Art. 1161 Noul cod civil Forme Partajul de ascendent Partajul succesoral şi raportul
| Comentarii |
|
CAPITOLUL IV
Partajul succesoral şi raportul
SECŢIUNEA a 4-a
Partajul de ascendent
Partajul succesoral şi raportul
SECŢIUNEA a 4-a
Partajul de ascendent
Art. 1161
Forme
(1) Partajul de ascendent se poate realiza prin donaţie sau prin testament, cu respectarea formelor, condiţiilor şi regulilor prevăzute de lege pentru aceste acte juridice.
(2) Partajul realizat prin donaţie nu poate avea ca obiect decât bunurile prezente.
| ← Art. 1160 Noul cod civil Subiecte Partajul de ascendent Partajul... | Art. 1162 Noul cod civil Cuprins Partajul de ascendent Partajul... → |
|---|
1. Părinţii, în viaţă fiind, pot proceda la o împărţeală a averii lor către descendenţi, dar, pentru ca o astfel de împărţeală să fie valabilă, se cere ca ea să fie făcută prin acte juridice sub formă de donaţii sau testamente, cu respectarea condiţiilor cerute de lege pentru asemenea acte. în ceea ce priveşte donaţia, potrivit art. 813 C. civ. 1864 (art. 1011 NCC, n.n.), aceasta se face prin act autentic, cu excepţia cazului când cuprinde bunuri mobile, când se poate face şi sub formă de dar manual, iar cu privire la testament, numai în formele prevăzute de art. 858 din acelaşi
Citește mai mult
cod (art. 1040 NCC, n.n.). în speţă, descendenţii, care au susţinut că părinţii lor au făcut un partaj de ascendent, nu au înfăţişat niciun act întocmit în forma şi condiţiile prevăzute de textele citate. Dimpotrivă, prin certificatul de moştenitor, eliberat de notariatul de stat local, reclamantul şi pârâţii şi-au recunoscut calitatea de moştenitori ai defunctului lor părinte asupra bunurilor imobile ce constituie succesiunea acestuia, fiecare cu o cotă de 1/9 (Trib. Suprem, s. civ., dec. nr. 362/1987, în R.R.D. nr. 12/1987, p. 73).2. împărţeala de ascendent este un act juridic solemn, prin care o persoană îşi împarte averea -în totalitate sau numai în parte - între moştenitorii săi din clasa descendenţilor. în conformitate cu dispoziţiile art. 795 C. civ. 1864, împărţeala de ascendent poate fi făcută în două feluri: printr-un act juridic între vii - donaţie - sau printr-un act juridic pentru cauza de moarte, adică în forma unei împărţeli testamentare. Pentru ca un partaj de ascendent să poată fi considerat valabil şi, în consecinţă, să producă toate efectele, este necesar, sub sancţiunea nulităţii, să cuprindă toţi copiii în viaţă ai dispunătorului, precum şi pe descendenţii copiilor predecedaţi, iar împărţeala să se facă fără încălcarea rezervei. împrejurarea că prin testamentul autentificat lăsat de defunct unuia din descendenţi se face menţiunea că „ceea ce se testează reprezintă cotitatea disponibilă a averii sale, ceilalţi copii fiind înzestraţi cu ocazia căsătoriei lor" nu este de natură să caracterizeze testamentul ca un partaj de ascendent, atât timp cât pretinsul act de împărţeală nu face menţiunea despre bunurile cu care au fost înzestraţi ceilalţi descendenţi şi dacă aceştia din urmă au participat efectiv la donaţiune şi au acceptat-o (C.A. Bacău, dec. civ. nr. 663/1996, în Jurisprudenţa C.A. Bacău 1996, p. 20).
2. Partajul de ascendent poate fi definit drept un act juridic între vii (donaţie) sau pentru cauză de moarte (testament) prin care ascendentul împarte între toţi descendenţii săi cu vocaţie succesorală la deschiderea moştenirii bunurile sale - în tot sau în parte - aceste bunuri fiind dobândite de către aceştia divizat, în mod individual, iar nu în cote-părţi ideale, ce caracterizează starea de indiviziune (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 517).
3. Fiind un act mixt, împărţeala de ascendent trebuie
Citește mai mult
realizată cu respectarea atât a regulilor care guvernează donaţiile sau dispoziţiile testamentare, după caz, cât şi a normelor privitoare la împărţeală în general şi împărţeala de ascendent în special (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 517).4. Dacă donaţia sau dispoziţia testamentară este făcută în favoarea unei persoane străine (de exemplu, în favoarea copilului din căsătoria anterioară a soţului dispunătorului) sau în favoarea unei rude care nu are calitatea de descendent, ea va fi guvernată de dreptul comun aplicabil liberalităţilor inter vivos sau morţiş causa (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 518-520).
