Citaţie
| Comentarii |
|
citaţie, act de procedură ce îndeplineşte funcţia de a încunoş-tinţa pe participanţii la procesul civil despre termenul de judecată şi instanţa care soluţionează litigiul. în cuprinsul ei se disting două categorii de menţiuni: esenţiale şi neesenţiale; lipsa celor dintâi atrage nulitatea c., iar lipsa celor din urmă atrage această sancţiune numai în cazul în care se face dovada unei vătămări ce nu poate fi remediată decât pe această cale. Au caracter esenţial următoarele menţiuni: arătarea anului, lunii, zilei şi orei de înfăţişare; indicarea instanţei şi a sediului ei; precizarea numelui, domiciliului şi a calităţii celui citat; parafa şefului instanţei şi semnătura grefierului. Menţiunea referitoare la nume implică şi arătarea prenumelui, iar dacă este cazul şi a iniţialei prenumelui tatălui celui citat. Cât priveşte calitatea persoanei, se disting două situaţii, şi anume: a) când partea stă în proces nu în nume personal, ci ca reprezentant al altei persoane, în c. se va preciza această calitate, în caz contrar, considerându-se că partea a fost citată în nume personal; b) fiecare parte se citează cu indicarea poziţiei sale procesuale (reclamant, pârât, recurent, intimat etc.). Cu referire ta domiciliu, pe c. se va trece localitatea, cu indicarea străzii şi numărului unde partea locuieşte efectiv la data citării; domiciliul poate fi cel real, dar şi cel ales de către parte în timpul procesului (de exemplu, reclamantul cere să fie citat pe adresa avocatului său). Legea dispune că, în caz de alegere de domiciliu, partea trebuie să arate şi persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, întrucât, în caz contrar, comunicarea acestora se va face la domiciliul real al părţii respective. Dacă pe parcursul procesului partea îşi schimbă domiciliul, ea trebuie să depună la dosar o cerere prin care să încunoş-tinţeze instanţa asupra acestei împrejurări, indicând, totodată, şi noua sa adresă; schimbarea de domiciliu trebuie comunicată şi părţii potrivnice, printr-o scrisoare recomandată, recipisa de predare depunându-se la dosar; nerespec-tarea acestor dispoziţii atrage pedeapsa neluării în seamă a schimbării domiciliului; astfel, partea va continua să fie citată, în mod valabil, la vechiul domiciliu şi nu va putea să invoce nulitatea procedurii de citare; această dispoziţie nu se aplică în cazul în care a intervenit o hotărâre irevocabilă, astfel încât, în cazul exercitării unei căi extraordinare de atac de retractare, partea respectivă, ce are calitatea de intimat, va trebui citată la noul ei domiciliu. Parafa şefului instanţei şi semnătura grefierului conferă c. caracter de autenticitate. C. cuprinde şi următoarele menţiuni neesenţiale: numărul şi data emiterii citaţiei; numărul dosarului; numele şi domiciliul părţii potrivnice; felul pricinii (de exemplu: pretenţii, pensie de întreţinere, rezoluţiune de contract etc.), alte menţiuni prevăzute de lege. Comunicarea c. se va face, din oficiu, prin agenţii procedurali ai instanţei sau prin orice alt salariat al acesteia, precum şi prin agenţi ori salariaţi ai altor instanţe, în ale căror circumscripţii se află cel căruia i se comunică actul. Când i se cere să îndeplinească procedura de comunicare pentru altă instanţă, instanţa solicitată este obligată să ia de îndată măsurile necesare, potrivit legii, şi să trimită instanţei solicitante dovezile de îndeplinire a procedurii. în cazul în care comunicarea în acest mod nu este posibilă, aceasta se va face prin poştă, cu scrisoare recomandată cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia. Potrivit art. 3 din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, în procesele referitoare la restituirea proprietăţilor funciare, cu excepţia citării părţii pentru primul termen de judecată sau pentru primul termen ulterior repunerii cauzei pe rol, precum şi a comunicării hotărârilor judecătoreşti prin care se soluţionează procesul în curs, oricare dintre părţi poate îndeplini, prin intermediul executorului judecătoresc, procedura de citare sau de comunicare a cererilor ori înscrisurilor către cealaltă parte. Potrivit art. 722 C. proc. civ., îndeplinirea actelor de procedură şi comunicarea lor se fac în mod gratuit. C., sub pedeapsa nulităţii, trebuie să fie înmânată părţii cu cel puţin 5 zile înaintea termenului de judecată, în pricinile urgente acest termen putând fi mai scurt, după aprecierea instanţei. Dacă este vorba de primul termen de judecată, înmânarea c. pârâtului trebuie să se facă cu cel puţin 15 zile înainte de data fixată pentru judecată, iar în cazurile urgente, acest termen se va putea reduce la 5 zile; dacă pârâtul locuieşte în străinătate, termenul poate fi mai îndelungat; prin c. pârâtul va fi informat că are obligaţia de a-şi alege domiciliul în România, unde urmează să i se facă toate comunicările privind procesul; în cazul în care pârâtul nu se conformează acestei obligaţii, comunicările se vor face prin scrisoare recomandată, recipisa de predare la poşta română a scrisorii, în cuprinsul căreia vor fi menţionate actele ce se expediază, ţinând loc de dovadă de îndeplinire a procedurii. înfăţişarea părţii în instanţă, personal sau prin mandatar, acoperă viciile de procedură (lipsa citării sau citarea nelegală), aceasta având însă dreptul să ceară amânarea pentru a-şi pregăti apărarea; dacă partea nelegal citată şi prezentă în instanţă a solicitat acordarea unui termen, dar instanţa nu a amânat judecata, hotărârea pronunţată este susceptibilă de a fi desfiinţată; dacă partea nu a solicitat amânarea judecăţii, ea nu va mai putea ulterior invoca citarea nelegală.
