Cercetarea locului faptei: noțiune, reglementare, importanță și obiective
| Comentarii |
|
Noțiunea de cercetare a locului faptei
Cercetarea locului faptei (cunoscut în alte legislații sub denumirea de cercetarea scenei infracțiunii sau scena crimei) este una dintre activitățile inițiale de anchetă, care se dispune, de obicei, în faza urmăririi penale în cadrul activității de strângere a probelor necesare. Aceasta constă în perceperea și fixarea nemijlocită a ambianței de la locul faptei, de către anchetatorul penal, precum și în descoperirea urmelor infracțiunii și ridicarea probelor materiale, în scopul stabilirii naturii și a împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta, precum și a identificării făptuitorului. Există și anumite situații când cercetarea locului faptei se face cu o anumită întârziere, fie că infracțiunea a rămas un timp nedescoperită, fie că nu s-a cunoscut de la început care este într-adevăr locul principal al săvârșirii faptei. În cazurile când cercetarea locului faptei se face cu o oarecare întârziere, va trebui să se țină seama de toate modificările ce au putut să opereze între timp asupra urmelor infracțiunii: în măsura în care ele mai pot fi descoperite, vor trebui interpretate ținând seama de aceste transformări.
Cercetarea locului faptei oferă posibilitatea stabilirii unei legături între urmele materiale existente și fapta cu privire la care se efectuează ancheta, precum și posibilitatea de a stabili, pe baza acestor urme, diferitele împrejurări ale faptei, care, la rândul lor, se utilizează în scopul descoperirii infracțiunii. Conform prevederilor cuprinse în titlul IV, capitolul VIII, art. 192 C. proc. pen., cercetarea locului faptei se dispune de către organul de urmărire penală, iar în cursul judecății de către instanța de judecată:
- atunci când este necesară constatarea directă, în scopul determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt ce prezintă importanță pentru stabilirea adevărului;
- ori de câte ori există suspiciuni cu privire la decesul unei persoane.
În sensul larg al cuvântului, locul faptei sau locul săvârșirii faptei este nu numai locul, terenul sau încăperea pe care sau în care s-a produs nemijlocit infracțiunea cu privire la care se efectuează ancheta, ci și zonele mai apropiate ori locul unde s-au descoperit date în legătură cu această faptă, precum și urmările acesteia. Fără îndoială, cercetarea minuțioasă a acestor locuri este obligatorie și trebuie efectuată cu respectarea tuturor normelor procesuale și tactice. În legătură cu termenul analizat, există și o interpretare legală potrivit căreia, prin „locul săvârșirii infracțiunii” se înțelege locul unde s-a desfășurat activitatea infracțională, în totul sau în parte, ori locul unde s-a produs urmarea acesteia [art. 41 alin. (2) C. proc. pen.].
Organul de urmărire penală sau instanța de judecată care efectuează cercetarea locului faptei poate dispune prezența medicului legist sau a oricăror persoane a căror prezență o consideră necesară (art. 194 C. proc. pen.). De asemenea, organele judiciare pot interzice persoanelor care se află ori care vin la locul unde se efectuează cercetarea să comunice între ele sau cu alte persoane [art. 192 alin. (2) C. proc. pen.].
Reglementarea procesual penală
Cercetarea locului faptei, ca și celelalte acte ori activități de investigare a faptelor penale, se face numai în strictă conformitate cu reglementările referitoare la acest procedeu probator. Astfel, potrivit cu prevederile art. 192 C. proc. pen., cercetarea locului faptei se dispune de către organul de urmărire penală, iar în cursul judecății de către instanța de judecată, atunci când este necesară constatarea directă în scopul determinării sau clarificării unor împrejurări de fapt ce prezintă importanță pentru stabilirea adevărului.
În faza de urmărire penală, cercetarea locului faptei este dispusă printr-o ordonanță motivată a organului de urmărire penală, de regulă, după începerea urmăririi penale. Cercetarea se efectuează în prezența martorilor asistenți, cu excepția cazurilor în care această prezență nu este posibilă. De asemenea, dacă se consideră necesar, la cercetare pot participa și părțile, o eventuală neparticipare a părților încunoștințată nefiind de natură să împiedice efectuarea cercetării.
Suspectului sau inculpatului, dacă nu poate fi adus la cercetare, în cazul în care este reținut sau arestat, organele de urmărire penală îi pun în vedere că poate fi reprezentat și îi asigură, la cerere, reprezentarea. Referitor la acest ultim aspect, conform prevederilor art. 92 alin. (1) C. proc. pen., în cursul urmăririi penale, avocatul suspectului sau inculpatului are dreptul să asiste la efectuarea oricărui act de urmărire penală, deci și la cercetarea locului faptei.
