Contractul de asistență juridică, titlu executoriu
| Comentarii |
|
contractul de asistență juridică, titlu executoriu, I. Aspecte prealabile II. Abordarea problematicii III. Concluzii
I. Aspecte prealabile:
Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004 a fost modificată şi completată Legea nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat. Aceste modificări legislative vizează, printre altele, şi caracterul de titlu executoriu al contractului de asistenţă juridică încheiat de avocat în desfăşurarea activităţii sale specifice. În acest sens, Legea nr. 255/2004 a prevăzut expres în art. I pct. 28 că art. 30 alin. 3 din Legea nr. 51/1995 va avea următorul cuprins:
„Contractul de asistenţă juridică legal încheiat, este titlu executoriu. învestirea cu formulă executorie este de competenţa judecătoriei în a cărei rază teritorială se află sediul profesional al avocatului
Pe de altă parte, după cum se ştie, potrivit dispoziţiilor art. 374 C. pr. civ, în principiu, „înscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare silită, fără învestire cu formulă executorie”. Aşadar, conform
dispoziţiilor de drept comun, formalitatea învestirii cu formulă executorie nu este necesară în cazul înscrisurilor declarate expressis verbis drept „titluri executorii” (v., de ex., art. 66 din Legea nr. 36/1995, pentru înscrisurile autentice notariale care constată creanţe certe, lichide şi exigibile).
Or, prin declararea sau recunoaşterea calităţii de titlu executoriu contractelor de asistenţă juridică de către Legea nr. 255/2004, se ridică, din punct de vedere teoretic şi practic, cel puţin următoarele două probleme:
1. Caracterul de titlu executoriu se întinde sau nu şi la contractele de asistenţă juridică încheiată înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004!?
2. Formalitatea învestirii cu formulă executorie este finalmente necesară în cazul contractele de asistenţă juridică, din moment ce însăşi legea specială, în speţă, art. 30 alin. 3, teza a Il-a, din Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004, declară, in terminis, aceste contracte drept „titluri executorii”, făcând inutilă învestirea cu formulă executorie!?
Aceste două problematici au generat deja şi o practică neunitară la nivelul instanţelor judecătoreşti, determinând promovarea, de către Procurorul General al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a unui recurs în interesul legii3". într-adevăr, prin acest recurs, procurorul general solicită Secţiilor Unite să se pronunţe asupra următoarelor aspecte:
I. „Caracterul de titlu executoriu al contractelor de asistenţă juridică încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004 privind modificarea şi completarea Legii nr. 51/1995 pentru organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, republicată”.
II. „Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 51/1995, modificate prin Legea nr. 255/2004, coroborat cu dispoziţiile art. 3741 C. pr. civ., în referire la necesitatea învestirii cu formulă executorie a contractelor de asistenţă juridică”.
II. Abordarea problematicii
A. Contractele de asistenţă juridică încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004. Existenţa sau inexistenţa caracterului de titlu executoriu cu privire la aceste contracte.
Menţionăm faptul că, în ceea ce priveşte contractele de asistenţă juridică încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004, problema cu privire la caracterul de titlu executoriu, este tranşată, în mod expres şi indubitabil, prin lege (avem în vedere dispoziţiile art. 30 alin. 3 din Legea nr. 51/1995). în acest sens, aceste contracte sunt titluri executorii.
în ceea ce priveşte contractele de asistenţă juridică perfectate înainte de modificarea art. 30 alin. 3 din Legea nr. 51/1995, asa cum rezultă şi din cererea de
recurs în interesul legii, mai sus-menţionată, aspectul cu privire la caracterul de titlu executoriu al acestor convenţii este controversată. Astfel, unele instanţe de judecată au apreciat că aceste contracte încheiate anterior modificării Legii nr. 51/1995 nu sunt titluri executorii, dacă avem în vedere principiul „tempus regit cictum”. în acest sens, s-a subliniat faptul că Legea nr. 255/2004 nu putea să retroactiveze şi cu privire la situaţiile existente înainte de intrarea ei în vigoare, dacă avem în vedere şi dispoziţiile art. 1 C. civ.41 şi art. 15 alin. 2 din Constituţie.
Pe de altă parte, alte instanţe, prin prisma principiului aplicării imediate a legii noi, au statuat că au calitatea de titlu executoriu şi contractele încheiate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004.
