Condițiile internării minorului intr-un centru de reeducare

Dicționar juridic (DEX)

condițiile internării minorului intr-un centru de reeducare, componentele regimului de executare trebuie să fie adecvate condiţiilor fizice, psihice şi umane care deosebesc infractorii minori de cei adulţi. Evident, aceste măsuri ce ţin de regimul de executare sunt mai blânde la minori faţă de adulţi. Conceperea şi adoptarea măsurilor incluse în regimul de executare trebuie pornite de la factorii ce stau la baza infracţionalităţii în rândul minorilor, care sunt legaţi de transformările profunde ce au generat alterarea funcţiilor familiei, şcolii, comunităţii, care au redus rolurile parentale de formare şi autoritate.

Instituţia măsurilor educative s-a impus în legislaţiile modeme ca urmare a rezultatelor studiilor efectuate din punct de vedere criminologie, psihologic şi pedagogic. Astfel, s-a ajuns la concluzia oportunităţii şi eficacităţii acestor măsuri educative, care au un rol preponderent educativ ce trebuie să se regăsească şi în centrele de deţinere şi centrele educative.

Regimul de executare trebuie să găsească soluţii privind deficienţele în procesul educativ desfăşurat de familie sau la şcoală, lipsa de experienţă socială a minorului, care se traduce în neînţelegerea deplină a semnificaţiei sociale a conduitei lui periculoase, influenţa negativă a unor majori asupra minorilor sau procesul continuu de dezvoltare şi cunoaştere în care se află minorii.

Internarea minorilor prezintă avantajul că reeducarea lor are loc într-o instituţie specializată. în care funcţionează personal calificat, pe timpul internării ei având posibilitatea să dobândească învăţătura sau să continue să înveţe ori să obţină o calificare profesională.

Procesul de reeducare trebuie înţeles ca un mijloc prin care măsura educativă acţionează asupra minorului în realizarea scopului său de prevenire a săvârşirii de noi infracţiuni. Conceptul de reeducare are o dublă accepţie, şi anume, pe de o parte, ca instituţie de drept penal şi, pe de altă parte, un sens psiho-social, ca proces sistematic de transformare morală şi socială a infractorului minor prin mijloace pedagogice, psihoterapeutice etc. şi metode educative adecvate, deşi şi aceste aspecte apar şi

evoluează, în contextul executării unei sancţiuni de drept penal, tot pe fondul unor reglementări juridice specifice.

1. Siguranţa centrelor educative şi a centrelor de detenţie

Centrele educative dispun de amenajările, dispozitivele, personalul şi mijloacele tehnice necesare pentru supravegherea şi controlul perimetrelor. al spaţiilor interioare şi al căilor de acces. în fiecare centru educativ funcţionează un serviciu de supraveghere şi însoţire subordonat directorului centrului, care are drept scop zădărnicirea acţiunilor de sustragere de la executarea măsurii educative a internării în centru, precum şi a oricăror acţiuni ilicite care lezează dreptul de proprietate şi integritatea materială a bunurilor şi valorilor acestuia. Administraţia Naţională a Penitenciarelor şi administraţia centrelor educative au obligaţia de a lua minime măsuri necesare pentru siguranţa centrelor, precum şi minime măsuri de supraveghere şi însoţire a persoanelor internate.

Măsurile necesare pentru siguranţa centrului de detenţie se stabilesc prin regulamentul aprobat prin ordin al ministrului justiţiei. Sunt aplicabile în aceste centre şi reglementările privind utilizarea mijloacelor de imobilizare, măsurile legale în caz de evadare, controlul antiterorist, percheziţionarea minorilor, confiscarea banilor şi a armelor etc. (prevăzute în art. 15-23 şi art. 25-29 din Legea nr. 254/2013, care se aplică în mod corespunzător).

Este interzis personalului din centrul educativ sau din centrul de detenţie să folosească mijloace de imobilizare în raporturile cu persoana internată, cu excepţia situaţiilor prevăzute la art. 16 din lege, în care persoanele internate pot fi, temporar, imobilizate cu mijloacele din dotare.

2. Primirea persoanei într-un centru educativ sau într-un centru de detenţie

În cazul persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii, primirea în penitenciar va fi realizată oricând, pe baza mandatului de executare a pedepsei privative de libertate, după stabilirea identităţii acestora. Aceste persoane se depun în penitenciarul cel mai apropiat de locul în care au fost arestate sau deţinute, indiferent de profilarea lui, cu respectarea principiului separaţiei pe sexe şi pe vârste.

La fel şi în situaţia minorilor, primirea persoanelor internate într-un centru educativ sau într-un centru de detenţie se face în baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă, după stabilirea identităţii acestora, în condiţiile şi cu documentele prevăzute în regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013, constituite într-un dosar (art. 43 din lege se aplică în mod corespunzător).

