Divorţul prin acordul soţilor
| Comentarii |
|
divorţul prin acordul soţilor, se poate face pe două căi:
a) pe cale judiciară;
a) pe cale administrativă sau prin notariat (calea cea mai rapidă și mai avantajoasă dpdv. al costurilor). În cazul divorțului prin notariat, soții pot divorța și dacă au copii minori.
Condiţiile divorţului prin acordul soţilor pe cale judiciară
(art. 374 Noul Cod Civil). Divorţul prin acordul soţilor pe cale judiciară se poate pronunţa indiferent de durata căsătoriei şi indiferent dacă există sau nu copii minori rezultaţi din căsătorie.
Nu se admite divorţul prin acordul soţilor atunci când unul dintre ei este pus sub interdicţie.
Instanta este obligată să verifice existenta consimţământului liber şi neviciat al fiecărui soţ.
Condiţiile divorţului prin acordul soţilor pe cale administrativă sau prin procedură notarială.
Potrivit art. 375, dacă soţii sunt de acord cu divorţul şi nu au copii minori, născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, ofiţerul de stare civilă ori notarul public de la locul căsătoriei sau al ultimei locuinţe comune a soţilor poate constata desfacerea căsătoriei prin acordul lor, eliberându-le un certificat de divorţ, potrivit legii.
Divorţul prin acordul soţilor poate fi constatat de notarul public şi în cazul în care există copii minori născuţi din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptaţi, dacă soţii convin asupra tuturor aspectelor referitoare la numele de familie pe care să îl poarte după divorţ, exercitarea autorităţii părinteşti de către ambii părinţi, stabilirea locuinţei copiilor după divorţ, modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat şi fiecare dintre copii, precum şi stabilirea contribuţiei părinţilor la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copiilor. Dacă din raportul de anchetă socială rezultă că soţii nu cad de acord în ce priveşte unul dintre aspecte arătate, atunci notarul public emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi îndrumă soţii să se adreseze instanţei de judecată.
Procedura divorţului pe cale administrativă sau notarială.
În cadrul procedurii administrative sau notariale de divorţ, soţii vor depune cererea de divorţ împreună la ofiţerul de stare civilă sau notarul public care le va înregistra cererea şi le acordă un termen de reflecţie de 30 de zile. Prin excepţie, cererea de divorţ se poate depune la notarul public şi prin mandatar cu procură autentică.
La expirarea termenului de 30 de zile, soţii se prezintă personal, iar ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public verifică dacă soţii stăruie să divorţeze şi dacă, în acest sens, consimţământul lor este liber şi neviciat.
Dacă într-adevăr soţii stăruie în divorţ, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public eliberează certificatul de divorţ fără să facă vreo menţiune la culpa soţilor.
în cazul în care soţii nu se înţeleg asupra numelui de familie pe care să îl poarte după divorţ ori cu privire la exercitarea în comun a drepturilor părinteşti, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public emite o dispoziţie de respingere a cererii de divorţ şi îndrumă soţii să se adreseze instanţei de judecată.
Soluţionarea oricăror cereri privind alte efecte ale divorţului asupra cărora soţii nu se înţeleg este de competenţa instanţei judecătoreşti.
În cazul în care cererea de divorţ este depusă la primăria unde s-a încheiat căsătoria şi s-a admis divorţul, ofiţerul de stare civilă, după emiterea certificatului de divorţ, face cuvenita menţiune în actul de căsătorie. Primăria nu poate desface și căsătoriile din care au rezultat copii minori, acest lucru fiind posibil numai la divorțul prin notariat.
În cazul depunerii cererii de divorţ la primăria în a cărei rază teritorială soţii au avut ultima locuinţă comună, ofiţerul de stare civilă emite certificatul de divorţ şi înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la primăria locului unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face menţiunea în actul de căsătorie.
În cazul constatării divorţului de către notarul public, acesta emite certificatul de divorţ şi înaintează, de îndată, o copie certificată de pe acesta la locul unde s-a încheiat căsătoria, spre a se face menţiune în actul de căsătorie.
în cazul în care nu sunt îndeplinite condiţiile divorţului prin acordul soţilor prevăzute art. 375, ofiţerul de stare civilă sau, după caz, notarul public respinge cererea de divorţ.
Împotriva refuzului ofiţerului de stare civilă sau notarului public nu există cale de atac, dar soţii se pot adresa cu cererea de divorţ instanţei de judecată pentru a dispune desfacerea căsătoriei prin acordul lor sau în baza unui alt temei prevăzut de lege.
Pentru repararea prejudiciului prin refuzul abuziv al ofiţerului de stare civilă sau al notarului public de a constata desfacerea căsătoriei prin acordul soţilor şi de a emite certificatul de divorţ, oricare dintre soţi se poate adresa, pe cale separată, instanţei competente.
