Concordat
| Comentarii |
|
concordat, (în unele sisteme de drept naţional ce reglementează falimentul) convenţie intervenită între debitor şi masa credală, care, după ce a fost omologată de către instanţa de judecată, conferă debitorului dreptul de a reintra în posesia activului său, cu obligaţia de a plăti, integral sau parţial (în cota concordată) datoriile sale, la termenele şi în condiţiile stabilite. C. este de două feluri: a) amiabil, care presupune obţinerea consimţământului tuturor creditorilor şi care poate interveni în orice stadiu al procedurii falimentului, având ca efect încetarea sau suspendarea falimentului, indiferent de cota concordată; b) judiciar, care se încheie valabil chiar numai cu majoritatea creditorilor verificaţi şi admişi, reprezentând cel puţin trei pătrimi din totalul valorii creanţelor şi care implică convocarea în acest scop a adunării creditorilor, fie din iniţiativa judecătorului-sindic, fie la cererea falitului sau a unei părţi a creditorilor reprezentând cel puţin o pătrime din totalul creanţelor; după omologare, el îşi produce efectele atât faţă de creditorii care au consimţit, cât şi faţă de cei care s-au opus ori au fost verificaţi şi admişi ulterior. C. are ca efect încetarea falimentului, debitorul redobândind toate drepturile pe care le avea anterior survenirii acestei stări; masa credală se desfiinţează, creditorii având, fiecare, dreptul să-l urmărească pe debitor în limitele cotelor concordate.
CONCORDAT, convenţie încheiată între debitorul falit şi creditorii săi, prin care cel dintâi se poate reorganiza, administrându-şi în continuare averea, cu obligaţia de a plăti în parte obligaţiile către creditori, în cotele convenite.