După primirea în centru, persoanele internate se repartizează în secţia pentru carantină şi observare, pentru o perioadă de 21 de zile, art. 44 din lege aplicându-se în mod corespunzător. Persoanele sunt cazate separat pe camere. în funcţie de sex şi vârstă, precum şi de alte cerinţe legale, de ordine interioară sau de siguranţă. în perioada de carantină şi observare se desfăşoară activităţi de evaluare şi intervenţie iniţială, se efectuează examene medicale şi se dispun măsuri de informare şi

documentare, sub pază şi supraveghere, în condiţiile stabilite prin regulamentul de aplicare a legii.

in termen de 3 zile de la primirea persoanei internate în centru, directorul centrului ia măsuri pentru informarea în scris a familiei sau a reprezentantului legal, cu privire la posibilităţile vizitării şi la modalităţile de sprijinire a procesului de reintegrare socială desfăşurat în centru.

3. Transportarea minorilor

Transportarea minorilor se realizează cu respectarea cerinţelor de aerisire şi iluminare, precum şi a celor privind siguranţa mijloacelor de transport. în condiţii care să nu producă acestora suferinţe fizice umilitoare. Atunci când sunt transferaţi într-un centru de deţinere sau centru educativ sau în alte locuri, sunt expuşi cât mai puţin privirii publice. Cheltuielile de transport sunt suportate de administraţia centrului sau de autoritatea care organizează şi răspunde pentru transportarea lor.

Transportarea minorilor de la un centru la altul se face în baza unui grafic aprobat de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

Administraţia Naţională a Penitenciarelor dispune măsuri specifice pentru protecţia sănătăţii fizice şi psihice a persoanelor cu dizabilităţi.

4. Cazarea minorilor internaţi

Administraţia Naţională a Penitenciarelor ia toate măsurile necesare pentru creşterea progresivă a numărului spaţiilor de cazare individuală. Reamenajarea spaţiilor de deţinere existente şi construirea spaţiilor de deţinere noi se fac cu respectarea recomandărilor internaţionale, în special ale Comitetului European pentru Prevenirea Torturii şi Tratamentelor sau Pedepselor Inumane ori Degradante.

Minorii internaţi sunt cazaţi individual sau în comun. Camerele de cazare şi celelalte încăperi dispun de iluminat natural şi de instalaţiile necesare asigurării iluminatului artificial corespunzător. Normele minime obligatorii privind condiţiile de cazare se stabilesc prin ordin al ministrului justiţiei.

Fiecărei persoane internate i se pune la dispoziţie un pat şi cazarmamentul stabilit prin decizie a directorului general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

în cazul în care capacitatea legală de cazare a centrului este depăşită, directorul acestuia are obligaţia de a informa directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, în vederea transferării minorilor internaţi în alte centre. Directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor stabileşte dacă transferul se impune, cu precizarea centrelor în care se transferă minorii.

5. Ţinuta minorilor internaţi

Minorii internaţi poartă ţinută civilă decentă, iar dacă nu dispun de ţinută civilă personală şi nici de mijloace financiare suficiente, ţinuta civilă se asigură gratuit de către administraţia centrului.

Normele de echipare şi durata de folosinţă a ţinutei asigurate de administraţia centrului sunt stabilite prin ordin al ministrului justiţiei.

6. Alimentaţia minorilor din centru

Administraţia fiecărui centru de deţinere sau centru educativ asigură condiţii adecvate pentru prepararea, distribuirea şi servirea hranei potrivit normelor de igienă a alimentaţiei, în funcţie de vârstă, starea de sănătate, natura muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase asumate de către minor printr-o declaraţie pe propria răspundere. Minorii au acces la apă potabilă.

Normele minime obligatorii de hrană se stabilesc, după consultarea unor specialişti în nutriţie, prin ordin al ministrului justiţiei.

7. Ascultarea de către autorităţi ale statului a minorilor internaţi

Ascultarea minorilor în centrele educative sau de detenţie se poate face de către reprezentanţi ai structurilor Ministerului Afacerilor Interne, cu aprobarea sau în baza delegaţiei semnate de procurorul care supraveghează sau efectuează urmărirea penală, ori, după caz. de către şefii structurilor din cadrul Poliţiei Române, Poliţiei de Frontieră Române. Direcţiei Generale Anticorupţie. cu funcţie de reprezentare până la nivel de şef birou.

