compensaţie convenţională, varietate de compensaţie ce se distinge prin aceea că operează în virtutea acordului de voinţă al părţilor, adică a persoanelor între care există datorii reciproce. Se recurge la c.c. atunci când, nefiind întrunite condiţiile compensaţiei legale, părţile au totuşi interesul să stingă anumite obligaţii reciproce existente între ele. Frecvent, acest gen de compensaţie se confundă cu o dare în plată reciprocă. C.c. presupune realizarea între părţi a unei înţelegeri în sensul stingerii obligaţiilor reciproce, înţelegere prin care se stabilesc condiţiile şi limitele în care operează o atare stingere [v. şi compensaţie; compensaţie legală; compensaţie judiciară]
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Compensaţie convenţională
