Cămătărie
| Comentarii |
|
cămătărie, potrivit art. 2 din Legea nr. 216/2011 privind „interzicerea activităţii de cămătărie”, camăta este „dobânda pe care o ia cămătarul pentru sumele date cu împrumut” iar cămătarul este „persoana fizică ce dă împrumuturi băneşti în schimbul unei carnete.”
Din dispoziţiile legii, înţelegem că în noua accepţiune, „orice împrumut de bani acordat de o persoană fizică reprezintă o operaţiune de cămătărie” (iar toate persoanele fizice, împrumutători de sume de bani cu dobândă, sunt cămătari).
Rezultă că, în calificarea unei persoane drept „cămătar” este suficient ca îm-prumutătorul să fie persoană fizică iar împrumutul să fie oneros (cu dobândă „remuneratorie”, adică preţ). Astfel, cuantumul dobânzii (mare, exagerat) nu mai este un element esenţial în definirea activitătii de cămătăriei.
Potrivit art. 3 din lege, «Darea de bani cu dobândă, ca îndeletnicire, de către o persoana neautorizată constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani”.
Din cele de mai sus, reţinem că, numai atunci când „cămătăria presupune o îndeletnicire (neautorizată) din a da bani cu dobândă, o încălcare a monopolului bancar şi financiar nebancar în materie” constituie infracţiune (şi deci, numai în această situaţie este interzisă)
În doctrină se apreciază că dispoziţiile Legii nr. 216/2011 privind interzicerea activităţi de cămătărie protejează mai degrabă interesele instituţiilor de credit, decât pe împrumutatul ce ar putea fi supus unei dobânzi excesive.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Cămătărie
