concluzia expertului, rezultatul cercetării întreprinse de expert şi răspunsurile acestuia la intrebările formulate de organul judiciar, precum şi părerea de specialitate asupra obiectului expertizei. C.e. poate fi: a) cert pozitivă, atunci cind formulează un răspuns categoric pozitiv la întrebarea pusă de organul judiciar. De exemplu: „Testamentul este scris, datat şi semnat de X" ; b) cert negativă, cind expertul dă un răspuns categoric negativ la întrebarea pusă de organul judiciar. De exemplu : „Testamentul nu este datat, scris şi semnat de X" ; c) probabilă atunci cînd părerea expertului sau specialistului afirmativă sau negativă este incertă. De exemplu: Semnătura pusă pe chitanţa în litigiu a fost probabil executată de X.". De cele mai multe ori, asemenea concluzii sînt determinate de cantitatea sau calitatea materialului supus examinării şi d) de imposibilitate cînd expertul sau specialistul se află în imposibilitatea de-a da răspuns la întrebările puse de către organul judiciar. In general, asemenea concluzii sînt determinate de aceleaşi cauze ca şi în cazul concluziilor probabile, la care se mai pot adăuga lipsa de mijloace şi metode ştiinţifice de cercetare.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Concluzia expertului
