Contract nenumit
| Comentarii |
|
contract nenumit, contract al cărui conţinut nu este expres reglementat prin norme de drept, ci este stabilit de către părţi, fie prin combinarea unor elemente specifice diferitelor contracte numite, fie prin stabilirea unor elemente noi, independent de orice contract numit. Contractul nenumit trebuie interpretat şi executat potrivit intenţiei comune a părţilor, iar în completarea acesteia, potrivit reglementărilor cu caracter general privitoare la contracte. Numai când părţile au inclus într-un asemenea contract elemente ale unui contract numit, îşi vor putea găsi aplicare în reglementarea acestor elemente, dispoziţiile legale privitoare la contractul numit respectiv. Pe măsură ce unele contracte nenumite sunt frecvent utilizate în practică, ele ajung să fie reglementate expres de legiuitor, devenind contracte numite.
Potrivit art. 1167 alin. 1 Noul Cod Civil, toate contractele se supun regulilor generale prevăzute în dispoziţiile art. 1166-1323 Noul Cod Civil
Potrivit art. 1167 alin. 2 Noul Cod Civil, regulile particulare privitoare la anumite contracte (numite) sunt prevăzute în Codul civil (art. 1650- 2278) sau în legi speciale.
Contractele nereglementate de lege (nenumite) sunt supuse şi ele regulilor generale însă, „dacă acestea nu sunt îndestulătoare", în completare, vor fi supuse regulilor speciale privitoare la contractul cu care se aseamănă cel mai mult' (art. 1168 Noul Cod Civil).
Din cele de mai sus, rezultă că potrivit Noului cod civil, dreptul comun în materia contractelor nenumite diferă, astfel:
a) când regulile generale „sunt îndestulătoare”, contractele nenumite se supun şi ele, regulilor generale;
b) când regulile generale „nu sunt îndestulătoare”, contractelor nenumite li se vor aplica în completare, „regulile speciale privitoare la contractul (numit, s.n.) cu care se aseamănă cel mai mult”.
Rezultă că, potrivit art. 1167 şi 1168 Noul Cod Civil, contractele numite se supun regulilor generale şi speciale, pe când contractele nenumite se supun întotdeauna regulilor generale şi uneori (în completare) celor speciale (ale contractului numit „cu care se aseamănă cel mai mult”).
Astfel, toate contractele reglementate (numite) sunt independente, pe când contractele nenumite pot fi distincte, dar şi dependente (subordonate) regulilor speciale ale „contractului cu care se aseamănă cel mai mult”.
