Divorţul din culpă
| Comentarii |
|
divorţul din culpă, este divorțul pronunțat de către instanța de judecată prin care se stabilește culpa exclusivă a unuia dintre soți sau, după caz, culpa comună la desfacerea căsătoriei.
Potrivit art. 379 şi art. 373 lit. b) Noul Cod Civil, divorţul se poate pronunţa dacă instanţa stabileşte culpa unuia dintre soţi în destrămarea căsătoriei. Cu toate acestea, dacă din probele administrate rezultă culpa ambilor soţi, instanţa poate pronunţa divorţul din culpa lor comună, chiar dacă numai unul dintre ei a făcut cerere de divorţ.
Trebuie să precizăm că este posibil ca divorţul să fie pronunţat din culpa exclusivă a reclamantului, ceea ce în vechile reglementări nu era posibil, pentru că se încălca principiul nemo auditur propriam turpi-tudinem allegans. Astăzi acest principiu se ignoră, pentru că se admite şi divorţul din culpa exclusivă a reclamantului. Acest tip de divorţ atrage însă consecinţe speciale, în sensul că reclamantul vinovat exclusiv de divorţ va putea fi obligat la acordarea de despăgubiri soţului nevinovat, aşa cum se prevede prin art. 388 Noul Cod Civil
În ipoteza de divorţ prevăzută prin art. 373 lit. c), adică divorţul la cererea unuia dintre soţi după o separare în fapt care a durat cel puţin doi ani, se pronunţă divorţul tot din culpa exclusivă a soţului reclamant, cu excepţia situaţiei în care pârâtul se declară de acord cu divorţul, când acesta se va pronunţa fără a se face menţiune despre culpa soţilor.
Spre deosebire de vechea reglementare a divorţului, când soţul reclamant într-un proces de divorţ deceda şi, ca urmare, se punea capăt procesului de divorţ, în noua reglementare, potrivit art. 380 Noul Cod Civil, dacă soţul reclamant decedează în timpul procesului, moştenitorii săi pot continua acţiunea de divorţ. Această acţiune însă va putea fi admisă numai dacă instanţa constată culpa exclusivă a soţului pârât.