5. Descendenţii între care se face împărţeala trebuie să aibă vocaţie succesorală concretă (efectivă, utilă), în nume propriu sau prin reprezentare, să nu fie nedemni şi să fi acceptat moştenirea expres sau tacit. Vocaţia succesorală a descendenţilor se apreciază în raport de data deschiderii moştenirii, indiferent de data încheierii contractului de donaţie sau a testamentului (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 518-520).
6. împărţeala cuprinzând pe nepoţi va fi valabilă dacă copilul defunctului nu va fi în viaţă la deschiderea succesiunii. Dacă copilul predecedat a fost cuprins în împărţeală, descendentul (descendenţii) lui, venind la moştenire prin reprezentare, păstrează bunurile atribuite prin împărţeala părintelui, în indiviziune (pe tulpină), dacă sunt mai mulţi reprezentanţi, ei urmând să iasă din indiviziune potrivit dreptului comun (prin bună învoială sau pe cale judecătorească) (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 518-520).
7. Potrivit art. 795 alin. (1) C. civ. 1864, împărţeala de ascendent se poate face, sub sancţiunea nulităţii absolute, numai cu respectarea regulilor de formă prevăzute de lege pentru donaţii şi testamente. Astfel fiind, împărţeala - donaţie imobiliară făcută prin înzestrări la încheierea căsătoriei - este nulă în lipsa formei autentice [art. 813 C civ. 1864 - art. 1011 NCC, n.n.]. Tot astfel, partajul de ascendent prin act între vii („act de împărţire") încheiat cu nerespectarea formei autentice este nul dacă nu întruneşte nici condiţiile de validitate a unui testament olograf. împărţeala testamentară va fi nulă şi dacă testamentul este conjunctiv. în schimb, împărţeala-donaţie conjunctivă este singura posibilă prin acte între vii. După deschiderea moştenirii (moartea ascendentului împărţitor) nulitatea donaţiei sau a testamentului pentru vicii de formă (sau alte excepţii) poate fi acoperită în condiţiile art. 1167 alin. (3) C. civ. 1864 (art. 1260 NCC, n.n.) (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 518-520).
8. împărţeala de ascendent trebuie să îndeplinească condiţiile de fond de drept comun (capacitate, consimţământ, obiect etc.) prevăzute de lege pentru validitatea donaţiilor, respectiv a dispoziţiilor testamentare, după caz. în afara condiţiilor de drept comun, legea prevede anumite condiţii speciale pentru validitatea partajului de ascendent, vizând persoanele care pot face şi între care se face această împărţeală, obiectul ei şi modul de partajare a bunurilor (Fr Deak, Tratat de drept succesoral, p. 518-520).
9. împărţeala-donaţie nu poate avea ca obiect decât bunurile prezente, nu şi cele viitoare, ale dispunătorului (art. 795 alin. (2) C. civ. 1864), sub sancţiunea nulităţii parţiale (în privinţa bunurilor viitoare, dacă nu afectează validitatea împărţelii în întregul ei (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 518-520).
10. Referitor la obiectul împărţelii, se mai arată că bunurile trebuie să aparţină în mod exclusiv ascendentului dispunător. într-adevăr, el nu poate hotărî singur, prin act unilateral de voinţă, încetarea proprietăţii comune pe cote-părţi sau în devălmăşie. Nu excludem însă posibilitatea atribuirii prin împărţeala de ascendent a unor asemenea drepturi (de exemplu, cota-parte moştenită de ascendent printr-o succesiune nelichidată sau drepturile sale din comunitatea matrimonială ori cota-parte asupra unui bun comun cu altul) unui descendent, urmând ca ceilalţi să primească alte bunuri. în acest fel, moştenirea este divizată între descendenţi; numai cel în cauză se va afla în indiviziune cu alţii (Fr. Deak, Tratat de drept succesoral, p. 521).
11. La realizarea partajului de ascendent se va ţine cont de următoarele cerinţe: a) atribuirea bunurilor trebuie făcută efectiv (nu în forma unei cote ideale asupra bunurilor); b) rezerva succesorală a descendenţilor va trebui respectată, întrucât, în caz contrar, moştenitorii rezervatari vor putea să uzeze de acţiunea în reducţiunea liberalităţilor excesive (L. Stănciulescu, Succesiuni, p. 268).