Adopția internațională în România
| Comentarii |
|
adopția internațională în România, Condiţiile generale ale adopţiei internaţionale. Procedura adopţiei internaţionale. Încuviinţarea adopţiei internaţionale de către instanţă
Potrivit art. 52 din Legea nr. 273/2004, republicată, adopţia internaţională a copilului cu reşedinţa obişnuită în România de către o persoană sau familie cu reşedinţa obişnuită în străinătate poate fi încuviinţată numai pentru copiii care se află în evidenţa Oficiului Român pentru Adopţii şi numai în următoarele situaţii:
a) adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este rudă până la gradul al patrulea inclusiv cu copilul pentru care a fost încuviinţată deschiderea procedurii adopţiei interne;
b) adoptatorul sau unul dintre soţii familiei adoptatoare este şi cetătean român;
c) adoptatorul este soţ al părintelui firesc al copilului a cărui adopţie se solicită.
Copilul va putea fi adoptat internaţional numai dacă se încadrează în una dintre cele trei situaţii şi numai dacă a fost admisă cererea de deschidere a procedurii adopţiei interne şi nu a putut fi identificat un adoptator sau o familie adoptatoare cu reşedinţa obişnuită în România, într-un termen de 2 ani de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care s-a admis cererea de deschidere a procedurii adopţiei interne.
în cazul adopţiei internaţionale, cererea de încuviinţare a adopţiei se transmite instanţei judecătoreşti de către Oficiul Român pentru Adopţii, după finalizarea demersurilor administrative prealabile privind îndeplinirea condiţiilor cerute unei asemenea adopţii.
Adopţia internaţională are efectele prevăzute de lege şi presupune deplasarea copilului pe teritoriul statului primitor, în urma încuviinţării adopţiei de către instanţa judecătorească română. Efectele adopţiei internaţionale, precum şi efectele anulării adopţiei internaţionale asupra cetăţeniei adoptatului sunt prevăzute de Legea cetăţeniei române nr. 21/1991, republicată.
în cazul în care adopţia internaţională priveşte un copil care are reşedinţa obişnuită în străinătate, iar adoptatorul sau familia adoptatoare are reşedinţa obişnuită în România, cererile de adopţie ale solicitanţilor se transmit autorităţilor străine competente numai prin intermediul Oficiului Român pentru Adopţii.
Evaluarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare se realizează potrivit prevederilor de evaluare a oricăror adoptatori români.
Procedura adopţiei internaţionale
Atestarea adoptatorului sau a familiei adoptatoare din statul de primire.
Persoanele sau familiile care au reşedinţa obişnuită pe teritoriul altui stat, parte a Convenţiei de la Haga, şi care doresc să adopte un copil din România vor adresa cererile lor de adopţii Oficiului Român pentru Adopţii, prin intermediul autorităţii centrale competente din statul respectiv sau al organizaţiilor sale acreditate.
în cazul statelor care nu sunt părţi la Convenţia de la Haga, cererile de adopţie se transmit Oficiului prin intermediul autorităţii desemnate cu atribuţii în domeniul adopţiei internaţionale sau prin intermediul organizaţiilor acreditate în acest sens în statul de primire. în conformitate cu metodologia aprobată prin hotărâre a Guvernului, organizaţiile acreditate din străinătate trebuie să fie autorizate şi de Oficiul Român pentru Adopţii.
Cererea familiei adoptatoare este luată în evidenţă de Oficiu numai dacă autoritatea centrală competentă din statul primitor sau organizaţiile sale acreditate şi autorizate în condiţiile legii atestă că:
a) adoptatorul sau familia adoptatoare îndeplineşte condiţiile de eligibilitate pentru adopţie şi este apt să adopte în conformitate cu legislaţia aplicabilă în statul primitor;
b) adoptatorul sau familia adoptatoare a beneficiat de consilierea necesară în vederea adopţiei în statul primitor;
c) este asigurată urmărirea evoluţiei copilului după adopţie pe o perioadă de cel puţin 2 ani;
d) sunt asigurate servicii postadopţie pentru copil şi familie în statul primitor.
Documentele care trebuie să însoţească cererile de adopţie transmise Oficiului sunt:
a) un raport întocmit de autorităţile competente din statul primitor, cuprinzând informaţii cu privire la identitatea persoanelor care doresc să adopte, capacitatea şi aptitudinea lor de a adopta, situaţia lor personală, familială, materială şi medicală, mediul social, motivele care îi determină să adopte un copil din România, precum şi cu privire la copiii pe care ar putea să îi primească spre adopţie; concluziile raportului vor fi susţinute prin documentele eliberate de autorităţile competente din statul primitor;
b) certificatele de naştere şi căsătorie şi actele de identitate ale persoanelor care doresc să adopte, în copie legalizată şi însoţite de traducerea lor legalizată în limba română;
c) cazierele judiciare ale persoanelor care doresc să adopte şi al soţului care nu se asociază la adopţie;
d) raportul medical întocmit separat pentru fiecare adoptator şi, după caz, raportul medical privind bolile psihice ale soţului care nu se asociază la adopţie;
e) actul din care să rezulte că există garanţiile că adoptatul are posibilitatea să intre şi să locuiască permanent în statul primitor, precum şi că adoptatul are faţă de adoptator şi rudele acestuia aceeaşi situaţie legală ca şi aceea a unui copil biologic al adoptatorului.
