Bigamie

bigamie, infracţiune care constă în încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită. Constituie infracţiune şi fapta unei persoane care se căsătoreşte cu o persoană ştiind că aceasta este căsătorită. Faptele nu se sancţionează dacă prima sau cea de a doua căsătorie este declarată nulă pentru alt motiv decât bigamia.

bigamie - infracţiune prevăzută de art. 303 C. pen., care constă în încheierea unei noi căsătorii de către o persoană căsătorită. Persoana necăsătorită care se căsătoreşte cu o persoană pe care o ştie căsătorită este participantă la infracţiunea de bigamie în calitate de complice. Faptele nu se sancţionează dacă prima sau cea de-a doua căsătorie este declarată nulă pentru alt motiv decât bigamia.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Bigamie