Dobânda legală
| Comentarii |
|
dobânda legală, pentru reglementarea cuantumului dobânzilor împrumuturilor de bani este în vigoare O.G. nr. 13/2011 privind dobânda legală remuneratorie şi penalizatorie pentru obligaţii băneşti, precum şi pentru reglementarea unor măsuri financiar-fis-cale în domeniul bancar.
Justificarea iniţială a instituţiei „dobânzii legale” a fost aceea că legea a dorit să îl protejeze pe împrumutat de la plata unor dobânzi remuneratorii excesive. De precizat, în acest context, că împrumutul este gratuit, prin natura sa, iar menirea reglementărilor O.G. nr. 9/2000 (în prezent abrogată), a fost limitarea caracterului oneros al contractului (cel puţin la nivelul raporturilor juridice care nu decurg din exploatarea unei întreprinderi).
La adoptarea sa, „protecţia legală” asigurată de ordonanţă a avut în vedere numai preţul împrumutului (ca obligaţie firească a împrumutatului de bună-credinţă), nu şi obligaţiile derivate din comportamentul de rea-credinţă al acestuia (de exemplu, întârzierea la restituirea capitalului etc.).
Prin modificările substanţiale aduse de Noul cod civil şi actele normative subsecvente, reglementarea şi-a pierdut interesul urmărit anterior şi, în consecinţă, deosebirea dintre prestaţiile împrumutatului de bună-credinţă şi al celui de rea-credintă a devenit nesemnificativă.
Potrivit noii accepţiuni a dobânzii legale, aduse îndeosebi prin Noul cod civil, „părţile sunt libere să stabilească, în convenţii, rata dobânzii atât pentru restituirea unui împrumut al unei sume de bani, cât şi pentru întârzierea la plata unei obligaţii băneşti” (art. 1 alin. 1 din O.G. nr. 13/2011).
Potrivit art. 6 din ordonanţă, „dobânda trebuie să fie stabilită prin act scris”. în lipsa înscrisului, împrumutatul datorează numai dobânda legală. Precizăm că prin înscris se stabileşte „rata dobânzii” (cuantumul, nivelul acesteia), şi nu existenţa acesteia, deoarece în condiţiile Noului cod civil, „împrumutul care are ca obiect o sumă de bani se prezumă a fi cu titlu onerog' (art. 2159 alin. 2 Noul Cod Civil).
Părţile au libertatea de a stabili „prin act scris” atât cuantumul dobânzii remuneratorii (preţul folosinţei capitalului), cât şi al dobânzii sancţionatorii (despăgubirile).
în cazul în care împrumutul de bani este oneros (împrumut cu dobândă), dar părţile nu au convenit asupra cuantumului dobânzii, potrivit art. 2 din ordonanţă, „se va plăti dobânda legală aferentă” (dobânda remuneratorie).
Dobânda legală se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă a Băncii Naţionale a României (art. 3 alin. 1 din ordonanţă). Nivelul ratei dobânzii de referinţă a BNR se publică în Monitorul Oficial al României, „ori de câte ori nivelul dobânzii de politică monetară se va modifica” (art. 3 alin. 4 din ordonanţă).
„Rata dobânzii” remuneratorii (cuantumul dobânzii) este rata dobânzii de politică monetară stabilită prin hotărâre a Consiliului de administraţie a BNR.
Rata dobânzii legale penalizatoare se stabileşte la nivelul dobânzii de referinţă plus 4 puncte procentuale (art. 3 alin. 2 din ordonanţă).
Rata dobânzii legale (remuneratorie şi sancţionatorie) este diferită, după cum este rodul legii sau convenţiei părţilor.
a). Când părţile nu au stabilit „rata” împrumutului de bani se va aplica dobânda legală după caz (dobânda de referinţă BNR sau dobânda de referinţă BNR plus 4 puncte procentuale).
Rezultă că, în cazul împrumuturilor profesioniştilor, dacă nu s-a stabilit cuantumul dobânzii, se va aplica dobânda legală.
Ca excepţie la regula de mai sus, în raporturile juridice care „nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ”, cuantumul dobânzii legale este de 80% din nivelul dobânzii de referinţă a B.N.R. +4 puncte procentuale (art. 3 alin. 3 din ordonanţă).
b). Când „rata” împrumutului de bani a fost stabilită convenţional, părţile sunt, în principiu, libere să stabilească cuantumul dobânzii.
Ca excepţie, în cazul de mai sus, în raporturile care „nu decurg din exploatarea unei întreprinderi cu scop lucrativ”, părţile nu pot conveni numai o rată a dobânzii care să nu depăşească dobânda legală cu mai mult de 50% pe an (art. 5 alin. 1 din ordonanţă).
Valabilitatea nivelului dobânzii convenţionale se determină prin raportare la dobânda legală în vigoare la data stipulării (art. 5 alin. 3 Noul Cod Civil).
Rezultă că, în cadrul acestor raporturi juridice, legea stabileşte:
- o dobândă legală de 80% din dobânda de referinţă (pentru cazul în care împrumutul este oneros, dar părţile nu au convenit cuantumul dobânzii);
- o limită maximă a dobânzii remuneratorii de 120% din dobânda de referinţă (pentru cazul în care cuantumul dobânzii a fost convenit de părţi).
Sancţiunea nerespectării dispoziţiilor de mai sus este decăderea împrumutătorului din dreptul de a pretinde dobânda legală (art. 5 alin 2 din ordonanţă).
în raporturile juridice „cu element de extraneitate”, atunci când legea română este aplicabilă şi când s-a stipulat plata în monedă străină, „dobânda legală este de 6% pe an” (art. 4 din ordonanţă).
Potrivit art. 7 din ordonanţă, plata anticipată a dobânzii remuneratorii se poate efectua pe cel mult 6 luni. Dobânda astfel încasată nu este supusă restituirii,
indiferent de variaţiile ulterioare.
Dobânda se calculează numai asupra cuantumului sumei împrumutate. Cu toate acestea, dobânzile remuneratorii se pot capitaliza şi pot produce dobânzi (art. 8 din ordonanţă).
în final, precizăm că nu apreciem rostul extinderii reglementărilor dobânzii legale, atât asupra „ratei” echivalent al folosinţei capitalului, cât şi despăgubirilor pentru întârziere datorate de împrumutatul de rea-credinţă (dobânda legală având în dreptul civil un rol mai profund decât acela al unui simplu procent stabilit de lege).
