Cambie
| Comentarii |
|
cambie, titlu comercial de valoare, emis în temeiul unor raporturi juridice preexistente (raport fundamental), prin care o persoană, numită trăgător sau emitent (creditorul din raportul fundamental) dispune ca o altă persoană, numită tras (debitorul din raportul fundamental), să plătească, la scadenţă, o anumită sumă de bani, unei alte persoane, numită beneficiar sau la ordinul acesteia. C. are un caracter formal, sub un dublu aspect: i) trebuie să îmbrace forma scrisă; ii) trebuie să cuprindă menţiunile obligatorii prevăzute de lege, respectiv: a) denumirea de cambie trecută în însuşi textul titlului şi exprimată în limba întrebuinţată pentru redactarea acestui titlu; b) ordinul necondiţionat de a plăti o sumă determinată; c) numele aceluia care trebuie să plătească (tras), respectiv numele şi prenumele, în clar, ale persoanei fizice, respectiv denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă. în cazul în care numele trasului depăşeşte spaţiul alocat pe titlu, se vor înscrie pe c. primele caractere din numele şi prenumele, respectiv din denumirea trasului, în limita spaţiului special alocat, fără ca prin aceasta să se atragă nulitatea c.; d) codul trasului, respectiv un număr unic de identificare prevăzut în documentele de identificare sau de înregistrare ale trasului; e) arătarea scadenţei; f) arătarea locului unde plata trebuie făcută; g) numele aceluia căruia sau la ordinul căruia plata trebuie făcută (beneficiar); h) arătarea datei şi a locului emiterii; i) semnătura celui care emite c. (trăgător). In cazul în care înscrisul nu conţine toate menţiunile obligatorii prevăzute de art. 1 din Legea nr. 58/1934, nu poate avea valoarea juridică a unei c. (conform art. 2 din Legea nr. 58/1934), cu următoarele excepţii: i) dacă nu este indicată scadenţa, c. este socotită plătibilă la vedere; ii) în lipsa unei menţiuni speciale, locul arătat lângă numele trasului este socotit loc de plată şi, în acelaşi timp, loc al domiciliului trasului. Dacă în c. sunt arătate mai multe locuri de plată, posesorul c. o va putea prezenta pentru acceptare sau plată la oricare din aceste locuri; iii) C. care nu arată locul unde a fost emisă se socoteşte semnată în locul arătat lângă numele trăgătorului. Dacă într-o c. suma de plată este scrisă în litere şi în cifre, în caz de deosebire, suma de plată este cea scrisă în litere. Dacă suma de plată este scrisă de mai multe ori, fie în litere, fie în cifre, iar în caz de deosebire, suma de plată este suma cea mai mică. Dacă c. poartă semnături ale unor persoane incapabile de a se obliga prin c., semnături false sau semnături ale unor persoane imaginare, ori semnături care pentru orice alt motiv nu ar putea obliga persoanele care au semnat c., sau în numele cărora ea a fost semnată, obligaţiunile celorlalţi semnatari rămân totuşi valabile (art. 7 din Legea nr. 58/1934). Orice semnătură cambială trebuie să cuprindă, potrivit art. 8 din Legea nr. 58/1934: i) în clar, numele şi prenumele persoanei fizice sau denumirea persoanei juridice ori a entităţii care se obligă; ii) semnătura olografă a persoanei fizice, respectiv a reprezentanţilor legali sau a împuterniciţilor persoanelor juridice care se obligă ori a reprezentanţilor sau a împuterniciţilor altor categorii de entităţi care utilizează astfel de instrumente. Prin excepţie, prin semnătura trasului se înţelege semnătura olografă a persoanei fizice având calitatea de tras sau, după caz, a reprezentantului legal ori a împuternicitului trasului, persoană fizică, persoană juridică sau entitate care acceptă la plată cambii.