în opinia noastră, în tranşarea acestei controverse şi enunţarea unei concluzii, trebuie avute în vedere următoarele premise sau coordonate:
- pentru a se declanşa executarea silită a unei creanţe certe, lichide şi exigibile, art. 372 C. pr. civ. prevede că această executare se poate realiza în „temeiul unei hotărâri judecătoreşti sau al unui alt înscris care, potrivit legii, constituie titlu executoriu”. în concluzie, titlu executoriu reprezintă, până la urmă, singurul temei al executării silite.
- în ceea ce priveşte noţiunea de titlu executoriu, în doctrină s-a definit acest concept ca fiind „înscrisul întocmit în conformitate cu prescripţiile legii şi în/pe baza căruia creditorul poate solicita valorificarea creanţei pe care acest înscris o constată”.
- tranşarea prezentei controverse implică o problemă de aplicare în timp a legii noi. Cu alte cuvinte, trebuie statuat dacă Legea nr. 255/2004 „se poate aplica” şi contractelor de asistenţă juridică perfectate înainte de intrarea ei în vigoare. Pentru soluţionarea acestui conflict, mai întâi trebuie să se stabilească dacă norma privitoare la caracterul de titlu executoriu este o normă de drept substanţial sau este o normă de procedură civilă privitoare la executarea silită. In funcţie de stabilirea acestui aspect, conflictul cu privire la aplicarea în timp a legii noi urmează a primi o soluţionare diferită.
în cererea de recurs în interesul legii mai sus-amintită se opinează în sensul că norma prin care s-a statuat cu privire la caracterul de titlu executoriu în privinţa contractelor de asistenţă juridică este o normă de procedură civilă, în materia executării silite, urmând să fie de imediată aplicare, prin raportare la art. 725 alin. 1 C. pr. civ. care prevede că „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică, din momentul intrării ei în vigoare, şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege”. Pornind de la acest raţionament, s-ar putea trage concluzia că Legea nr. 255/2004 urmează a se
aplica şi contractelor de asistenţă juridică încheiate înainte de intrarea ei în vigoare, şi, pe cale de consecinţă, aceste contracte au şi caracter de titluri executorii, nefiind o problemă de retroactivitate a legii noi, ci respectarea principiului aplicării imediate a legii noi de procedură civilă.
în ceea ce ne priveşte, ne rezervăm dreptul de a avea o altă opinie. Astfel, considerăm că norma care conferă caracterul de titlu executoriu în privinţa contractelor de asistenţă juridică nu este o normă de procedură civilă (în materia executării silite) ci o normă de drept substanţial. Prin faptul că legea nouă conferă un caracter nou contractului de asistenţă juridică (conferindu-i acestuia putere executorie), aceasta nu înseamnă că legea nouă reglementează în domeniul procedurii de executare silită. Acest caracter de titlu executoriu, deşi implicit are legătură cu executarea silită, totuşi, nu se referă efectiv la executarea silită a unui asemenea contract. Caracterul de titlu executoriu este preexistent executării silite şi ţine de caracterul şi efectele acestei convenţii. Este clar faptul că legea nouă instituie o nouă „caracteristică” a acestui tip de contract şi anume caracterul de titlu executoriu, însă această „trăsătură” este ipoteza care permite ca în caz de neexecutare a obligaţiei, să se poată „declanşa” executarea silită, fără a mai fi necesară învestirea instanţei de judecată cu o cerere de chemare în judecată în vederea pronunţării unei hotărâri judecătoreşti în acest sens.
Considerăm că acest caracter de titlu executoriu nu se referă la aspectele de executare silită ci mai degrabă la efectele (sau atributele) acestor contracte de asistenţă juridică. Părţile semnatare ale contractului de asistenţă juridică (avocatul şi clientul acestuia), la momentele perfectării acestor convenţii au în vedere, printre altele, tipul contractului încheiat, obiectul, efectele acestuia, implicit şi posibilitatea ca acest contract, în caz de neexecutare, să fie pus în executare silită direct, fără intervenţia instanţelor de fond sau prin intermediul obţinerii unei hotărâri judecătoreşti ca urmare a promovării unei acţiuni în pretenţii la instanţa competentă, potrivit dreptului comun.