Ascultarea minorilor în incinta centrului se poate se face în condiţii de confidenţialitate şi de către:

a) procuror, în exercitarea atribuţiilor de serviciu, pe baza împuternicirii conducătorului instituţiei;

b) senatori sau deputaţi ai Parlamentului României, cu împuternicire din partea comisiei din care fac parte;

c) europarlamentari, cu împuternicire din partea comisiei din care fac parte:

d) reprezentanţii serviciilor de probaţiune. în exercitarea atribuţiilor de serviciu;

e) orice altă persoană abilitată prin lege, împuternicită de conducătorul instituţiei din care face parte;

f) persoane care desfăşoară activităţi liberale, care reprezintă autorităţile statului.

Toate persoanele enumerate mai sus sunt obligate să îşi declare identitatea şi

calitatea, făcând dovada cu actul de identitate şi legitimaţia de serviciu.

Aceste persoane au obligaţia de a se supune controlului la intrarea în centru. în acest sens, se vor efectua un control de specialitate şi un control antiterorist. Controlul de specialitate cuprinde toate activităţile desfăşurate de personal pentru stabilirea calităţii persoanelor care au acces în centrul respectiv şi pentru descoperirea şi ridicarea obiectelor interzise a se afla în posesia, folosinţa sau păstrarea persoanelor internate. Controlul antiterorist cuprinde toate activităţile desfăşurate de personal, folosind mijloacele tehnice din dotare, pentru descoperirea de armament, muniţie, substanţe explozive, alte materiale sau subansamble care pot contribui la fabricarea de arme sau bombe artizanale.

8. Documente privind decesul şi afectarea gravă a sănătăţii şi integrităţii corporale a minorului

în cazul decesului unui minor, administraţia centrului înştiinţează de îndată judecătorul de supraveghere a privării de libertate, parchetul şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, familia persoanei decedate, o persoană apropiată acesteia sau. după

caz, reprezentantul legal. Efectuarea autopsiei medico-legale şi eliberarea certificatului medical constatator al decesului sunt obligatorii.

Părinţii sau o rudă până la gradul al IV-lea inclusiv ori o altă persoană desemnată de acestea au acces la dosarul individual, certificatul medical constatator al decesului şi orice alt act privitor la decesul minorului şi pot obţine, la cerere, contra cost. fotocopii ale acestora. înhumarea persoanei decedate este efectuată de către familie, rude sau alte persoane apropiate acesteia. în absenţa lor sau în caz de refuz. înhumarea se face de către primăria din localitatea în a cărei rază teritorială se află centrul de deţinere sau educativ. în vederea înhumării, se înmânează certificatul medical constatator al decesului şi certificatul de deces în original.

în cazul în care minorului i-a fost afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală, personalul medical are obligaţia de a întocmi un referat medical, de a consemna în fişa medicală cele constatate, precum şi declaraţiile în legătură cu acestea sau cu orice altă agresiune şi de a anunţa conducerea unităţii. în acest caz. administraţia centrului înştiinţează, de îndată, judecătorul de supraveghere a privării de libertate, parchetul şi Administraţia Naţională a Penitenciarelor, familia minorului, o persoană apropiată acestuia sau, după caz. reprezentantul legal. Administraţia centrului are obligaţia de a înştiinţa, de îndată, familia minorului sau o persoană apropiată acestuia, atunci când i-a fost afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală sau este transferat într-o instituţie medicală pentru tratarea unei boli psihice. înştiinţarea se face cu acordul minorului, dacă acesta poate fi exprimat.

în cazul în care se constată urme de violenţă sau minorul acuză violenţe, medicul care efectuează examenul medical are obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraţiile minorului în legătură cu acestea sau cu orice altă agresiune şi de a sesiza de îndată procurorul, iar minorul are dreptul de a solicita să fie examinat, în centrul de detenţie sau educativ, de un medic legist. Certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală, după ce minorul a luat cunoştinţă de conţinutul său, sub semnătură. Cheltuielile ocazionate de examenul medical indicat mai sus se suportă de către solicitant, cu excepţia situaţiei în care nu are sume de bani evidenţiate în fişa contabilă nominală sau în contul personal. Sumele cheltuite în acest sens de administraţia centrului vor fi recuperate, pe durata executării măsurii educative, de la minor, în momentul în care în contul personal sau în fişa contabilă va exista disponibil.

9. Refuzul de hrană

în situaţia în care un minor internat intenţionează să refuze hrana, anunţă verbal sau în scris agentul supraveghetor şi înaintează acestuia eventuale cereri scrise cu privire la motivele refuzului de hrană. în cazul în care există indicii că minorul nu se alimentează. însă acesta nu anunţă verbal sau în scris că refuză hrana, agentul supraveghetor va constata din oficiu această situaţie. Despre aceste aspecte agentul supraveghetor înştiinţează de îndată şeful secţiei, care îl ascultă pe minor şi ia măsurile care se impun, dacă aspectele invocate intră în aria sa de competenţă. în cazul în care minorul îşi menţine hotărârea de a refuza hrana, şeful secţiei informează directorul şi medicul centrului de deţinere sau centrului educativ.

