Condițiile adopției unui copil
| Comentarii |
|
condițiile adopției unui copil, condiţiile de fond ale adopţiei pot fi grupate în două categorii: condiţii de fond pozitive, adică cele necesar a fi îndeplinite pentru realizarea unei adopţii valabile, şi condiţii de fond negative, adică impedimentele la adopţie sau împrejurările care împiedică realizarea unei adopţii valabile, care sunt de fapt interdicţii la adopţie.
În Noul Cod Civil, condiţiile de fond ale adopţiei sunt sistematizate în trei părţi: persoanele care pot fi adoptate, persoanele care pot adopta şi consimţământul la adopţie. Având în vedere această sistematizare, precum şi noutăţile aduse prin legea specială privind regimul juridic al adopţiei (Legea nr. 273/2004, republicată), vom prezenta condiţiile de fond după structura Codului, dar inserând toate actualizările ce s-au adus prin legea specială.
Condiţii de fond pozitive privind persoanele care pot fi adoptate
a) Vârsta adoptatului. Potrivit art. 455 alin. (1) Noul Cod Civil, „Copilul poate fi adoptat până la dobândirea capacităţii depline de exerciţiu”. Cu toate acestea, se prevede în alin. (2): „poate fi adoptată, în condiţiile legii, şi persoana care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu”, dar numai dacă a fost crescută în timpul minorităţii de către cel care doreşte să o adopte”.
în ceea ce priveşte pluralitatea de adoptaţi - fraţi şi surori -, legea civilă prevede că adopţia fraţilor, indiferent de sex, de către persoane sau familii diferite se poate face numai dacă acest lucru este în interesul lor superior.
Faţă de acest text de lege, prevăzut în art. 456 Noul Cod Civil, ar fi ideal ca fraţii să fie adoptaţi de aceeaşi familie, dar este greu de presupus că s-ar găsi familii care să îşi asume atât de mari responsabilităţi şi, în acest caz, fraţii ar avea de pierdut, negăsindu-şi adoptatori. Mai mult decât atât, unii adoptatori şi-ar putea pune problema dacă nu există riscul moştenirii genetice a unor tare, caz în care adoptarea mai multor fraţi le-ar crea dificultăţi în formarea şi educarea lor. De aceea, riscul este mai mic atunci când se adoptă doar unul, chiar dacă cu acesta ar avea de înfruntat dificultăti. Textul nu este însă imperativ, aşa încât decisiv este interesul superior al fraţilor.
b) Consimţământul la adopţie al copilului care a împlinit 10 ani. Potrivit art. 14 alin. (2) din Legea nr. 273/2004, adopţia va putea fi încuviinţată numai dacă copilul care a împlinit vârsta de 10 ani şi-a exprimat consimţământul. Anterior exprimării consimţământului, direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază copilul care a împlinit vârsta de 10 ani îl va sfătui şi informa ţinând seama de vârsta şi maturitatea sa, în special asupra consecinţelor adopţiei şi ale consimţământului său la adopţie şi va întocmi un raport în acest sens.
Condiţii de fond pozitive privind persoanele care pot adopta
a) Capacitatea de a adopta. Potrivit cu art. 459 şi art. 460
Noul Cod Civil, pot adopta numai persoanele cu capacitate deplină de exerciţiu şi care sunt cu cel puţin 18 ani mai în vârstă decât adoptatul. Pentru motive temeinice, instanţa de tutelă poate încuviinţa adopţia, chiar dacă diferenţa de vârstă dintre adoptat şi adoptator este mai
mică de 18 ani, dar nu mai puţin de 16 ani.
Adoptatorul sau familia adoptatoare, potrivit art. 461 Noul Cod Civil, trebuie să dovedească îndeplinirea garanţiilor morale şi condiţiilor materiale necesare creşterii, educării şi dezvoltării armonioase a copilului.
Conform art. 12 alin. (2) din legea specială, îndeplinirea garanţiilor şi condiţiilor prevăzute de lege, precum şi existenţa abilităţilor parentale se certifică de către autorităţile competente prin eliberarea unuiatestat, după realizarea unei evaluări potrivit prevederilor art. 16 alin. (4) din această lege. Atestatul constituie documentul care îi conferă adoptatorului sau familiei adoptatoare capacitatea de a adopta un copil, ară-tându-i abilităţile parentale şi îndeplinirea condiţiilor morale, materiale, economice, psihologice, sociale, medicale etc. Despre evaluarea adoptatorului în vederea obţinerii atestatului vom aduce dezvoltări în partea privitoare la procedura adopţiei interne.
