convenţie arbitrală prin referire, convenţia arbitrală prin care părţile fac referire la o anumită reglementare având ca obiect arbitrajul. în sistemul Codului nostru de procedură civilă, „sub rezerva respectării ordinii publice sau a bunelor moravuri şi a dispoziţiilor imperative ale legii, părţile pot stabili prin convenţia arbitrală sau prin act scris încheiat ulterior, fie direct, fie prin referire la o anumită reglementare având ca obiect arbitrajul, normele privind constituirea tribunalului arbitrai, numirea, revocarea şi înlocuirea arbitrilor (...) şi în general, orice alte norme privind buna desfăşurare a arbitrajului". Legiuitorul are în vedere, în special, situaţia în care părţile au optat pentru un arbitraj instituţional, dar referirea în convenţia arbitrală la o anumită reglementare având ca obiect arbitrajul nu este interzisă nici atunci când părţile au optat pentru arbitrajul ad-hoc. Ţinând seama însă de faptul că în mod obişnuit referirea la un regulament de arbitraj implică opţiunea pentru un arbitraj instituţional, atunci când, prin convenţia arbitrală, părţile optează pentru un arbitraj ad-hoc şi se face referire totuşi la un astfel de regulament, este necesar ca, pe cale de interpretare, să se stabilească voinţa reală a părţilor privind forma de arbitraj avută de ele în vedere. C.a.r. este valabilă şi în arbitrajul internaţional organizat şi desfăşurat potrivit legii române. Convenţia Internaţională de la Geneva din 1961 permite încheierea c.a.r.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Convenţie arbitrală prin referire
