convenţii asupra probelor, convenţii încheiate de părţile unui act juridic odată cu acesta ori ulterior, în cursul procesului, prin care regimul probelor stabilit de lege este lărgit sau restrâns, pentru dovedirea raporturilor juridice dintre ele. în principiu, legea nu interzice de plano c.a., ci ele sunt admisibile în măsura în care nu încalcă dispoziţiile imperative ale legii ori nu îngreunează posibilitatea de dovedire a raportului juridic. în raport de obiectul lor, se disting următoarele categorii de c.a.: a) convenţiile privitoare la sarcina probei; aceste convenţii sunt valabile dacă stabilesc reguli aplicabile numai părţilor, fără a aduce atingere obligaţiei judecătorului de a avea un rol activ în materie probatorie; b) convenţiile referitoare la obiectul probei; astfel de convenţii sunt valabile dacă părţile stabilesc obiectul probei la fapte vecine şi conexe, mai uşor de dovedit, fără a atinge însă dispoziţiile înscrise în codul de procedură civilă privitoare la rolul activ al judecătorului în materie probatorie; c) convenţiile cu privire la admisibilitatea probelor; aceste convenţii sunt valabile numai dacă dispoziţiile legale ce reglementează admisibilitatea sunt dispozitive, iar nu imperative; d) convenţiile referitoare la puterea doveditoare a probelor; acestea pot fi luate în considerare numai dacă măresc puterea doveditoare a probei respective, faţă de cea stabilită prin lege, cu condiţia de a nu se încălca o normă juridică imperativă (de exemplu, este ineficientă o convenţie a părţilor în care s-ar prevedea că nu este necesară înscrierea în fals pentru combaterea constatărilor personale ale agentului care a întocmit actul autentic); e) convenţiile privind administrarea probelor; sunt valabile dacă normele care reglementează administrarea probelor nu sunt imperative; nu este vorba de o astfel de convenţie în cazul în care partea, care ar putea să profite de decăderea părţii adverse din dreptul de a mai administra o probă, nu se opune la administrarea acesteia, nefiind în prezenţa unei convenţii tacite, ci a unei decăderi din dreptul de a invoca decăderea părţii adverse.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Convenţii asupra probelor
