Ascendent
| Comentarii |
|
ascendent, care urcă; linie genealogică care urcă de la copii la părinţi, la bunici (antonim: descendent); rudă în linie dreaptă dintr-o generaţie anterioară.
Spunem că o persoană este "ascendentul" alteia atunci când aceasta din urmă descinde (își are originea) din prima, indiferent de gradul de rudenie (tată, mamă, bunici, străbunici etc.). Atunci când se urcă în ordinea cronologică a nașterilor, ascendența este nelimitată. Ascendenți sunt și persoanele care sunt colaterali ai ascendenților (unchi, mătuși) care în fiecare linie paternă sau maternă au un ascendent comun.
Noțiunea de "ascendent" este frecvent utilizată mai ales în dreptul succesoral. Spre exemplu:
- partajul de ascendent, reglementat de Art. 1161 din Noul Cod Civil - părinţii, în viaţă fiind, pot proceda la o împărţeală a averii lor către descendenţi, dar, pentru ca o astfel de împărţeală să fie valabilă, se cere ca ea să fie făcută prin acte juridice sub formă de donaţii sau testamente, cu respectarea condiţiilor cerute de lege pentru asemenea acte;
- rudenia este în linie colaterală atunci când rezultă din faptul că mai multe persoane au un ascendent comun. - Art. 406 NCC;
- gradul de rudenie se stabileşte în linie colaterală, după numărul naşterilor, urcând de la una dintre rude până la ascendentul comun şi coborând de la acesta până la cealaltă rudă; astfel, fraţii sunt rude de gradul al doilea, unchiul sau mătuşa şi nepotul, de gradul al treilea, verii primari, de gradul al patrulea. - Art. 406 NCC;
- ascendenţii privilegiaţi şi colateralii privilegiaţi vin la moştenire dacă descendenţii nu îndeplinesc condiţiile necesare pentru a moşteni. - Art. 976 NCC
