Comportamentul simulat și depistarea lui: Poligraful și alte tehnici criminalistice
| Comentarii |
|
Vom prezenta, în cele ce urmează, modalitățile tehnico-tactice folosite în criminalistică pentru depistarea comportamentului simulat
Indicatori psihofiziologici ai emoției
Origini
Primul aparat modern de „detectare a minciunii" a fost realizat în 1921, în Statele Unite, de către John A. Larson. Problematica tehnicii experimentale de detectare a comportamentului simulat, a eventualei minciuni, a fost tratată și în câteva dintre lucrările românești de psihologie, inclusiv de psihologie judiciară, precum și în unele de tactică criminalistică. Despre aceste tehnici este necesar să fie corect informați viitorii anchetatori, magistrați sau apărători, chiar dacă utilizarea lor în justiție, în calitate de mijloace de probă, rămâne o chestiune de viitor, ele nefiind prevăzute ca atare de legislația noastră procesual penală ca mijloc de probă.
Printre cei care au contribuit la inițierea unui sistem științific probator în procesul penal s-a aflat cunoscutul criminolog Cesare Lombroso, despre care un alt mare jurist italian, Enrico Ferri, amintea, în Sociologia criminală, că a reușit să detecteze stările emoționale pe baza variațiilor de puls și de tensiune. După 1900, cercetările întreprinse în direcția detectării simulării, a minciunii, au fost tot mai numeroase, specialiștii plecând de la faptul că stările de tensiune psihică, apărute în momentele de nesinceritate, cum sunt și cele specifice suspectului sau inculpatului care caută să ascundă adevărul, determină o serie de modificări fiziologice. Unele dintre aceste modificări (răgușeala, congestiona-rea, crisparea, scăderea salivației, dereglarea ritmului respirației și a celui cardiac ș.a.) pot fi sesizate direct de către cel care efectuează ascultarea, dacă are cunoștințe de psihologie, fiziologie și, bineînțeles, spirit de observație adecvat profesiunii.
Plecându-se de la manifestările specifice tensiunii psihice, în literatura de specialitate s-a încercat chiar stabilirea unor reguli după care se poate detecta minciuna, vinovăția sau inocența. Astfel, potrivit lui Le Clere:
- răspunsul vinovatului este mai lent și ezitant, cel al inocentului este spontan, detaliat și deseori indignat;
- vinovatul suportă mai greu privirea, spre deosebire de inocent, care, însă, roșește mai ușor;
- inocentul face apel la corectitudinea sa și caută să demonstreze că nu ar avea niciun interes pentru faptele care i se impută;
- inocentul dă mai greu explicații privind modul în care și-a petrecut timpul, spre deosebire de vinovat care oferă imediat un „excelent” alibi;
- inocentul este consecvent în declarațiile pe care le face.
Indicatori fiziologici de depistare a emoției
Așa cum am arătat, primul aparat specializat de „detectare a minciunii” (lie detector) a fost realizat în anul 1921, în Statele Unite, de John A. Larson, ulterior fiind concepute tehnologii superioare. Aceste tehnici de investigare care detectează emoția - iar nu cauza acesteia - se bazează, în esență, pe următoarele elemente:
- în momentul simulării, individul prezintă o serie de manifestări emoționale;
- persoana ascultată nu-și poate controla în întregime aceste manifestări emoționale.
Indicatorii fiziologici care pot servi la depistarea tensiunii emoționale, folosiți de actualele tehnici de detectare a sincerității sau nesincerității, sunt consecința unor procese fiziologice (cauzate de tensiunea psihică specifică), cum ar fi:
- modificările activității cardiovasculare, manifestate în ritmul și amplitudinea pulsului, precum și în tensiunea arterială;
- modificarea caracteristicilor normale ale respirației care, în prezența emoției, devine neregulată și mai grea;
- modificarea rezistenței electrice a pielii, denumită reacția electrodermică (R.E.D.);
- modificarea caracteristicilor normale ale vocii, funcția fona-torie influențată de schimbarea tremurului fiziologic al mușchiului aparatului fonorespirator;
- modificarea caracteristicilor scrierii, îndeosebi în privința vitezei de execuție și a presiunii, care poate crește sau se poate reduce.
lată numai o parte din modificările fiziologice produse de tensiunea emoțională, prin intermediul sistemului nervos vegetativ, lor adăugându-li-se o anumită tensiune musculară (crisparea), temperatura corpului, ca și comportamentul ocular, folosite în sistemele de detecție mai noi. Un alt indicator important al tensiunii psihice îl reprezintă activitatea electrică a scoarței cerebrale, înregistrată prin intermediul electroencefalografului sub formă de electroencefalograme (EEG).
