conexare, unirea a două sau mai multe pricini, legate între ele prin interesul general al unei bune administrări a justiţiei în faţa aceleiaşi instanţe, pentru a fi soluţionate împreună. în general, în practica judiciară problema de a şti dacă este sau nu caz de c. este rezolvată prin luarea în considerare a consecinţelor pe care o hotărâre ce urmează a fi pronunţată într-o cauză le poate avea asupra unei alte hotărâri ce urmează a fi pronunţată într-o altă cauză. întrucât situaţiile când se impune c. nu sunt stabilite de lege, cazurile posibile de c. constituie o problemă ce rămâne la aprecierea instanţei [v. şi conexitate; declinarea competenţei; prorogarea competenţei].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Conexare