Şeful secţiei dispune cazarea acestuia la infirmerie, în vederea supravegherii atente şi monitorizării medicale, fără a avea asupra sa produse alimentare. Dacă minorul cazat în infirmerie refuză să primească 3 mese consecutive, va fi sesizat directorul centrului, care, după caz, îl ascultă pe minor şi înştiinţează judecătorul de supraveghere a privării de libertate, dacă acesta îşi menţine hotărârea, cu precizarea motivelor refuzului de hrană. Din momentul înştiinţării judecătorului de supraveghere a privării de libertate, se consideră că minorul se află în refuz de hrană.

Dacă aspectele sesizate de minor vizează aspecte în legătură cu dispoziţiile art. 39. art. 40. art. 56 şi art. 104 din Legea nr. 254/2013 (privind stabilirea sau schimbarea regimului de executare a măsurilor educative privative de libertate, exercitarea drepturilor persoanelor internate sau plângerea împotriva hotărârii de aplicare a unei sancţiuni disciplinare), judecătorul de supraveghere a privării de libertate are obligaţia de a asculta persoana internată, urmând a soluţiona, prin încheiere, aspectele sesizate. Dacă aspectele sesizate de persoana condamnată nu vizează aspecte în legătură cu dispoziţiile menţionate, judecătorul de supraveghere a privării de libertate îl poate asculta pe minor. în urma ascultării, dacă minorul îşi menţine refuzul de hrană, judecătorul de supraveghere a privării de libertate poate face propuneri directorului centrului de deţinere sau educativ.

în cazurile de mai sus. dacă minorul refuză să dea declaraţie, se consemnează acest lucru într-un proces-verbal.

Administraţia centrului are obligaţia de a transfera temporar minorul aflat în refuz de hrană într-o instituţie medicală din reţeaua medicală a Ministerului Sănătăţii şi de a înştiinţa familia lui sau o persoană apropiată, în cazul în care minorului îi este afectată în mod grav sănătatea ori integritatea corporală din cauza refuzului de a se alimenta.

Dacă minorul declară în faţa judecătorului de supraveghere a privării de libertate că renunţă la refuzul de hrană, este încunoştinţat directorul centrului de detenţie sau educativ.

încetarea refuzului de hrană al minorului are loc în următoarele situaţii:

a) declaraţie scrisă sau verbală:

b) acceptarea hranei, care este oferită zilnic, la orele fixate, de administraţia centrului de detenţie sau educativ:

c) constatarea faptului că s-a alimentat, în mod direct ori pe baza investigaţiilor sau determinărilor clinice de specialitate.

10. Transferarea persoanei internate

Transferarea persoanei internate în alt centru, pentru motive întemeiate, se dispune la propunerea consiliului educativ sau a comisiei pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a măsurii educative a internării în centrul de detenţie ori la cererea persoanei internate, a familiei sau a reprezentantului legal al acesteia, cu avizul consiliului educativ ori al comisiei pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a măsurii educative a internării în centrul de detenţie, de către directorul general al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor.

în cazul în care se decide transferarea persoanei internate într-un alt centru sau într-un centru de reţinere şi arestare preventivă sau de arestare preventivă, soluţionarea contestaţiilor formulate de persoana ce urmează a fi transferată până la data dispoziţiei de transfer se face, de urgenţă, de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate de la centrul de la care s-a dispus transferul, înainte de realizarea efectivă a transferului.

Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:

Comentarii despre Condițiile internării minorului intr-un centru de reeducare

Andreea 11.06.2025

Sunt veșnic recunoscător GENUINE HACKERS pentru ajutorul semnificativ în recuperarea celor 120.540 de dolari pe care i-am pierdut într-o escrocherie cu criptomonede. Această sumă era destinată să acopere facturile urgente de spitalizare ale fiului meu și a fost dezamăgită de un escroc care se dădea drept agentul David, care mi-a promis o rambursare de 380.940 de dolari - dar totul a fost o escrocherie. Datorită expertizei și dedicării GENUINE HACKERS, am reușit să recuperez nu doar investiția inițială, ci și profitul promis. Ajutorul lor a fost o binecuvântare pentru familia mea și acum ne

Citește mai mult

putem concentra pe recuperarea fiului meu fără stres financiar. Recomand GENUINE HACKERS oricui a fost victimă a unor escrocherii cu criptomonede. Sunt profesioniști, eficienți și plini de compasiune. Mulțumesc, GENUINE HACKERS, pentru serviciile și sprijinul excepțional într-o perioadă dificilă!” Contactați rapid GENUINE HACKERS prin e-mail la GENUINEHACKERS000@GMAIL.COM sau prin WhatsApp +1 (260) 218-3592...//