Mijloace tehnice de detectare a tensiunii psihice, a simulării: Poligraful
Dintre mijloacele tehnico-științifice de detectare a tensiunii emoționale, folosite în diverse țări, de către organele de cercetare penală, iar în unele state occidentale și de către instituții particulare, cel mai apreciat, ca răspunzând nevoilor anchetei, este „poligraful”. Cunoscut și sub denumirea inexactă de „detector de minciuni” (lie detectoi), originile poligrafului modern datează din anul 1913, când William Moulton Marston, un student la psihologie al Universității Harvard, a utilizat pentru prima dată valoarea presiunii sistolice ca metodă de detectare a minciunilor. Ulterior, în 1917, la terminarea studiilor, Marston a scris o lucrare despre acest subiect, Systolic blood pressure symptoms of deception, apărută în Jurnalul de psihologie experimentală.
Un dispozitiv mai complex, care înregistra atât presiunea sangvină, cât și reacția conductibilității electrice a pielii a fost inventat de medicul John Augustus Larson, de la Universitatea din California, fiind folosit pentru prima dată de poliția din orașul Berke-ley. California, în anul 1921. Dispozitivul lui Larson a fost primul poligraf în sensul actual al termenului, deoarece dispozitivul lui W.M. Marston, menționat anterior, înregistra și vizualiza grafic un singur parametru. În anul 1939, Leonarde Keeler, plecând de la lucrările lui John A. Larson, realizează un alt tip de poligraf (adăugând și indicatorul ce demonstra „modificarea rezistenței electrice a pielii”), punând bazele poligrafului modern. Pentru ca mai apoi, în 1945, John Reid, făcând legătura dintre activitatea musculară neobservată și tensiunea arterială, să construiască poligraful „Reid" care înregistrează tensiunea, pulsul, respirația, reacția electro-termogalvanică și reactivitatea musculară.
Poligraful, folosit inclusiv în țara noastră, este un instrument care înregistrează sub formă grafică trei indicatori de bază, dar și modificările fiziologice tipice stărilor de stres psihologic:
- tensiunea arterială și pulsul;
- dereglările respirației (două trasee);
- rezistența electrodermică (R.E.D.) sau biocurenții;
- contractura musculară.
Senzorii poligraf care monitorizează ritmul fiziologic în timpul examinării poligraf sunt:
- senzor pentru monitorizarea respirației înregistrate la nivel toracic,
- senzor pentru monitorizarea respirației înregistrate la nivel abdominal;
- senzor pentru monitorizarea rezistenței/conductanța galvanică a pielii;
- senzor pentru monitorizarea tensiunii arteriale la nivel brahial-, - senzor pentru monitorizarea tensiunii arteriale la nivel distat, - senzor pentru monitorizarea tonusului muscular.
Înregistrarea se face pe o bandă de hârtie specială, prin intermediul unor pârghii prevăzute cu penițe, a căror acțiune se face electronic, penițe care descriu trasee specifice, din interpretarea cărora se pot deduce momentele de tensiune ale persoanei ascultate. La aparatele mai noi se înregistrează un al patrulea indicator: presiunea musculară exercitată de mâinile și picioarele celui ascultat, care se modifică în momentele de stres-tensiune.
Organizarea și desfășurarea testării la poligraf
Pregătirea testării
Această operație necesită studierea materialului cauzei, în părțile în care îl privesc pe cel ascultat și cunoașterea personalității acestuia. În plus, este absolut necesar un examen medical, una dintre condițiile obligatorii de testare fiind integritatea stării psihice și fizice. Testarea va avea loc într-o încăpere izolată fonic, sobru mobilată și tapetată, fără ornamente, tablouri, care ar putea distrage atenția persoanei testate. Încăperea trebuie să aibă o ventilație adecvată și o temperatură constantă;
O altă cerință, uneori omisă, este și aceea ca persoana care urmează să fie examinată să nu fi fost supusă anterior unor interogări îndelungate. Precizăm, de asemenea, că în practica noastră testarea nu se face decât cu consimțământul scris al persoanei care va fi examinată.
