Conflictul de muncă
| Comentarii |
|
conflictul de muncă, 1. Noţiune. Conflictul de muncă reprezintă orice dezacord intervenit între partenerii sociali, în raporturile de muncă.
2. Conflicte de interese. Conflictele de muncă ce au ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaţilor, denumite conflicte de interese.
3. Conflicte de drepturi. Conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi sau din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturilor salariaţilor, denumite conflicte de drepturi (v. art. 248 C. mun.).
4. Procedura de soluţionare. Procedura de soluţionare a conflictelor de muncă se stabileşte prin lege specială (v. art. 249 C. mun.).
d) alte persoane juridice sau fizice care au această vocaţie în temeiul legilor speciale sau ale Codului de procedură civilă (v. art. 282 C. mun.).
3. Cereri şi termene. Cererile în vederea soluţionării unui conflict de muncă pot fi formulate:
a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care a fost comunicată decizia unilaterală a angajatorului referitoare la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea contractului individual de muncă;
b) în termen de 30 de zile calendaristice de la data în care s-a comunicat decizia de sancţionare disciplinară;
c) în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acţiune, în situaţia în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum si în cazul răspunderii patrimoniale a salariaţilor faţă de angajator;
d) pe toată durata existentei contractului, în cazul în care se solicită constatarea nulităţii unui contract individual sau colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia;
e) în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului la acţiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia.
In toate situaţiile, altele decât cele prevăzute mai sus, termenul este de 3 ani de la data naşterii dreptului (v. art. 283 C. mun.).
4. Competenţa cu judecarea conflictelor de muncă. Judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform Codului de procedură civilă.
Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa sau, după caz, sediul (v. art. 284 C. mun.).
5. Scutirea de plata taxelor. Cauzele prevăzute la art. 281 sunt scutite de taxa judiciară de timbru şi de timbrul judiciar(v. art. 285 C. mun.).
6. Regim de urgenţă. Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor de muncă se judecă în regim de urgentă.
Termenele de judecată nu pot fi mai mari de 15 zile.
Procedura de citare a părţilor se consideră legal îndeplinită dacă se realizează cu cel puţin 24 de ore înainte de termenul de judecată(v. art. 286 C. mun.).
7. Sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfăţişare (v. art. 287 C. mun.).
8. Administrarea probelor se face cu respectarea regimului de urgenţă, instanţa fiind în drept să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie în mod nejustificat administrarea acesteia (v. art. 288 C. mun.).
9. Hotărârile pronunţate în fond sunt definitive şi executorii de drept (v. art. 289 C. mun.).
