citarea părţilor, act procedural de importanţă majoră în desfăşurarea procesului civil, a cărui îndeplinire are ca scop încunoştinţarea părţilor asupra termenului la care sunt chemate să se înfăţişeze în faţa organului de jurisdicţie învestit cu soluţionarea litigiului dintre ele, pentru a-şi formula apărările şi susţinerile referitoare la obiectul acelui litigiu. C.p. asigură traducerea în viaţă a două principii fundamentale ale procesului civil, şi anume: principiul dreptului la apărare şi cel al contradictorialităţii dezbaterilor. Legiuitorul a stabilit că instanţa de judecată nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţişarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel; preşedintele este obligat să dispună amânarea judecăţii ori de câte ori constată că partea care lipseşte nu a fost citată cu respectarea cerinţelor prevăzute de lege sub pedeapsa nulităţii. Din aceste dispoziţii legale se desprind două idei de bază, şi anume: a) în procesul civil, părţile nu sunt obligate să se înfăţişeze, însă este necesar ca toate părţile din proces să fie legal citate; b) c.p. constituie regula; situaţiile în care instanţa poate hotărî, chiar fără c.p., sunt excepţii de la această regulă şi trebuie prevăzute expres prin lege (cum este cazul rezolvării conflictelor de
competenţă, al judecării ordonanţelor preşedinţiale, cel al luării măsurilor asigurătorii etc.). Dispoziţiile legale ce consacră regula obligativităţii c.p. au caracter imperativ; orice convenţie, prin care părţile ar stipula ca un eventual litigiu dintre ele să se judece fără citarea lor sau numai cu citarea uneia dintre ele, este nulă. Luând în considerare finalitatea c.p. şi făcând aplicarea regulii echivalenţei, legea prevede două derogări de la principiul că nu se poate trece la judecată fără citarea părţilor, şi anume: a) prezentarea în instanţă a părţii care nu a fost legal citată, personal sau prin mandatar, acoperă orice vicii de procedură; partea respectivă este însă îndreptăţită să ceară un nou termen pentru a-şi pregăti apărarea; b) partea care a fost prezentă, chiar şi numai prin mandatar, la unul din termenele de judecată, este prezumată a cunoaşte toate termenele următoare la acea instanţă, putându-se interesa şi singură de desfăşurarea procesului; fac excepţie cazurile în care judecata a fost reluată după ce procesul a fost suspendat sau scos de pe rol, ori a fost repus pe rol după închiderea dezbaterilor; se cere chemarea părţii la interogatoriu; militarii în termen şi deţinuţii trebuie citaţi pentru toate termenele de judecată. De asemenea, atunci când una dintre părţi se înscrie în fals cu privire la un înscris depus la dosar, iar partea adversă nu este prezentă la termenul de judecată respectiv, instanţa trebuie să acorde un termen şi să dispună înfăţişarea părţilor în persoană, ceea ce implică citarea părţii lipsă, cu menţiunea că partea adversă s-a înscris în fals. Prin dispoziţii exprese, derogatorii, legea stabileşte atât conţinutul citaţiei, cât şi modul de efectuare a c.p. în cazuri speciale. Asemenea cazuri sunt: citarea persoanelor juridice; citarea persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu; citarea persoanelor domiciliate în străinătate. Astfel, se citează: a) statul, judeţul, comuna şi celelalte persoane juridice de drept public, în persoana capului autorităţii la contenciosul sediului central al administraţiei respective sau, în lipsă de contencios, la sediul administraţiei (statul, ca persoană juridică, se citează prin Ministerul Finanţelor Publice, dacă legea nu stabileşte un alt organ; judeţul este reprezentat în proces de către preşedintele consiliului judeţean, iar municipiul Bucureşti de către preşedintele Consiliului General al Municipiului Bucureşti, cu excepţia cazului când o normă specială ar stabili altfel; comuna sau oraşul este reprezentat, în principiu, de primar); b) persoanele juridice de drept privat, prin reprezentanţii lor, la sediul principal sau la cel al sucursalei ori, după caz, al reprezentanţei; c) asociaţiile şi societăţile care nu au personalitate juridică, prin organele lor de conducere, la sediul administraţiei lor; d) cei supuşi procedurii reorganizării judiciare şi a falimentului, prin administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul judiciar; e) incapabilii, prin reprezentanţii lor legali; în caz de numire a unui curator special, citarea se va face prin acest curator; f) personalul misiunilor diplomatice şi oficiilor consulare ale României, cetăţenii români trimişi ca funcţionari la organizaţii internaţionale, precum şi membrii lor de familie care locuiesc cu ei, aflaţi în străinătate, prin Ministerul Afacerilor Externe; cetăţenii români, alţii decât cei sus-menţionaţi, aflaţi în străinătate în interes de serviciu se citează prin organele centrale care i-au trimis sau în subordinea cărora se află cei care i-au trimis; g) în cazul în care prin tratate sau convenţii internaţionale la care România este parte sau prin acte normative speciale nu se prevede o altă procedură, citarea celor care se află în străinătate, având domiciliul sau reşedinţa cunoscută, se face printr-o citaţie scrisă trimisă cu scrisoare recomandată, cu dovadă de primire; dacă domiciliul sau reşedinţa celor aflaţi în străinătate nu sunt cunoscute, citarea se face prin publicitate în ţară; în toate cazurile, dacă cei aflaţi în străinătate au mandatar cunoscut în ţară, va fi citat şi acesta; h) cei cu domiciliul sau reşedinţa necunoscută se citează prin publicitate; i) moştenitorii, până la intervenirea lor în proces, printr-un curator special, numit de instanţă.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Citarea părţilor