Toate acestea ne determină să opinăm că menţiunea cu privire la caracterul de titlu executoriu priveşte efectele acestui contract şi, în nici un caz, nu vizează procedura propriu-zisă, de executare silită. Aşadar norma luată în discuţie este o normă de drept substanţial ci nu o normă de procedură civilă (în materia executării silite). Pornind de la adagiul „tempus regit actum” şi având în vedere dispoziţiile art. 1 C. civ. şi art. 15 alin. 2 din Constituţie, conchidem că Legea nr. 255/2004 nu poate retroactiva iar contractele de asistenţă juridică încheiate înainte de intrarea ei în vigoare nu au caracter de titlu executoriu.
De asemenea, considerăm că nu se poate afirma că art. I pct. 28 din Legea nr. 255/2004 este o normă de executare silită urmând a s‘e aplica astfel art. 725 alin. 1 C. pr. civ. (principiul aplicării imediate), dacă avem în vedere faptul că acest
text din codul de procedură civilă statuează că legea nouă de procedură civilă în materie de executare silită se aplică din momentul intrării ei în vigoare „executărilor silite începute” sub legea veche. Aşa cum am afirmat, legiferarea caracterului de titlu executoriu se referă la unul dintre efectele de drept substanţial ale contractului de asistenţă juridică, neimplicând, în mod automat şi o executare silită aflată în curs de derulare. Din această cauză, art. 725 alin. 1 C. pr. civ. nu se mai poate aplica atâta timp cât nu avem un început de executare silită.
Dacă am accepta cealaltă ipoteză de lucru, în sensul că aceste contracte de asistenţă juridică ar fi titluri executorii chiar dacă au fost încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004, s-ar genera şi o aplicare discriminatorie a legii. Astfel, în cazul contractelor de asistenţă juridică încheiate înainte de modificarea intervenită prin Legea nr. 255/2004 şi care nu au fost executate de bunăvoie, pentru a se declanşa executarea silită, partea interesată a trebuit să iniţieze o acţiune în pretenţii în vederea obţinerii unei hotărâri judecătoreşti definitive care devenea şi titlu executoriu, potrivit dreptului comun. Aceleaşi contracte de asistenţă juridică, dar care nu au fost executate până la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 255/2004, nu mai trebuie să urmeze procedura de drept comun, deoarece devin ele însele titluri executorii iar partea interesată urmează a se adresa direct organului de executare. Acest tratament diferenţiat nu credem că se poate justifica.
In finalul acestor scurte consideraţii, este de asemenea util să menţionăm şi Decizia nr. XIII din 20 martie 2006 pronunţată într-un recurs în interesul legii, de către Secţiile Unite ale ICCJ într-o problemă de drept similară prin care s-a statuat, între altele, că: „normele de procedură referitoare la executarea silită trebuie avute în vedere chiar dacă în momentul naşterii raportului juridic de drept material nu exista o dispoziţie legală care să confere calitatea de titlu executoriu înscrisului constatator al convenţiei dintre părţi”.
Decizia menţionată avea în vedere contractele de credit bancar care până la intrarea în vigoare a Legii nr. 58/1998 privind activitatea bancară nu aveau caracter de titlu executoriu, iar după apariţia noii reglementări (art. 78 alin. 2) era stipulat expres acest caracter. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Secţii Unite, a decis că toate contractele de credit bancar încheiate înainte de intrarea în vigoare a prevederilor Legii nr. 58/1998 au caracter de titlu executoriu. Pentru motivarea acestei soluţii s-a afirmat că „prevederile legale care recunosc valoarea de titlu executoriu unor înscrisuri, fie că sunt cuprinse în Codul de procedură civilă, fie în legi speciale, au caracter de norme procedurale referitoare la executarea silită”. în acelaşi sens se menţionează că „pe planul dreptului intertemporal, ori de câte ori o lege ulterioară modifică efectele viitoare ale unor specii de contracte ..., pentru
satisfacerea unui interes de ordine publică, trebuie să se considere că dispoziţia modificatoare sau prohibitivă a legii ulterioare se aplică şi Ia efectele nerealizate ale contractului încheiat anterior, pentru motivul că ordinea publică ... trebuie să aibă, prin esenţa ei, un caracter de unitate şi de uniformă obligativitate pentru toţi, neputând prevala legea privată a contractului asupra dispoziţiilor legale de interes public”. în încheiere se stipulează că această interpretare vine în concordanţă cu Convenţia de la Roma din 1980 - privind legea aplicabilă obligaţiilor comerciale.
