citare prin publicitate, modalitate de citare a persoanelor cu domiciliul necunoscut şi cu reşedinţa necunoscută, inclusiv cele aflate în străinătate, în condiţiile în care reclamantul învederează că, deşi a făcut tot ce i-a stat în putinţă, nu a reuşit să afle domiciliul pârâtului. Pentru ca instanţa să dispună C.p., reclamantul trebuie să învedereze împrejurări concrete din care să rezulte imposibilitatea de a afla domiciliul părţii adverse, inclusiv prin cerere adresată serviciului de evidenţă a populaţiei. C.p. se face afişându-se citaţia la uşa instanţei, iar dacă preşedintele instanţei sau al completului de judecată apreciază că este necesar, citaţia se publică în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit. Afişarea, precum şi publicarea citaţiei în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit se fac cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată pentru judecată, iar în cazurile urgente, acest termen se va putea reduce la 5 zile. Dacă însă pârâtul se înfăţişează şi dovedeşte că a fost citat prin publicitate cu rea-credinţă (reclamantul cunoştea domiciliul sau reşedinţa pârâtului), toate actele de procedură ce au urmat încuviinţării acestei citări vor fi anulate, reclamantul putând fi sancţionat cu amendă şi obligat la despăgubiri, potrivit legii. în acţiunile de divorţ, dacă procedura de chemare a soţului pârât a fost îndeplinită prin afişare, iar acesta nu s-a prezentat la primul termen de judecată, instanţa va cere dovezi sau va dispune cercetări pentru a verifica dacă pârâtul îşi are domiciliul la locul indicat în cerere şi, dacă constată că nu domiciliază acolo, va dispune citarea lui la domiciliul său, precum şi, dacă este cazul, la locul său de muncă. în situaţia în care domiciliul pârâtului nu este cunoscut, cerinţele legale referitoare la citare se îndeplinesc prin publicitate.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Citare prin publicitate