Nu vor fi supuse testării următoarele categorii de persoane:
- femeile însărcinate;
- minorii sub 18 ani;
- alcoolicii cronici;
- persoanele cu afecțiuni psihice, indiferent de diagnosticul formulat în documente medicale;
- persoanele aflate sub tratament medical care nu poate fi întrerupt;
- oricare alte persoane despre care expertul apreciază motivat că nu sunt apte pentru efectuarea examinării.
Într-o examinare cu tehnica poligrafului nu se abordează subiecte privind apartenența politică, orientarea sexuală, religia sau etnia.
Dialogul pre-test
Dialogul pre-test reprezintă o etapă intermediară, între pregătirea și testarea propriu-zisă. La început, operatorul va explica cum funcționează poligraful și principiile de funcționare ale sistemului, accentuând faptul că „detectează minciunile” și că e obligatoriu să se dea răspunsuri sincere. Este foarte probabil ca subiecții vinovați să devină nervoși atunci când li se reamintește de validitatea testului. Însă, în același timp, există riscul ca și subiecții nevinovați să fie la fel de nervoși, ba chiar mai nervoși decât subiecții vinovati.
Subiectul trebuie să stea relaxat în scaun, să fie atent la întrebările adresate și să răspundă cu „da” sau „nu”. În continuare, subiectul este instalat la poligraf, atașându-i-se tubul pneumo-graf, manșonul de tensiune arterială și electrozii pentru detectarea rezistenței electrodermale (R.E.D.). Este verificată funcționarea instalației.
Testarea propriu-zisă
Testarea propriu-zisă constă în formulări de întrebări scurte, clare și precise, la care se răspunde cu „da” și „nu”. Acestea trebuie să fie formulate într-un limbaj accesibil subiectului și să nu presupună cunoștințe juridice sau termeni necunoscuți subiectului testat.
Testele, de regulă pregătite anterior, conțin:
- întrebări neutre, pentru calmarea subiectului;
- întrebări de control, pentru stabilirea răspunsurilor afirmative („da") și negative („nu”), sincere, necesare comparării cu răspunsurile la întrebările critice;
- întrebările cu conținut afectogen, referitoare direct la faptă, la împrejurările cauzei cercetate.
Interpretarea diagramei
Poligraful măsoară răspunsurile fiziologice ce apar atunci când se răspunde la anumite întrebări. Funcționează pe principiul comparației, adică, pentru început, este necesară stabilirea unei stări „normale” fiziologice (prin intermediul unor întrebări simple/neutre, fără încărcătură emotivă) cu ajutorul căreia se vor identifica, prin comparație cu răspunsurile la setul de întrebări relevante, stările fiziologice „deviante”. Doar din descrierea acestei metode se poate concluziona că poligraful nu este un „detector de minciuni”. Reprezintă doar un aparat ce măsoară, prin reacțiile fiziologice, starea emoțională a unei persoane.
Cel care examinează trebuie să dispună de modele de răspunsuri sincere și nesincere, acestea fiind obținute prin intermediul întrebărilor de control. Aceste modele vor servi drept comparație cu răspunsurile date la întrebările relevante. Desfășurarea detecției psihologice în voce sau în scris se face într-un mod asemănător, în majoritatea cazurilor rezultatele celor trei tipuri de testare fiind interpretate simultan. Astfel se asigură un plus de siguranță în depistarea elementelor caracteristice de nesinceritate din răspunsurile date la întrebările cu caracter afectogen.
Testarea poligraf ca probă în instanță
Din punct de vedere psihologic, se apreciază că actualele înregistrări poligrafice sunt relativ imperfecte, indicatorii utilizați în detecția nesincerității fiind „dependenți de manifestările emotive, de forma în care se manifestă simularea și de calea periferică a evidențierii ei”. Din punct de vedere legal, în conformitate cu art. 97 alin. (2) C. proc. pen., proba se obține în procesul penal prin următoarele mijloace:
a) declarațiile suspectului sau ale inculpatului;
b) declarațiile persoanei vătămate;
c) declarațiile părții civile sau ale părții responsabile civilmente;
d) declarațiile martorilor;
e) înscrisuri, rapoarte de expertiză sau constatare, pro-cese-verbale, fotografii, mijloace materiale de probă;
f) orice alt mijloc de probă care nu este interzis prin lege.
