capacitate testamentară, formă a capacităţii juridice civile constând în posibilitatea acordată de lege unei persoane fizice de a dispune de bunurile sale prin testament. Minorii până la vârsta de 16 ani nu au c.t., iar cei care au împlinit 16 ani pot dispune prin testament numai cu privire la cel mult jumătate din bunurile sale; c.t. deplină se dobândeşte la împlinirea vârstei de 18 ani şi încetează odată cu moartea persoanei fizice sau atunci când aceasta este lovită de incapacitatea de a testa.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Capacitate testamentară