Importanța și obiectivele cercetării locului faptei
Sublinieri privind importanța cercetării locului faptei
Funcția cercetării locului faptei este aceea de a permite organului de urmărire penală sau instanței de judecată să cunoască cât mai precis locul săvârșirii infracțiunii, urmele lăsate de infractor, obiectele materiale rămase la fața locului, poziția și starea acestora, spre a fi în măsură să desprindă o concluzie justă cu privire la modul în care infracțiunea a fost comisă și la identitatea făptuitorului. Cercetarea locului faptei poate pune la dispoziție și material care îngăduie să se răspundă la întrebările privitoare la subiectul și la latura subiectivă a infracțiunii, adică la întrebarea cine a săvârșit infracțiunea, dacă a săvârșit-o din culpă sau cu intenție, care sunt motivele și scopul urmărit prin săvârșirea infracțiunii.
Ca activitate inițială de anchetă, cercetarea locului faptei este o activitate imediată care trebuie efectuată îndată după săvârșirea sau descoperirea faptei, deoarece cea mai mică întârziere poate avea ca urmare modificarea aspectului locului faptei, precum și distrugerea urmelor lăsate la fața locului. În majoritatea cazurilor, cercetarea locului săvârșirii faptei este o activitate obligatorie. Spre exemplu, nu poate lipsi în cercetarea omorului, a incendiilor, a spargerilor, a accidentelor de muncă sau de circulație și, în general, în toate cazurile în care este necesar să se facă constatări cu privire la situația locului faptei.
Cercetarea locului faptei reprezintă un important procedeu probatoriu, contribuind la realizarea finalității impuse de principiul procesului penal - aflarea adevărului cu privire la faptele și împrejurările cauzei, precum și cu privire la persoana suspectului și a inculpatului. Datorită cercetării la fața locului, elemente de probă îndoielnice sau simple indicii pot fi reținute ca probe serioase sau înlăturate ca lipsite de valoare.
Obiectivele cercetării locului faptei
Potrivit unei bogate experiențe practice în materie, reluată și în literatura de specialitate, pot fi scoase în evidență principalele sarcini care revin cercetării la fata locului, în esență acestea fiind următoarele:
- perceperea nemijlocită și fixarea exactă a ambianței locului faptei de către organul de urmărire penală sau de către instanța de judecată, a scenei infracțiunii sau a locurilor înscrise în categoria „locului faptei”. Contactul direct, nemijlocit, al organului judiciar cu ceea ce este denumită „scena” sau „ambianța” locului infracțiunii servește la formarea unei imagini exacte asupra cadrului în care s-a comis fapta, la determinarea poziției și a distanței dintre obiectele principale;
- descoperirea și fixarea urmelor de la locul faptei, precum și ridicarea obiectelor lăsate în acest loc, în cazul în care acestea pot constitui mijloace materiale de probă. Descoperirea urmelor, urmată de interpretarea lor imediată la fața locului, este de natură să ofere indicii, cel puțin cu caracter general, cu privire la natura faptei și chiar la persoana autorului;
- obținerea de date cu privire la modul de operare al făptuitorului, la numărul de persoane care au luat parte la comiterea infracțiunii. Din cercetarea locului faptei se poate deduce modul în care s-a desfășurat activitatea infracțională, începând din momentul pătrunderii autorului în câmpul cercetat și terminând cu retragerea sa;
- identificarea eventualilor martori, întrucât în funcție de condițiile concrete ale locului și momentului săvârșirii faptei se poate stabili dacă, și în ce măsură, activitatea infractorului putea fi percepută de cineva. Această precizare se impune deoarece nu sunt puține cazurile în care sunt găsiți imediat martori ai evenimentului;
- elaborarea unor versiuni generale privind fapta penală și participanții la săvârșirea acesteia, cel puțin cu caracter provizoriu.
Elemente tactice specifice pregătirii cercetării locului faptei
Pregătirea echipei de cercetare a scenei infracțiunii
Cercetarea locului faptei presupune, mai întâi, ca organul de urmărire penală să fie sesizat despre săvârșirea unei fapte penale, într-unul din modurile prevăzute de art. 288 C. proc. pen., respectiv plângere, denunț, prin actele încheiate de alte organe de constatare prevăzute de lege ori sesizarea din oficiu (când află că s-a săvârșit o infracțiune pe orice altă cale decât cele prevăzute la art. 289-291 C. proc. pen.).