citaţie - înscris prin care, în cursul procesului penal, organul judiciar ordonă unei persoane să se prezinte în faţa sa la un anumit termen. Ca act procedural scris, citaţia cuprinde anumite elemente cu ajutorul şi prin intermediul cărora sunt instituite garanţiile că persoana chemată ia cunoştinţă de toate datele necesare pentru a se putea prezenta şi participa efectiv la activitatea judiciară. Citaţia este individuală şi trebuie să cuprindă: denumirea şi sediul organului judiciar care o emite,
numele şi prenumele celui citat, calitatea în care acesta este chemat, obiectul cauzei, adresa celui citat, ora, ziua, luna, anul şi locul de înfăţişare (art. 176 C. proc. pen.). Citaţia se înmânează de agenţi anume însărcinaţi cu îndeplinirea acestei atribuţii sau prin mijlocirea serviciului poştal [art. 175 alin. (2) C. proc. pen.]. înmânarea se face personal celui citat, sub semnătură. Dacă primitorul nu vrea sau nu poate să semneze dovada de primire, se încheie proces-verbal. Dacă cel citat nu vrea să primească citaţia, aceasta se afişează, în-cheindu-se un proces-verbal. în lipsa celui citat, citaţia poate fi înmânată, soţului, unei rude sau unei persoane care locuieşte împreună cu el sau în mod obişnuit îi primeşte corespondenţa (nu, însă, şi unui minor sub 14 ani), administratorului sau portarului imobilului. în lipsa acestor persoane, citaţia se afişează pe uşa locuinţei celui citat, sau, după caz, pe uşa principală a clădirii, încheindu-se proces-verbal. Dovada primirii citaţiei sau procesul-verbal încheiat în legătură cu aceasta constituie dovada îndeplinirii procedurii de citare, v. şi citare.
CITAŢIE, înscris prin care o persoană este chemată în faţa organului de urmărire penală, a instanţei de judecată penală, sau civilă ori a altui organ de jurisdicţie în legătură cu un proces. Citaţia este individuală şi se înmânează de agenţi anume însărcinaţi cu îndeplinirea acestei atribuţii sau prin mijlocirea serviciului poştal. Ţinând seama de rolul citaţiei în desfăşurarea normală a proceselor, dispoziţiile legale reglementează pe larg conţinutul citaţiei, locul înmânării, modalităţile de înmânare sau afişare; precum şi cazurile în care, în lipsa unor elemente esenţiale din cuprinsul ei ori a unor condiţii procedurale prevăzute sub sancţiunea nulităţii, citaţia nu este valabilă.
citaţie, înscris prin care, în cursul procesului penal, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată ordonă unei persoane să se prezinte in faţa sa la un anumit termen. C. este individuală şi trebuie să cuprindă : denumirea şi sediul organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată care o emite, data emiterii şi numărul dosarului; numele, prenumele celui citat, calitatea in care este citat şi indicarea obiectului cauzei; adresa celui citat, care trebuie să cuprindă in oraşe şi municipii: localitatea, judeţul, strada, numărul şi apartamentul unde locuieşte, iar în comune: judeţul, comuna, satul; ora, ziua, luna, anul, locul de înfăţişare, precum şi invitarea celui citat să se prezinte la data şi locul indicat, cu arătarea consecinţelor legale în caz de neprezentare. C. o semnează cel ce o emite. C. se inminează personal celui citat, care va semna dovada de primire. In lege există dispoziţii pentru cazurile cind se refuză primirea c., ori nu se semnează, din diferite motive, dovada de primire, cînd citarea se face prin serviciul porsonal de la locul de muncă ori prin administraţia locului tle deţinere şi pentru alte cazuri. Există dispoziţii speciale şi pentru cazurile cind inmînarea c. se face altei persoaue decît destinatarului avut în vedere de organul judiciar (art. 178, 179, C.p.p.). Dacă persoana citată şi-a schimbat adresa, agentul afişează c. pe uşa locuinţei arătate în c. şi se informează pentru aflarea noii adrese, menţionind în procesul-verbal datele obţinute (art. 180, C.p.p.).
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Citaţie
