatorului sau al soţilor din familia adoptatoare, în copie legalizată;
g) cazierul judiciar al adoptatorului sau, după caz, al fiecărui membru al familiei adoptatoare;
h) certificatul medical privind starea de sănătate a adoptatorului, eliberat de medicul de familie pe lista căruia este înscris;
i) hotărârea judecătorească irevocabilă de deschidere a procedurii adopţiei interne a copilului;
j) raportul de consiliere şi informare a părinţilor fireşti în cazul adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc;
k) documentul care consemnează rezultatul expertizei pentru confirmarea filiaţiei faţă de tată, realizată prin metoda serologică ADN, în cazul adopţiei copilului de către soţia părintelui firesc atunci când copilul a fost recunoscut de tată pe cale administrativă, precum şi în cazul în care paternitatea copilului a fost stabilită prin hotărâre judecătorească prin care s-a luat act de recunoaşterea de către tată sau care consfinţeşte învoiala părţilor, fără a se fi cercetat temeinicia cererii;
I) declaraţia notarială pe propria răspundere a părintelui adoptiv că partenerul său stabil a participat direct şi nemijlocit la creşterea şi îngrijirea copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 5 ani, în cazul adopţiei majorului.
în procesul de încuviinţare a adopţiei vor fi citaţi ~\n mod obligatoriu:
- direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului;
- direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne;
- persoana sau familia adoptatoare.
în cazul adopţiei persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu vor fi citaţi adoptatorul sau familia adoptatoare, precum şi adoptatul, iar în cazul judecării cererii de încuviinţare a adopţiei copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv, vor fi citaţi adoptatorul şi părinţii fireşti ai adoptatului.
Direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază familia adoptatoare va avea obligaţia să depună la dosarul de încuviinţare a adopţiei, cu cel târziu 5 zile înaintea termenului pentru judecarea cauzei, raportul final referitor la evoluţia relaţiilor dintre copil şi familia adoptatoare din perioada încredinţării de probă.
înaintea judecării cauzei, instanţa poate solicita din nou consimţământul la adopţie al părinţilor fireşti, dacă există indicii că după data la care consimţământul a devenit irevocabil au intervenit elemente noi, de natură să determine revenirea asupra consimţământului iniţial. De asemenea, în cazul în care au intervenit elemente noi cu privire la situaţia părintelui firesc ori a familiei extinse, care ar putea determina modificarea finalităţii planului individualizat de protecţie, direcţia care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei interne va fi obligată să informeze instanţa despre apariţia acestor elemente noi.
Citarea în proces a părinţilor fireşti în faţa instanţei competente se face în camera de consiliu, păstrându-se confidenţialitatea datelor cu privire la identitatea persoanei sau familiei adoptatoare.
în cazul în care părinţii fireşti se prezintă personal în faţa instanţei şi îşi exprimă refuzul de a mai consimţi la adopţie, instanţa suspendă soluţionarea cererii de încuviinţare a adopţiei. încheierea de suspendare împreună cu declaraţia părinţilor fireşti se comunică direcţiei care a solicitat deschiderea procedurii adopţiei, pentru ca aceasta să formuleze o cerere de revizuire a hotărârii de deschidere a procedurii adopţiei.
în ceea ce priveşte judecarea cererilor referitoare la deschiderea procedurii adopţiei interne a copilului, a cererii de încredinţare în vederea adopţiei, a cererii de desfacere a adopţiei, precum şi a cererii privind nulitatea adopţiei, ascultarea copilului care a împlinit vârsta de 10 ani este obligatorie, iar la încuviinţarea adopţiei copilului care a împlinit vârsta de 10 ani acestuia i se va solicita consimţământul.
În cazul în care ascultarea copilului nu este obligatorie, acestuia i se solicită opinia, în măsura în care este posibil. Opinia copilului va fi luată în considerare şi i se va acorda importanţa cuvenită avându-se în vedere vârsta şi gradul acestuia de maturitate. în situaţia în care instanţa hotărăşte în contradictoriu cu opinia exprimată de copil, este obligată să motiveze raţiunile care au condus la înlăturarea opiniei copilului.
Instanţa judecătorească va admite cererea de încuviinţare a adopţiei numai dacă, pe baza probelor administrate, şi-a format convingerea că adopţia este în interesul superior al copilului.
în termen de 5 zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti prin care s-a încuviinţat adopţia, direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului va înştiinţa, în scris, părinţii fireşti despre încuviinţarea adopţiei, precum şi autorităţile române competente să elibereze documentele de identitate sau de călătorie pentru adoptat, în cazul adopţiei internaţionale.
