Conflict de competenţă
| Comentarii |
|
conflict de competenţă, situaţie în care două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente sau necompetente să soluţioneze o cauză civilă concretă. C.c. poate fi: 1) pozitiv, atunci când două sau mai multe instanţe se consideră, concomitent sau succesiv, competente să judece aceeaşi pricină; 2) negativ, atunci când două sau mai multe instanţe se declară necompetente să soluţioneze aceeaşi pricină. C.c. apar doar în prezenţa următoarelor condiţii: a) două sau mai multe instanţe să fie sesizate, simultan sau succesiv, cu aceeaşi cauză; b) litigiul să fie pendinte în faţa instanţelor sesizate; c) părţile să fi invocat, în faţa instanţelor sesizate, după caz, excepţia de litispendenţă sau pe aceea de necompetenţă; d) prin soluţionarea excepţiilor de litispendenţă sau necompetenţă instanţele să se fi declarat deopotrivă competente (sau necompetente) să soluţioneze acea cauză; e) hotărârea de declinare să fi rămas definitivă (în cazul conflictului negativ de competenţă); f) cel puţin una dintre instanţele sesizate să aibă căderea de a judeca acel litigiu (în cazul conflictului negativ de competenţă). C.c. generează efecte negative asupra operei de administrare a justiţiei, fie prin posibilitatea pronunţării unor hotărâri judecătoreşti contradictorii, fie prin întreruperea judecăţii. Pentru înlăturarea unor asemenea consecinţe, legea a reglementat o procedură de rezolvare a c.c. Competenţa de soluţionare a c.c. revine instanţei imediat superioare în grad şi comune tuturor instanţelor în conflict. Instanţa în faţa căreia s-a ivit c.c. dispune, printr-o încheiere, suspendarea oricărei alte proceduri şi înaintează dosarul organului în drept a statua asupra conflictului; sesizarea instanţei în drept să hotărască asupra c.c. constituie un atribut exclusiv al organului judiciar în faţa căruia s-a ivit conflictul, iar nu al părţilor. C.c. se soluţionează în camera de consiliu, fără citarea părţilor; aceasta deoarece hotărârea pronunţată în asemenea condiţii nu rezolvă fondul cauzei, având doar caracterul unui simplu act de administrare a justiţiei. Prin hotărârea pronunţată (numită şi regulator de competenţă) se desemnează instanţa sau organul cu activitate jurisdicţională care are capacitatea de a soluţiona cauza civilă respectivă. Hotărârea pronunţată asupra c.c. poate fi atacată pe calea recursului; termenul de recurs este de 5 zile şi curge de la data comunicării; hotărârea pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este irevocabilă. Hotărârea devine obligatorie pentru instanţa desemnată să soluţioneze litigiul. C.c. se pot ivi şi între instanţele judecătoreşti, pe de o parte, şi alte organe cu activitate jurisdicţională, pe de altă parte; un asemenea conflict se soluţionează de către instanţa ierarhic superioară celei aflate în conflict.
conflict de competenţă - situaţie în care două sau mai multe organe judiciare se recunosc a fi competente asupra aceleiaşi cauze (conflict pozitiv) sau, dimpotrivă, îşi declină competenţa succesiv unul
celuilalt (conflict negativ). Conflictele de competenţă în materie penală pot apărea numai între organele judiciare cu aceeaşi competenţă funcţională. Potrivit art. 43 C. proc. pen., conflictele de competenţă dintre două sau mai multe instanţe de judecată se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună instanţelor aflate în conflict, conflictele de competenţă dintre o instanţă civilă şi o instanţă militară se soluţionează de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Instanţa competentă soluţionează conflictul prin hotărâre, denumită şi regulator de competenţă. Conflictul de competenţă ivit între doi sau mai mulţi procurori se rezolvă de către procurorul superior comun celor aflaţi în conflict, iar conflictul de competenţă dintre două sau mai multe organe de cercetare penală se rezolvă de către procurorul care exercită supravegherea asupra activităţii de cercetare a acestor organe (art. 45 alin. ultim C. proc. pen.).
CONFLICT DE COMPETENŢĂ, 1. în materie civilă, situaţie în care două sau mai multe instanţe se declară deopotrivă competente sau necompetente să soluţioneze o cauză civilă concretă. Conflictul de competenţă poate fi: pozitiv, atunci când două sau mai multe instanţe se recunosc deopotrivă, competente să judece aceeaşi pricină negativ, atunci când două sau mai multe instanţe se declară necompetente să soluţioneze aceeaşi pricină. Conflictul de competenţă apare doar în prezenţa următoarelor condiţii: a) două sau mai multe instanţe să fie sesizate simultan sau succesiv, cu aceeaşi cauză; b) litigiul să fie pendent în faţa instanţelor sesizate; c) părţile să fi invocat în faţa instanţelor sesizate, după caz, excepţia de litispendenţă sau pe aceea de necompetenţă; d) prin soluţionarea excepţiilor de litispendenţă sau necompetenţă, instanţele să se fi declarat deopotrivă competente (sau necompetente) să soluţioneze acea cauză; e) hotărârea de declinare să fi rămas definitivă etc. 2. în materie penală, conflictele de competenţă pot apărea numai între organele judiciare cu aceeaşi competenţă funcţională. Instanţa competentă care soluţionează conflictul prin hotărâre, este denumită şi regulator de competenţă. Conflictele de competenţă dintre două sau mai multe instanţe de judecată se soluţionează de instanţa ierarhic superioară comună instanţelor aflate în conflict, iar conflictele de competenţă dintre o instanţă civilă şi o instanţă militară se soluţionează de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