Pe parcursul procesului de evaluare, direcţia în a cărei rază teritorială domiciliază adoptatorul sau familia adoptatoare este obligată să asigure serviciile de pregătire/consiliere necesare pentru a-şi asuma în cunoştinţă de cauză şi în mod corespunzător rolul de părinte.
Potrivit art. 24 din Legea nr. 273/2004, obţinerea atestatului nu este necesară în următoarele cazuri:
a) în situaţia adopţiei persoanei care a dobândit capacitate deplină de exerciţiu;
b) pentru adopţia copilului de către soţul părintelui firesc sau adoptiv.
b) Consimţământul la adopţie al adoptatorului sau soţilor dintr-o
familie adoptatoare, când aceştia adoptă împreună, este o condiţie esenţială la încheierea adopţiei.
De asemenea, când numai unul dintre soţi adoptă, este necesar să îşi dea acordul şi soţul celui care adoptă, cu excepţia cazului în care lipsa discernământului îl pune în imposibilitatea de a-şi manifesta voinţa.
întrucât consimţământul la adopţie este o condiţie cerută atât pentru adoptator, cât şi pentru minorul care a împlinit vârsta de 10 ani, dar mai ales şi în primul rând din partea părinţilor fireşti ori, după caz, a tutorelui copilului ai cărui părinţi fireşti sunt decedaţi, necunoscuţi, declaraţi morţi sau dispăruţi ori puşi sub interdicţie, în condiţiile legii, vom acorda consimţământului la adopţie o atenţie specială, aşa cum este de fapt şi în lege, fiindu-i atribuit un paragraf special din noul Cod civil.
Condiţia de fond privind consimţământul la adopţie al părinţilor fireşti ori al tutorelui.
Noul Cod civil, în art. 463 alin. (2), prevede că „nu este valabil consimţământul dat în considerarea promisiunii sau obţinerii efective a unor foloase, indiferent de natura acestora”.
În ceea ce priveşte consimţământul părinţilor, legea reglementează câteva situaţii speciale. Astfel, dacă ambii părinţi fireşti sunt în viaţă şi au discernământ, se cere consimţământul la adopţie al ambilor părinţi.
Dacă unul dintre părinţii fireşti este necunoscut, mort, declarat mort, precum şi dacă se află, din orice motiv, în imposibilitate de a-şi manifesta voinţa, consimţământul celuilalt părinte este îndestulător.
Ceea ce a adus nou Legea nr. 273/2004, chiar în forma ei iniţială, a fost faptul că a recunoscut dreptul de a consimţi la adopţie şi părintelui sau părinţilor decăzuţi din exerciţiul drepturilor părinteşti ori cărora li s-a aplicat pedeapsa interzicerii acestor drepturi.
Noul Cod civil, prin art. 464 alin. (2), mai aduce o noutate, în sensul că recunoaşte dreptul de a consimţii la adopţie şi celui care exercită autoritatea părintească.
Dacă un copil a fost adoptat de o persoană căsătorită şi soţul acesteia doreşte să adopte şi el acel copil, consimţământul la adopţie va trebui să fie dat de către soţul care a adoptat iniţial copilul, şi nu de către părinţii fireşti [art. 464 alin. (3)].
Legea civilă stabileşte câteva condiţii în ceea ce priveşte libertatea consimţământului părinţilor fireşti, termenul în care acest consimţământ poate fi dat ori revocat, precum şi soluţia instanţei de tutelă în cazul refuzului abuziv al părinţilor ori al tutorelui de a consimţi la adopţie.
Astfel, prin art. 465 Noul cod civil se prevede că părinţii fireşti sau, după caz, tutorele trebuie să exprime consimţământul în mod liber, necondiţionat şi numai după ce au fost informaţi în mod corespunzător asupra consecinţelor adopţiei, în special în ce priveşte încetarea legăturilor de rudenie ale copilului cu familia sa de origine.
în legătură cu termenul \n care se poate da consimţământul părinţilor fireşti ori al tutorelui, după caz, legea prevede că acesta nu poate fi dat înaintea împlinirii a 60 de zile de la naşterea copilului, iar după ce este dat, poate fi revocat doar în 30 de zile de la data expirării lui.
