Dizolvarea societăţilor comerciale
| Comentarii |
|
dizolvarea societăţilor comerciale, Cauzele generale de dizolvare a societăţii comerciale. Căile dizolvării societăţii comerciale. Efectele dizolvării societăţii comerciale
Dizolvarea societăţii poate fi hotărâtă de adunarea asociaţilor ori de instanţa judecătorească. în mod excepţional, dizolvarea societăţii se produce în temeiul legii, în cazul expirării duratei de funcţionare.
Aşa cum s-a menţionat în doctrina juridică de specialitate1', întrucât operaţiunile specifice dizolvării au numai rolul de a declanşa procesul de încetare a existenţei comerciale, înseamnă că dizolvarea nu afectează personalitatea juridică a societăţii. Păstrarea personalităţii juridice este indispensabilă pentru îndeplinirea celorlalte operaţiuni care privesc lichidarea patrimoniului societăţii în cauză.
Cauzele generale de dizolvare a societăţii comerciale
Cauzele generale de dizolvare a societăţii comerciale sunt reglementate de art. 227-229 şi art. 237 din Legea nr. 31/1990. Dispoziţiile legale citate reglementează unele cauze de dizolvare generale şi aplicabile tuturor societăţilor comerciale, dar şi anumite cauze de dizolvare specifice unora dintre formele de societate.
Trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii
Aşa cum am arătat când ne-am ocupat de constituirea societăţii, una din clauzele actului constitutiv este cea privind „durata societăţii&" Când societatea este constituită pentru o perioadă determinată, aceasta se dizolvă la expirarea termenului stabilit pentru durata societăţii [art. 297 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 31/1990].
Aşa cum am precizat, dizolvarea societăţii, ca urmare a expirării termenului stabilit pentru durata acesteia poate fi evitată prin prelungirea duratei societăţii, în condiţiile art. 204 din Legea nr. 31/1990. Pentru acest caz, art. 227 alin. (2) prevede că asociaţii trebuie să fie consultaţi de către consiliul de administraţie, respectiv de directorat, cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea duratei societăţii, cu privire la eventuala prelungire a acesteia. în lipsa unei asemenea consultări, la cererea oricăruia dintre asociaţi, tribunalul poate dispune prin încheiere efectuarea unei consultări a asociaţilor în condiţiile art. 119 alin. (3) din lege. Dacă nu se realizează consultarea asociaţilor în condiţiile de mai sus, la expirarea duratei menţionate în actul constitutiv orice persoană interesată sau Oficiul Naţional al Registrului Comerţului poate sesiza directorul oficiului registrului comerţului sau persoana desemnată pentru constatarea dizolvării societăţii [art. 227 alin. (3)].
Potrivit dispoziţiilor art. 233 alin. (1) din lege, dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării.
Imposibilitatea realizării obiectului de activitate sau realizarea acestuia
în conformitate cu prevederile art. 227 alin. (1) lit. b), societatea se dizolvă în cazul imposibilităţii realizării obiectului de activitate sau realizarea acestuia. Doctrina de specialitate şi jurisprudenţa în materie au considerat drept cauze de imposibilitate a realizării obiectului unei societăţi situaţii precum: ivirea între asociaţi a unor neînţelegeri grave, care fac imposibilă desfăşurarea activităţii societăţii; lipsa mijloacelor financiare necesare desfăşurării activităţii; absenţa voinţei asociaţilor de a conlucra pentru desfăşurarea activităţii societăţii.
Dizolvarea societăţii ca urmare a imposibilităţii realizării obiectului societăţii sau realizării acestuia are loc prin voinţa asociaţilor sau pe cale judecătorească, atunci când asociaţii nu se înţeleg.
Declararea nulităţii societăţii
Acest caz de dizolvare a societăţii este reglementat de art. 227 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990. Aşa cum am arătat şi în cele anterioare, nerespectarea cerinţelor legale privind constituirea societăţii, reglementate de art. 56 din Legea nr. 31/1990, atrage nulitatea societăţii. Potrivit dispoziţiilor art. 58 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, pe data la care hotărârea judecătorească de declarare a nulităţii a devenit irevocabilă, societatea încetează fără efect retroactiv şi intră în lichidare.