Prin urmare, câtă vreme „poligraful” nu este interzis prin lege și există acordul scris al persoanei în cauză de a fi supusă unei testări a comportamentului simulat, nu vedem absolut niciun impediment ca rezultatele să constituie mijloc de probă, bineînțeles, câtă vreme vor fi coroborate și cu celelalte probe administrate în cauza respectivă. Este pozitiv faptul că suspectul/incul-patul are dreptul să accepte sau nu examinarea la poligraf. Dar, în cazul unui refuz, acesta nu este, oare, cel puțin cu un indiciu de vinovăție care poate fi exploatat în cursul anchetei, aspect care echivalează cu un evident factor de constrângere, de obligare la probarea vinovăției?
În acest sens, menționăm prevederile art. 99 alin. (2) C. proc. pen. („Sarcina probei”), conform cărora „suspectul sau inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție, nefiind obligat să-și dovedească nevinovăția, și are dreptul de a nu contribui la propria acuzare”. De asemenea, conform art. 78 C. proc. pen. („Drepturile suspectului”) și art. 83 lit. a) C. proc. pen. („Drepturile inculpatului”), în cursul procesului penal, suspectul și inculpatul au dreptul de a nu da nicio declarație, atrăgându-li-se atenția că, dacă refuză să dea declarații, nu vor suferi nicio consecință defavorabilă. Prin urmare, legiuitorul a considerat oportun ca, în viitoarele reglementări procesual penale, să instituie în mod expres regulile dreptului la tăcere și dreptului de a nu contribui la propria incriminare (acuzare), iar refuzul de a participa la examinarea la poligraf nu poate fi interpretată ca un indiciu de vinovăție.
Tehnicile de detectare menționate permit, așa cum s-a subliniat, stabilirea gradului de emoție la aplicarea unui stimul afecto-gen, nu a cauzei acesteia, starea de tensiune psihică fiind numai un indiciu al probabilei nesincerități. Astfel, apreciem că actualele înregistrări poligrafice sunt relativ imperfecte, manifestându-se uneori neîncrederea pentru posibilitatea producerii unor erori din cauza factorilor frenatori menționați de reputații experți John E. Reid și Fred E. Inbau:
- tulburarea excesivă a subiectului, provocată de frica de a fi acuzat pe nedrept;
- tulburări de ordin fiziologic: afecțiuni cardiovasculare, insuficiențe respiratorii, stări apropiate de șoc;
- tulburări de ordin psihic: debilitate mintală, nevroze, psiho-nevroze, psihopatii;
- instabilitate emotivă.
Testul de poligraf reprezintă o experiență intimidantă, dacă nu chiar înfricoșătoare, pentru toate persoanele. Ba mai mult, o persoană onestă ce cunoaște limitele poligrafului, poate deveni și mai nervoasă deoarece se teme de un fals-pozitiv. Dacă o întrebare crește nervozitatea subiectului, chiar dacă răspunsul lui e sincer sau corect, poligraful va da un rezultat fals. Prin urmare, majoritatea factorilor care influențează rezultatele poligrafului nu depind de faptul că o persoană e nevinovată sau nu, de faptul că spune adevărul sau minte sau de faptul că încearcă intenționat să inducă în eroare poligraful sau nu.
Motivul pentru care poligraful nu este un detector de minciuni se datorează chiar acelor caracteristici fiziologice măsurate (ritmul respirației, numărul de bătăi ale inimii), care pot fi cauzate de mai mulți factori. Nervozitatea, mania, tristețea, jena și frica pot altera aceste caracteristici fiziologice măsurate de poligraf. Același efect îl pot avea și diverse condiții medicale: răceala, migrenele, constipația sau probleme neurologice și musculare. Chiar dacă aparatul ar măsura nervozitatea, nu avem nicio garanție că acea nervozitate e cauzată de faptul că s-a mințit. Așa cum precizam anterior, sunt cazuri în care subiecții testați se tem că sistemul poligraf va indica faptul că mint atunci când spun adevărul și că vor fi acuzați, în mod fals, de minciună.