în ceea ce ne priveşte, considerăm că nu se pot reţine aceste considerente şi justifica aplicarea unei legi noi la o situaţie de fapt petrecută înainte de intrarea ei în vigoare.
în primul rând, aşa cum rezultă din chiar motivarea Secţiilor Unite, caracterul de titlu executoriu vizează efectele contractului şi nu procedura de executare silită. Aşadar am fi în cazul unei norme de drept substanţial.
în al doilea rând, consider că, nu se poate invoca un motiv de ordine publică pentru a se justifica o retroactivitate a unei legi de drept substanţial sau procedural. Principiul neretroactivităţii legii noi este de ordine publică din moment ce este stipulat chiar în cuprinsul Constituţiei (art. 15 alin. 2) şi nu poate fi înlăturat prin considerentele precizate în motivarea Secţiilor Unite.
în al treilea rând, nu se poate invoca Convenţia de la Roma din 1980 pentru a se justifica o asemenea aplicare retroactivă a Legii de drept substanţial, din moment ce această Convenţie vizează o problemă de aplicare în spaţiu a legii în privinţa obligaţiilor comerciale (art. 1) şi nicidecum o aplicare în timp.
B. Interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 30 alin. 3 teza a Il-a din Legea nr. 51/1995, modificată prin Legea nr. 255/2004 prin raportare la art. 3741 C. pr. civ.
Menţionăm faptul că aşa cum rezultă din art. 30 alin. 3 din Legea nr. 51/1995, contractul de asistenţă juridică (titlu executoriu) pentru a fi pus în executare silită este necesar a fi învestit cu formulă executorie.
Acest text legal, din cauza formulării contradictorii, ar intra într-un posibil conflict cu art. 3741 C. pr. civ. care statuează că „înscrisurile cărora legea le recunoaşte caracterul de titlu executoriu sunt puse în executare fără învestirea cu formulă executorie".
Acest conflict între cele două norme va fi soluţionat în conformitate cu regula: norma specială se aplică cu prioritate faţă de norma generală.
în ce ne priveşte, considerăm că norma prevăzută de art. 30 alin. 3 din Legea nr. 51/1995 este o normă specială în raport cu art. 3741 C. pr. civ. (dreptul comun) din moment ce se referă la o materie specială, respectiv cea privitoare la problematica executării contractelor de asistenţă juridică. Aşadar, pentru a fi puse în executare silită, este necesară învestirea cu formulă executorie. Simpla referire la caracterul de titlu executoriu, în art. 30 alin. 3, teza I, al acestor contracte nu trebuie interpretată izolat de restul textului, ceea ce însemnează că acest caracter este condiţionat de învestirea înscrisului cu formulă executorie. în contrar, teza a Il-a a art. 30 alin. 2 ar fi inutilă. Or, un text trebuie interpretat în sensul de a produce efecte, iar nu în acela de a nu produce nici unul (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat).
Această soluţie pe care o propunem este în concordanţă şi cu Decizia nr. 4 din 19 ianuarie 2009 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie într-un recurs în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3741 C. pr. civ. raportat la art. 61 din Legea nr. 58/1934 şi art. 53 din Legea nr. 59/1934, prin care s-a stabilit că biletul la ordin, cambia şi cecul se învestesc cu formulă executorie, pentru a fi puse în executare, pe acelaşi principiu al aplicării cu prioritate al normei speciale.
III. Concluzii
Având în vedere cele mai sus-menţionate, concluzionăm că:
a) contractele de asistenţă juridică încheiate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 225/2004 nu sunt titluri executorii. în caz de neexecutare a acestora, partea interesată se va adresa instanţei de judecată pentru a pronunţa o hotărâre judecătorească definitivă în acest sens şi care va reprezenta titlu executoriu în acest caz:
b) contractele de asistenţă juridică încheiate după intrarea în vigoare a Legii nr. 255/2004, sunt titluri executorii şi pot fi puse în executare silită în mod direct, fără a mai fi necesară pronunţarea unei hotărâri judecătoreşti în acest sens;
c) contractele de asistenţă juridică care sunt titluri executorii în conformitate cu art. 30 alin. 3 din Legea nr. 51/1995, pentru a fi puse în executare silită, este necesar a fi învestite, în prealabil, cu formulă executorie, cerinţă impusă expres de norma specială (art. 30 alin. 3 din Legea nr. 51/1995).