cambie, titlu de credit esenţialmente girabil, formal şi complet, care conţine o obligaţie de plată sau de a face să se plătească, fără contraprestaţie, o sumă determinată şi în virtutea căruia o persoană, numită trăgător, dă mandat (sau ordin) altei persoane, numite tras, să execute acea obligaţie în favoarea unei a treia persoane, numite beneficiar, la împlinirea scadenţei şi în locuri ce sunt menţionate. Din punct de vedere economic, c. îndeplineşte mai multe funcţii, şi anume: a) constituie un procedeu de schimb în materie monetară; b) serveşte ca instrument de plată, prezentând următoarele avantaje: se transmite simplu şi rapid prin gir; conferă certitudine beneficiarului, de vreme ce a fost acceptată de tras; faţă de beneficiar sunt inopozabile excepţiile pe care trasul le-ar fi putut opune purtătorilor succesivi ai titlului; este garantată solidar de giranţi; c) cu unele excepţii, este un instrument de credit. C. este un act solemn, formal, necesitând îndeplinirea următoarelor condiţii de formă: să fie întocmită în formă scrisă, fie ca înscris sub semnătură privată, fie ca înscris autentic; să cuprindă anumite menţiuni obligatorii: denumirea de c., ordinul sau mandatul necondiţionat de plată a unei sume de bani, numele trasului, data scadenţei, locul de plată, numele beneficiarului sau al primitorului, data şi locul emiterii, semnătura trăgătorului. înscrisul poate cuprinde şi unele clauze facultative şi accesorii, fie de natură să influenţeze obligaţiile cambiale, fie fără nicio înrâurire asupra acestor obligaţii. Condiţiile de fond ale c. sunt cele stabilite de dreptul comun; operaţiile cambiale fiind acte de dispoziţie, nu pot fi efectuate de către minor sau de către interzis. Obligaţiile cambiale pot fi asumate direct (personal) sau prin mandat general, cu condiţia ca în cuprinsul său să se precizeze dreptul mandatarului de a emite cambii; depăşirea limitelor mandatului are ca efect obligarea personală a mandatarului pentru ceea ce s-a depăşit. în cazul în care trăgătorul inserează în titlu o clauză de acceptare, c. trebuie prezentată trasului spre acceptare în termenul fixat, iar dacă posesorul ignoră această obligaţie, la împlinirea termenului respectiv decade din exercitarea dreptului de regres faţă de toţi debitorii cambiali; când lipseşte o asemenea clauză, prezentarea titlului spre acceptare este facultativă. Acceptarea trebuie să fie datată; acceptarea nedatată produce efecte numai faţă de tras. Acceptarea poate să fie totală sau parţială, dar întotdeauna trebuie să fie necondiţionată; orice modificare adusă prin acceptare cuprinsului c. este considerată refuz de acceptare. Prin efectul acceptării, trasul devine obligat cambial alături de trăgător, giranţi şi avalişti; el îşi asumă obligaţia de a plăti, pe când ceilalţi au numai obligaţia de a face să se plătească; obligaţia ce-i revine este literală, autonomă şi abstractă; trasul se obligă şi faţă de trăgător. Trasul poate refuza acceptarea, refuzul lui constatându-se printr-un protest de neacceptare. Indiferent dacă acceptarea este refuzată integral sau parţial, refuzul trasului îndreptăţeşte pe posesorul c. să exercite, chiar mai înainte de scadenţă, dreptul de regres împotriva giranţilor, trăgătorului şi a celorlalţi obligaţi cambiali. C. se naşte în virtutea de a circula; modul tipic de circulaţie a c. este girul. La scadenţă, c. trebuie prezentată spre plată debitorului principal, care este trasul; dacă el plăteşte suma integrală, toţi ceilalţi obligaţi cambiali sunt eliberaţi, iar dacă refuză plata, aceştia din urmă răspund în solidar. Plata se face la locul indicat în titlu şi are ca efect stingerea datoriei cambiale; dacă cel ce plăteşte este un debitor de regres (de exemplu, un girant), sunt eliberaţi numai debitorii cambiali, care, în titlu, figurează după el (cum sunt: giranţii succesivi, avaliştii acestora etc.), debitorii anteriori lui rămânând în continuare legaţi prin obligaţia cambială şi putând fi urmăriţi în baza c. Ca regulă, creditorul poate pretinde plata numai la scadenţă, iar debitorul nu are dreptul să plătească mai înainte de termen; totuşi, cu acordul creditorului, plata poate fi anticipată, realizându-se pe riscul şi răspunderea trasului. Debitorul care plăteşte anticipat trebuie să verifice atât şirul neîntrerupt de giruri, cât şi autenticitatea semnăturilor, această ultimă cerinţă neexistând în cazul plăţii la scadenţă. în materie cambială se admite şi plata parţială, chiar atunci când este făcută de către ceilalţi debitori, alţii decât trasul; nu pot face plată parţială însă debitorii de regres şi avaliştii lor, în privinţa acestora din urmă făcând excepţie cazurile când au garantat numai o parte din sumă. Plata parţială se poate face numai la scadenţă şi mai înainte de dresarea protestului ori de expirarea termenului pentru protest. Plătitorul c. are dreptul să pretindă predarea acesteia cu menţiunea de achitare, scrisă de posesorul plătit; în cazul plăţii parţiale, cel care plăteşte nu este îndreptăţit să pretindă predarea titlului, ci doar o chitanţă, dar poate cere să se facă menţiune în cuprinsul titlului despre suma plătită. Dacă posesorul titlului nu-şi face apariţia spre a pretinde piaţa la termen, debitorul poate consemna la Casa de