La primirea sesizării, organul de urmărire penală are datoria să întreprindă de îndată următoarele activități:
- identificarea persoanei care a făcut sesizarea;
- determinarea locului, a naturii, a gravității și a oricărui alt element care să servească la formarea unei prime imagini despre fapta petrecută;
- dispunerea măsurilor urgente, strict necesare, premergătoare cercetării la fața locului, măsuri pe care le va lua organul de cercetare care se deplasează imediat la locul indicat sau care se află deja acolo (de ex.: se vor lua măsuri pentru salvarea victimelor, oprirea efectelor infracțiunii săvârșite care ar pune în pericol viața altor persoane sau ar aduce pagube materiale);
- dispunerea măsurilor pentru asigurarea pazei locului faptei prin organele poliției sau ale poliției locale, cu personalul instituției în care s-a săvârșit infracțiunea (locul faptei trebuie protejat de „valul curioșilor" care poate distruge importante urme sau mijloace de probă);
- dispunerea măsurilor pentru identificarea martorilor oculari sau a altor persoane ce pot să dea relații utile în legătură cu infracțiunea respectivă;
- invitarea experților și a altor specialiști în vederea participării la cercetare (medic legist, expert de tehnică auto, expert biochimist); invitarea martorilor asistenți;
- asigurarea mijloacelor de deplasare.
Pregătirea cercetării locului faptei presupune inițierea unei serii de măsuri specifice de către organul judiciar chemat să efectueze cercetarea (măsuri cunoscute în literatura sau practica de specialitate și sub denumirea de primele acțiuni ale cercetării, acțiuni premergătoare sau pregătitoare) pentru organizarea promptă și eficientă, sub raport tehnico-tactic, a cercetării. Sub raport tactic criminalistic, pregătirea ca atare a cercetării locului faptei se desfășoară în două direcții:
- pregătirea propriu-zisă a echipei care urmează să se deplaseze la locul faptei, în vederea efectuării cercetării, atât din punct de vedere judiciar, cât și tehnic-criminalistic;
- dispunerea unor măsuri cu caracter preliminar, întreprinse direct la locul faptei, pentru salvarea victimelor, înlăturarea pericolelor, fixarea împrejurărilor care se pot modifica sub o formă sau alta
Pregătirea mijloacelor tehnico-științifice criminalistice
Cercetări core nu presupun o desfășurare de mijloace deosebite
Pentru acest tip de cercetări sunt necesare:
- trusa criminalistică universală, care va trebui să aibă instrumentarul complet din compartimentele pentru executarea măsurătorilor și marcajelor, pentru descoperirea, fixarea și ridicarea urmelor, pentru executarea desenelor și a schițelor;
- trusa foto, care va dispune de aparate, obiective și materiale fotosensibile, inclusiv de dispozitive de iluminare adecvate împrejurărilor;
- trusele criminalistice specializate (pentru cercetarea urmelor latente, a urmelor biologice, a accidentelor de circulație, a incendiilor, exploziilor, pentru descoperirea stupefiantelor).
Cercetări cu un grad de complexitate mai mare
Pentru efectuarea unor astfel de cercetări se apelează la laboratoarele criminalistice mobile. Laboratoarele criminalistice mobile dispun, pe lângă trusele criminalistice, de următoarele mijloace tehnico-științifice mai importante:
- aparatură de înregistrare fotografică și video, analogică sau digitală, pentru obținerea de imagini de la cercetarea locului faptei;
- aparatură diversă de detecție, și anume: detectoare de metale, detectoare de cadavre, detectoare cu radiații invizibile, detectoare de substanțe explozive, de substanțe radioactive (radiometre) sau de diverse substanțe toxice, inclusiv droguri;
- mijloace tehnice de identificare a persoanelor după semnalmente exterioare („ldenti-kit-ul”, „Mimicompozitorului”, calculatoare pentru efectuarea de portrete robot computerizate);
- aparatură de comunicații radio pentru menținerea unei legături operative cu unitățile de bază ale organelor judiciare;
- surse proprii de energie electrică, utilaje de prelucrat materialele fotosensibile, truse de prim-ajutor, costume de protecție
În funcție de necesități, echipa de cercetare poate să apeleze și la alte mijloace, inclusiv la specialiști din diverse ramuri de activitate, familiarizați cu specificul domeniului în care s-a săvârșit fapta penală.