în cazul în care părinţii fireşti ori, după caz, tutorele refuză să consimtă la adopţia copilului, deşi interesul superior al acestuia pledează pentru adopţie, în mod excepţional, instanţa de tutelă poate trece peste acest refuz, dacă se dovedeşte cu orice mijloc de probă că refuzul este abuziv şi că adopţia este în interesul copilului, ţinând seama şi de opinia acestuia, dată în condiţiile legii. Hotărârea se cere a fi expres motivată.
Instanţa va considera refuz abuziv şi neprezentarea repetată a părinţilor fireşti ori a tutorelui la termenele de judecată în procesele în care sunt citaţi în vederea exprimării consimţământului pentru adopţie.
Impedimentele la adopţie sau condiţiile de fond negative.
a) Potrivit art. 457 Noul Cod Civil, este interzisă adopţia între fraţi, indiferent de sex.
b) Este, de asemenea, interzisă, în spiritul noului Cod civil (art. 458) adopţia a doi soţi sau foşti soţi de către acelaşi adoptator sau familia adoptatoare, precum şi adopţia între soţi sau foşti soţi.
c) Este interzisă adopţia de către persoanele care nu au capacitate deplină de exerciţiu, precum şi cele cu boli psihice sau handicap mintal.
d) Nu pot adopta împreună două persoane de acelaşi sex.
e) Este interzisă adopţia simultană sau succesivă de către două persoane împreună, cu excepţia cazului când sunt soţ şi soţie. Cu toate acestea, ca o noutate, prin dispoziţiile Legii nr. 273/2004 este permisă, prin art. 6 alin. (2) lit. c), adopţia şi pentru persoana care se află într-o relaţie stabilă cu un părinte adoptator necăsătorit, de sex opus, care declară prin act autentic notarial că noul adoptator, cu care convieţuieşte, a participat direct şi nemijlocit la creşterea şi îngrijirea copilului pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin 5 ani.
f) O restricţie la adopţie o impune, tot ca noutate, Legea nr. 273/2004, pentru soţia celui care a recunoscut un copil din afara căsătoriei ori paternitatea a fost stabilită pe cale judecătorească, dar fără a se fi cercetat temeinicia cererii, luându-se doar act de recunoaşterea tatălui. Prin excepţie, soţia va putea adopta copilul bărbatului său numai dacă paternitatea este confirmată prin rezultatul expertizei realizate prin metoda serologică ADN.
g) O nouă interdicţie la adopţie s-a prevăzut prin art. 7 din Legea nr. 273/2004 pentru persoana care a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune contra persoanei sau contra familiei, săvârşită cu intenţie, precum şi pentru infracţiunea de trafic de persoane sau trafic şi consum ilicit de droguri.
h) De asemenea, nu poate adopta persoana ori familia al cărei copil beneficiază de o măsură de protecţie specială sau care este decăzută din drepturile părinteşti.
i) Interdicţia se aplică şi persoanelor care doresc să adopte singure, ai căror soţi sunt bolnavi psihic, au handicap mintal sau au fost condamnate pentru infracţiunile precizate mai sus ori decăzute din drepturile părinteşti.
j) în fine, o ultimă interdicţie la adopţie pe care o enumerăm aici o prevede art. 10 din Legea nr. 273/2004 pentru copilul ai cărui părinţi fireşti nu au împlinit 14 ani. Această interdicţie, credem noi, este justificată, în primul rând, pentru că nu s-ar putea lua consimţământul valabil la adopţie al părinţilor fără capacitate de exerciţiu şi aceştia, fiind mult prea tineri, nu ar avea încă discernământul deciziilor lor, fiind chiar ei sub autoritate părintească. Este foarte probabil ca, ajungând la maturitate, să dorească să păstreze copilul, ceea ce nu s-ar mai putea realiza dacă el ar fi dat spre adopţie. Or, după cum se ştie, finalitatea planului individualizat de protecţie al fiecărui copil este integrarea acestuia în familia sa firească. Această finalitate ar fi posibilă numai când părinţii îşi pot asuma responsabilitatea creşterii şi educării copilului lor.
Dacă s-ar permite încuviinţarea adopţiei copilului cu părinţi sub 14 ani, aceşti părinţi fireşti ai copilului ar fi ştirbiţi într-un drept esenţial al capacităţii lor de folosinţă, şi anume acela de a-şi creşte şi educa propriul copil la momentul când, dobândind discernământul necesar, ar putea şi ar pretinde să îşi exercite acest drept.