Toate documentele vor fi prezentate în original şi însoţite de traducerea legalizată în limba română, cu excepţia certificatelor de naştere şi căsătorie şi a actelor de identitate ale persoanelor care doresc să adopte, care vor fi prezentate doar în copii legalizate şi traduse.
Persoana sau familia selectată pentru potrivirea cu copilul ce urmează să fie adoptat este obligată să se deplaseze în România şi să locuiască efectiv pe teritoriul ţării pentru o perioadă de cel puţin 30 de zile consecutive, care vor fi utilizate în scopul relaţionării cu copilul. La expirarea termenului de 30 de zile, direcţia în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului va întocmi şi va transmite Oficiului un raport cu privire la relaţionarea dintre copil şi persoana sau familia selectată.
Oficiul va notifica autorităţilor centrale competente sau organizaţiilor acreditate din statul primitor selectarea adoptatorului sau familiei adoptatoare.
Odată cu notificarea mai sus amintită, Oficiul va solicita autoritătii centrale competente sau organizaţiei acreditate din statul primitor să îi comunice următoarele:
a) acordul adoptatorului sau familiei adoptatoare cu privire la selecţia privind potrivirea cu copilul cuprinsă în raportul direcţiei de la domiciliul copilului.
b) acordul cu privire la continuarea procedurii de adopţie.
Încuviinţarea adopţiei internaţionale de către instanţă
Cererea de încuviinţare a adopţiei, însoţită de documentele precizate mai sus, se înaintează de către Oficiu instanţei judecătoreşti.
Potrivit art. 74 din Legea nr. 273/2004, instanţele judecătoreşti române sunt competente să judece cererile de adopţie internaţională dacă cel puţin una dintre părţi are reşedinţa obişnuită în România. Instanţele judecătoreşti române sunt exclusiv competente să judece cererile de adopţie internaţională dacă copilul care urmează a fi adoptat are reşedinţa obişnuită în România şi este cetăţean român sau apatrid.
Competenţa teritorială aparţine tribunalului în a cărui rază teritorială se află domiciliul adoptatului. Cauzele pentru judecarea cărora nu se poate determina instanţa competentă se judecă de către Tribunalul Bucureşti.
Judecarea cererilor de încuviinţare a adopţiei internaţionale se face cu citarea:
- direcţiei în a cărei rază teritorială se află domiciliul copilului;
- persoanei sau familiei adoptatoare;
- a Oficiului.
Oficiul are obligaţia de a se asigura că adoptatul va beneficia în ţara străină de aceeaşi situaţie legală ca şi aceea a unui copil biologic al adoptatorului; documentul care atestă îndeplinirea acestei obligaţii trebuie să fie prezent la dosarul instanţei judecătoreşti, care îl va avea în vedere la pronunţarea asupra cererii de încuviinţare a adopţiei.
Hotărârile prin care se soluţionează cererile de adopţie nu sunt supuse apelului. Exercitarea recursului suspendă executarea.
Cererile de adopţie sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi se soluţionează cu celeritate, de complete specializate ale instanţei judecătoreşti, în camera de consiliu, cu participarea obligatorie a procurorului. Prezentarea de către direcţie a raportului de anchetă socială privind copilul este obligatorie.
Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 10 zile, iar hotărârea judecătorească trebuie redactată şi comunicată părţilor în maximum 10 zile de la pronunţare.
De-a lungul procesului de adopţie, Oficiul acţionează pentru apărarea drepturilor şi interesului superior al copiilor ce fac obiectul procedurilor de adopţie, scop în care poate introduce cereri şi poate formula apărări.
Pe baza hotărârii judecătoreşti irevocabile a adopţiei, Oficiul eliberează, la cererea adoptatorului sau a familiei adoptatoare, în termen de 5 zile, un certificat care atestă că adopţia este conformă cu normele Convenţiei de la Haga.
Deplasarea adoptatului din România în statul în care adoptatorul sau familia adoptatoare are reşedinţa obişnuită este posibilă numai atunci când hotărârea de încuviinţare a adopţiei este irevocabilă. Adoptatul se deplasează numai însoţit de adoptator sau de familia adoptatoare, în condiţii de siguranţă corespunzătoare nevoilor sale.