Economii şi Consemna-ţiuni sau la altă instituţie legal abilitată să efectueze astfel de operaţiuni suma datorată, urmând ca această sumă să fie eliberată prezentatorului titlului după ce posesia legitimă, identitatea şi capacitatea acestuia vor fi verificate de către Casa de Economii şi Consemnaţiuni. în cazul în care debitorul cambial nu plăteşte la scadenţă sau face numai o plată parţială, posesorul c. poate trece la executare; dacă există debitori de regres, refuzul plăţii trebuie constatat printr-un protest de neplată făcut în termenul legal, depăşirea acestui termen fiind sancţionată cu decăderea posesorului titlului din dreptul de regres. Drepturile cambiale pot fi realizate şi prin modalitatea extrajudiciară a emiterii unei c. trase la vedere asupra unuia dintre giranţii anteriori şi care urmează să fie plătită la domiciliul trasului [sinonime: poliţă; trată]
cambie - titlu de credit esenţialmente girabil, formal şi complet, care conţine o obligaţie de plată sau de a face să se plătească fară contraprestaţie o sumă determinată; în virtutea acestuia, o persoană numită „trăgător" dă mandat (sau ordin) altei persoane, numită „tras", să execute acea obligaţie în favoarea unei a treia persoane, numită „beneficiar", la împlinirea scadenţei şi în locul menţionat. Din punct de vedere economic, cambia îndeplineşte mai multe funcţii, şi anume: a) constituie un procedeu de schimb în materie valutară; b) serveşte ca instrument de plată; c) constituie - cu unele excepţii - un instrument de credit. De regulă, cambia, comportă existenţa unor raporturi juridice anterioare între părţi, care constituie sursa unei obligaţii civile sau comerciale preexistente, concretizată într-o datorie a trasului faţă de trăgător, ce poate rezulta din: vânzarea de mărfuri, prestarea de servicii, împrumutul unei sume de bani, voinţa trăgătorului de a deschide credit în beneficiul trasului. Cambia este un act solemn şi formal; în cazul ei semnificaţia formalismului nu se exprimă numai prin cerinţa unui înscris care să cuprindă obligaţiile părţilor, ci şi prin aceea că, uneori, chiar sensul obligaţiilor asumate este determinat de locul unde sunt înscrise menţiunile: pe faţă (recto) sau pe spatele (verso) titlului; totodată, sensul obligaţiilor respective poate rezulta şi din unele semne dispuse în mod diferit (linii trase, simple, orizontale, verticale). Formalismul cambiei se exprimă deopotrivă prin cerinţa formei scrise şi prin cerinţa ca înscrisul să cuprindă anumite menţiuni obligatorii, alături de menţiunile facultative. Prin esenţă, cambia este un act scris; înscrisul constatator al ei este, de regulă, un înscris sub formă privată, dar în anumite situaţii se impune ca el să îmbrace forma actului autentic, cum este bunăoară cazul în care trăgătorul nu ştie carte sau nu poate să semneze. Nerespectarea regulilor stabilite pentru emiterea şi circulaţia cambiei poate constitui una dintre infracţiunile reglementate de Legea nr. 58/1954, Legea cambiei.
CAMBIA, este înscrisul care cuprinde ordinul dat de o persoană numită trăgător, unei alte persoane numită tras de a plăti unei terţe persoane numită beneficiar, la scadenţă sau la ordinul acesteia o sumă de bani stabilită. în operaţiunea cambială, participă trei persoane: trăgătorul (creditorul sau expeditorul care emite titlul); trasul (debitorul sau importatorul căruia îi este adresat ordinul sau mandatul de a plăti o anumită sumă) şi beneficiarul (terţa persoană către sau la ordinul căreia se face plata). Creanţa trăgătorului către tras reprezintă proviziunea sau acoperirea cambiei, iar creanţa beneficiarului contra trăgătorului, valoarea furnizată. Cambia îndeplineşte funcţia de titlu de credit şi instrument de plata.
cambie domiciliată, cambia care conţine o clauză specială, în sensul ca plata să se facă la domiciliul unui terţ (fie în localitatea unde domiciliază trasul, fie în altă localitate), caz în care plata sumei de bani menţionate în cambie va fi efectuată de către terţ, cu excepţia cazului în care s-a menţionat expres că plata se va face de către tras la domiciliul terţului (art. 4 din Legea nr. 58/1934).
cambie în alb, cambia care, în momentul emiterii, în mod intenţionat, nu este completată de către trăgător cu toate menţiunile obligatorii, menţiuni care, fără intervenţia ulterioară a trăgătorului, vor fi completate de către beneficiar sau de către posesorii succesivi ai cambiei. Poate fi lăsată în alb oricare dintre menţiunile cambiei, cu excepţia semnăturii trăgătorului, în absenţa căreia nu există obligaţie cambială. C. în a. poate fi completată oricând, însă înainte de prezentarea la plată şi nu mai târziu de 3 ani de la data emiterii ei (art. 12 din Legea nr. 58/1934).
CAMBIA ÎN ALB, este înscrisul emis de trăgător, fară a conţine toate menţiunile obligatorii prevăzute de lege, dar care urmează a fi completate ulterior de către primitorul cambiei sau de un posesor succesiv al acesteia. Cambia în alb trebuie să conţină numele trăgătorului, nefiind necesare şi celelalte menţiuni. Cambia în alb poate fi completată oricând, pe baza „contractului de completare" încheiat între trăgător şi primitorul cambiei, însă înainte de prezentarea ei la plată şi cel mai târziu în termen de 3 ani de la data emiterii ei.
