Conexitate
| Comentarii |
|
conexitate, starea a două sau mai multe cauze civile în curs de judecată, înaintea aceleiaşi instanţe sau a unor instanţe deosebite de acelaşi grad, care reclamă întrunirea şi soluţionarea lor de către aceeaşi instanţă printr-o singură hotărâre. în cazul c., spre deosebire de litispendenţă, nu este nevoie de identitate totală şi nici chiar parţială, între elementele cauzelor ce urmează a fi întrunite, ci numai de existenţa unei strânse legături între cauza şi obiectul lor. C. îndeplineşte: a) rolul unui regulator de competenţă, pentru că prin realizarea ei se evită contrarietatea de hotărâri, posibilă în cazul judecării separate a pricinilor; b) o cerinţă a celerităţii, cu consecinţa directă a unor economii de timp şi cheltuieli, posibilă numai dacă soluţionarea tuturor cauzelor se face de către o singură instanţă. C. se ridică pe cale de excepţie de către oricare dintre părţi în faţa celei din urmă instanţe sesizate. Dacă excepţia de c. este încuviinţată, instanţa se desesizea-ză şi va trimite cauza instanţei mai întâi învestite; hotărârea de declinare nu obligă însă instanţa de trimitere, care îşi păstrează dreptul de a aprecia dacă este sau nu caz de c.; în cazul în care refuză să primească declinarea şi să conexeze pricinile, se naşte un conflict negativ de competenţă. în cazul în care declinarea este primită şi se dispune conexarea pricinilor, instanţa de trimitere îşi prorogă competenţa de a judeca şi cauza trimisă. Pricinile conexate nu-şi pierd individualitatea şi urmează a fi soluţionate ca atare. Dacă scopul conexării nu poate fi realizat, instanţa poate pronunţa disjungerea pricinilor întrunite şi judecarea lor separată [v. şi disjungere; prorogare de competenţă; conflict de competenţă].
conexitate - legătură între anumite infracţiuni care, fără a afecta autonomia acestora, impune reunirea cauzelor în cadrul aceluiaşi proces penal. Cazurile de conexitate sunt prevăzute de art. 34 C. proc. pen.: situaţia infracţiunilor simultane
(atunci când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite prin activităţi diferite, de una sau de mai multe persoane împreună, în acelaşi timp şi în acelaşi loc); cazul infracţiunilor săvârşite în timp ori în locuri diferite, însă după o înţelegere prealabilă între infractori (preordonate); cazul când o infracţiune a fost săvârşită pentru a pregăti sau înlesni ori ascunde comiterea altei infracţiuni sau pentru a înlesni sau asigura sustragerea de la răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni; cazul când între două sau mai multe infracţiuni se costată o anumită legătură şi reunirea cauzelor se impune pentru o bună înfăptuire a justiţiei. Conexitatea este cronologică, atunci când legătura dintre infracţiuni priveşte timpul săvârşirii acestora; topografică, atunci când legătura se raportează la locul săvârşirii; etiologică, atunci când priveşte legătura cauzală sau corelaţia dintre infracţiuni; consecvenţională, atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru a ascunde săvârşirea alteia; accidentală, atunci când între două sau mai multe infracţiuni există o legătură întâmplătoare.
conexitate, legătura intre două sau mai multe infracţiuni care, fără a face să dispară autonomia acestora, impune, pentru o mai deplină cunoaştere a adevărului cu privire la faptele respective şi pentru o corectă individualizare a sancţiunii, în raport cu ansamblul activităţii infracţionale, joncţiunea cauzelor în cadrul aceluiaşi proces penal. Legea prevede următoarele cazuri de conexitate (art. 34, C.p.p.): cazul infracţiunilor simultane (atunci cînd două sau mai multe infracţiuni au fost săvirşite prin activităţi diferite, de una sau de mai multe persoane împreună, in acelaşi timp şi în acelaşi loc); cazul infracţiunilor preordonate (atunci cind infracţiunile sint săvirşite în timp ori în locuri diferite, însă după o prealabilă inţelegere între infractori); cazul infracţiunii mijloc şi infracţiunii scop (atunci cînd o infracţiune a fost săvîrşită pentru a pregăti sau înlesni ori ascunde comiterea altei infracţiuni sau pentru a înlesni sau asigura sustragerea de la răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni); cazul infracţiunilor intre care există legături ce fac necesară reunirea cauzelor penale pentru mai buna cunoaştere a adevărului şi pentru buna înfăptuire a justiţiei. C. poate fi cronologică, atunci cind legătura dintre infracţiuni priveşte timpul săvîrşirii acestora; topografică, atunci cind legătura se raportează la locul săvîrşirii; etiologică, atunci cind priveşte legătura cauzală sau corelaţia dintre infracţiuni; consecvenlională, atunci cînd una dintre infracţiuni a fost comisă pentru a ascunde săvirşirea alteia: accidentală, atunci cind intre două sau mai multe infracţiuni există o legătură întîmplătoare. In caz de c. intre infracţiunile care se urmăresc numai la plingerea prealabilă a persoanei vătămate (art. 279, lit. a-c, C.p.p.), dacă disjungerea nu este posibilă, se aplică procedura prevăzută în art. 35, C.p.p. Aceleaşi reguli se aplică şi în cazul cind c. priveşte o infracţiune pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale se face la plingerea prealabilă şi o altă infracţiune pentru care nu se cere plîngere prealabilă, dacă disjungerea nu este posibilă (art. 281, C.p.p.).
CONEXITATE, 1. în materie civilă, modalitate juridică procesuală prin care este înfăţişată necesitatea întrunirii a două sau mai multe cauze civile în curs de judecată, înaintea aceleiaşi instanţe sau a unor instanţe deosebite de acelaşi grad, care reclamă soluţionarea lor de către aceeaşi instanţă printr-o singură hotărâre. în cazul conexităţii, spre deosebire de litispendenţă, nu este nevoie de identitate totală şi nici chiar parţială, între elementele cauzelor ce urmează a fi întrunite, ci numai de existenţa unei strânse legături între cauza şi obiectul lor. Conexitatea îndeplineşte: a) rolul unui regulator de competenţă, pentru că prin realizarea ei se evită contrarietatea de hotărâri, posibilă în cazul judecării separate a pricinilor; b) o cerinţă a celerităţii, cu consecinţa directă a economisirii de timp şi cheltuieli, posibilă numai dacă soluţionarea cauzelor se face de către aceeaşi instanţă. Conexitatea se ridică pe cale de excepţie de către oricare dintre părţi în faţa celei din urmă instanţe sesizate. 2. în materie penală, legătura între anumite infracţiuni care, fară a afecta autonomia acestora, impune reunirea cauzelor în cadrul aceluiaşi proces penal. Modalitatea de reunire a cauzelor în cazurile de conexitate este reglementată de lege.
