Contract de transport
| Comentarii |
|
contract de transport, definiție- contract prin care una din părţi se obligă faţă de cealaltă să transporte persoane sau bunuri mobile, în schimbul unor tarife sau taxe stabilite potrivit normelor legale. Transporturile se pot clasifica în funcţie de mai multe criterii. După căile de realizare, transporturile pot fi terestre, navale sau aeriene. La rândul lor, transporturile terestre se împart în transporturi rutiere, sau pe cale ferată iar cele navale, în maritime şi fluviale. Transporturile pentru care se folosesc mijloace de categorii diferite - cele pe calea ferată cu cele rutiere - sunt denumite transporturi combinate. în raport cu obiectul lor, transporturile sunt de persoane (de călători) sau de bunuri. Acestea din urmă se diferenţiază în transporturi de bagaje şi mesagerii şi transporturi de mărfuri. După itinerariul parcurs, transporturile pot fi în trafic intern şi în trajic internaţional. Contractul de transport se încheie prin simplul acord de voinţă al părţilor, dar dovada încheierii lui se face printr-un înscris (legitimaţia sau biletul de călătorie, scrisoarea de trăsură etc.). Contractul de transport de mărfuri - exceptând cele maritime -este un contract real, întrucât nu se consideră perfectat decât prin predarea efectivă a mărfurilor. în toate contractele de transport, cărăuşul poartă răspunderea pentru executarea transporturilor până la destinaţie, la timp şi în condiţii de securitate deplină pentru călători şi bunuri.
contract de transport, 1. Definiție şi reglementare 2. Părţile contractului 3. Forma şi proba contractului de transport 4. Modalităţi de transport 5. Încetarea contractului de transport
1. Definiție şi reglementare
Codul civil consacră contractului de transport art. 1955-2008, reglementând contractul de transport de bunuri şi contractul de transport de persoane şi bagaje.
Legiuitorul Codului civil se preocupă şi de definirea contractului de transport. Astfel, potrivit art. 1955 Noul Cod Civil, prin contractul de transport, o parte, numită transportator, se obligă, cu titlu principal, să transporte o persoană sau un bun dintr-un loc în altul, în schimbul unui preţ pe care pasagerul, expeditorul sau destinatarul se obligă să îl plătească, la timpul şi locul convenite.
2. Părţile contractului
Ca regulă, părţile contractului de transport sunt expeditorul şi transportatorul. Transportul bunurilor poate fi contractat şi de către destinatarul bunurilor ce urmează a fi transportate, caz în care părţile contractului de transport sunt transportatorul şi destinatarul bunurilor transportate. în cazul transportului de bunuri, chiar dacă expeditorul este cel care contractează transportul, anumite consecinţe juridice se produc şi în persoana destinatarului bunurilor transportate. Se înţelege că derularea contractului de transport de bunuri presupune participarea a trei subiecte, respectiv expeditorul, transportatorul şi destinatarul bunurilor transportate.
3. Forma şi proba contractului de transport
Art. 1956 Noul cod civil dispune: „contractul de transport se dovedeşte prin documente de transport, precum scrisoare de trăsură, recipisă de bagaje, foaie de parcurs, conosament, tichet ori legitimaţie de călătorie sau altele asemenea, de la caz la caz”. Codul civil nu face niciun fel de precizări în legătură cu forma contractului de transport, ceea ce înseamnă că înscrisurile despre care face vorbire norma legală privesc prob, iar nu validitatea contractului.
4. Modalităţi de transport
Codul civil reglementează două modalităti principale de transport, transportul succesiv şi transportul combinat (multimodal).
Potrivit art. 1957 Noul Cod Civil, transportul poate fi realizat de unul sau mai mulţi transportatori, în acest din urmă caz putând fi succesiv ori combinat. Transportul succesiv este cel efectuat de 2 sau mai mulţi transportatori succesivi care utilizează acelaşi mod de transport. Transportul combinat este cel în care acelaşi transportator sau aceiaşi transportatori succesivi utilizează moduri de transport diferite, motiv pentru care mai este cunoscut şi sub numele de transport multimodal. Transportatorii care se succed îşi predau unul altuia bunurile şi bagajele transportate, până la destinaţie, fără intervenţia expeditorului sau a călătorului (art. 1957 alin. 3 Noul Cod Civil).
5. Încetarea contractului de transport
Spre deosebire de alte contracte, Codul civil nu reglementează cazurile de încetare a contractului de transport, nici pentru transportul de bunuri şi nici pentru transportul de persoane şi bagaje. în atare situaţie, contractul de transport, atât cel de bunuri cât şi transportul de persoane şi bagaje este supus cazurilor generale de încetare a contractelor.
în consecinţă, principalele cazuri de încetare a contractului de transport privesc: efectuarea transportului şi ajungerea bunurilor, persoanelor sau bagajelor la destinaţia stabilită în contract, imposibilitatea efectuării transportului, refuzul expeditorului de a preda bunurile spre transport, pieirea totală sau parţială a bunurilor înainte de efectuarea transportului etc. în baza principiului libertăţii de a contracta, părţile pot stipula şi alte cazuri de încetare a contractului de transport.
