Capacitate procesuală
| Comentarii |
|
capacitate procesuală, aptitudinea persoanelor fizice şi juridice de a deveni părţi ale procesului civil. C.p. se înfăţişează ca o condiţie pentru participarea unei persoane la activitatea judiciară. C.p. reprezintă doar un reflex, în domeniul activităţii de judecată, al capacităţii civile, având aceleaşi trăsături: a) este recunoscută tuturor persoanelor fizice, fără deosebire de sex, rasă, naţionalitate, religie sau grad de cultură; b) este garantată de lege, în sensul că nicio persoană nu poate fi îngrădită în c.p. de folosinţă şi nici lipsită, în total sau în parte, de c.p. de exerciţiu, decât în cazurile şi în condiţiile strict determinate de normele de drept; de asemenea, nimeni nu poate renunţa, în total sau în parte, la c.p. Legea recunoaşte, în anumite limite, c.p. şi persoanelor juridice. C.p. a persoanelor fizice şi juridice poate fi: a) de folosinţă; b) de exerciţiu
capacitatea procesuală - condiţie de exercitare a acţiunii civile, potrivit art. 32 alin. (1) lit. a) NCPC, orice cerere poate fi formulată şi susţinută numai dacă autorul acesteia are capacitate procesuală, în condiţiile legii, dispoziţie ce se aplică, în mod corespunzător, şi în cazul apărărilor.
Capacitatea procesuală reprezintă aptitudinea persoanelor fizice şi juridice de a deveni părţi ale procesului civil şi constituie un reflex în domeniul activităţii de judecată al capacităţii civile.
Capacitatea procesuală de folosinţă reprezintă aptitudinea generală şi abstractă a persoanei fizice sau juridice de a avea drepturi şi obligaţii de natură procesuală, iar capacitatea procesuală de exerciţiu reprezintă capacitatea persoanei de a sta în judecată (adică aptitudinea unei persoane de a-şi exercita şi de a-şi executa singură drepturile şi, respectiv, obligaţiile procedurale).
O persoană fizică sau juridică poate fi parte într-un proces dacă are capacitate de folosinţă. Prin urmare, legea nu pretinde ca persoana fizică sau juridică să aibă şi capacitate de exerciţiu, aceasta din urmă fiind o condiţie pentru exerciţiul acţiunii civile. în acelaşi sens, art. 56 alin. (1) NCPC prevede că poate fi parte în judecată orice persoană care are folosinţa drepturilor civile.
Capacitatea procesuală de exerciţiu este o consecinţă directă a capacităţii procesuale de folosinţă. Aşadar, cine nu are capacitate procesuală de folosinţă, nu are nici capacitate procesuală de exerciţiu, dar este posibil ca o persoană care are capacitate de folosinţă să nu o aibă pe cea de exerciţiu. Potrivit art. 28 alin. (2) NCC, orice persoană are capacitate de folosinţă şi, cu excepţia cazurilor prevăzute de lege, capacitate de exerciţiu.
Condiţia capacităţii procesuale trebuie să fie îndeplinită pe tot parcursul procesului civil, inclusiv în faza executării silite. Deci, şi creditorului urmăritor şi debitorului urmărit sau terţilor participanţi le sunt aplicabile principiile generale referitoare la capacitatea procesuală.
Regula este capacitatea, iar lipsa ei este excepţia. Lipsa capacităţii procesuale constituie obiectul excepţiei pe care o analizăm, care poate fi invocată în cursul procesului, în temeiul art. 56 şi art. 57 NCPC (corespondente art. 41, art. 42, art. 43 şi art. 161 CPC).
capacitate procesuală, aptitudine a unei persoane fizice sau juridice de a participa în proces şi de a exercita drepturile procesuale pe care i le conferă legea.
capacitatea procesuală de exercițiu, constă în aptitudinea unei persoane de a-şi valorifica singură drepturile procedurale şi de a-şi îndeplini singură obligaţiile procedurale, deci de a sta în judecată.
capacitatea procesuală de folosință, constă în aptitudinea unei persoane de a avea drepturi şi obligaţii pe plan procesual.