Hotărârea adunării asociaţilor
Societatea comercială se dizolvă prin hotărârea adunării generale a asociaţilor [art. 227 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 31/1990]. Dizolvarea şi lichidarea societăţii comerciale prin hotărâre a adunării asociaţilor constituie expresia principiului libertăţii contractuale. Cum asociaţii sunt liberi să înfiinţeze o societate comercială, tot astfel ei pot decide şi dizolvarea şi lichidarea societăţii în condiţiile legii. Aşa cum s-a precizat în literatura de specialitate, asociaţii sunt liberi să aprecieze motivele de dizolvare a societăţii.
Hotărârea tribunalului
Potrivit dispoziţiilor art. 227 alin. (1) lit. e), societatea se dizolvă prin hotărârea tribunalului, la cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii.
Falimentul societăţii
Societatea comercială se dizolvă în cazul când este supusă falimentului în cadrul procedurii insolvenţei [art. 227 lit. f) din Legea nr. 31/1990]. Falimentul este reglementat de Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenţei. în cadrul procedurii insolvenţei, societatea poate fi supusă, după caz, procedurii reorganizării judi
ciare sau procedurii falimentului. Dacă societatea face obiectul procedurii falimentului, patrimoniul societăţii este lichidat, în vederea satisfacerii creanţelor creditorilor, şi, în consecinţă, societatea se dizolvă. în acest caz, dizolvarea societăţii se pronunţă de către judecătorul-sindic prin încheierea prin care se decide intrarea în faliment [art. 107 alin. (2) din Legea nr. 85/2006].
Lipsa organelor statutare ale societăţii sau imposibilitatea întrunirii acestora
Potrivit prevederilor art. 237 din Legea nr. 31/1990, societatea se dizolvă în cazul în care nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni. în cazul în care societatea nu mai are organe statutare (adunare generală, administratori, cenzori, auditori etc.), societatea nu mai poate funcţiona şi se impune încetarea existenţei acesteia prin dizolvare şi lichidare.
Lipsa sediului social cunoscut, încetarea activităţii sau necunoaşterea ori dispariţia asociaţilor
Societatea comercială poate fi dizolvată în cazurile în care şi-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută [art. 237 alin. (1) lit. c)].
Necompletarea capitalului social în condiţiile legii
Acest caz de dizolvare este consacrat de art. 237 alin. (1) lit. d), care dispune că societatea se dizolvă în situaţia în care nu şi-a completat capitalul social, în condiţiile legii. Aşa cum am mai arătat, societatea comercială trebuie să dispună de active a căror valoare să fie cel puţin la concurenţa capitalului social prevăzut de lege sau stabilit în actul constitutiv. Potrivit legii, organele administrare şi control ale societăţii sunt obligate să convoace adunarea generală care să hotărască, după caz, reducerea capitalului social, majorarea capitalului social sau dizolvarea societăţii. Dacă nu se realizează completarea capitalului social, mai ales pentru acele situaţii pentru care legea prevede un plafon minim al capitalului social, societatea se dizolvă.
Alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii
Societatea comercială se dizolvă şi în alte cazuri reglementate de lege sau prevăzute în actul constitutiv [art. 227 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 31/1990].
Căile dizolvării societăţii comerciale
Aşa cum se susţine în literatura de specialitate', dizolvarea societăţii comerciale se realizează pe trei căi: de drept, prin voinţa asociaţilor şi pe cale judecătorească. Fiecare dintre aceste căi de dizolvare este supusă unor reguli speciale prevăzute de lege.
Dizolvarea de drept a societăţii
De lege lata, singurul caz de dizolvare de drept al societăţii îl reprezintă expirarea termenului fixat pentru durata societăţii. într-o astfel de situaţie, dizolvarea se produce de plin drept (ope legis) fără să fie necesară vreo manifestare de voinţă a asociaţilor şi nicio formalitate de publicitate.
în doctrina de specialitate' se susţine că, dacă după data dizolvării, care este data expirării termenului stabilit pentru durata societăţii, societatea continuă să desfăşoare activitate, societatea devine societate de fapt şi va fi guvernată de regulile privind societatea în participaţie (art. 1.949-1.954 Noul Cod Civil).
Dizolvarea societăţii prin voinţa asociaţilor
O altă cale de dizolvare a societăţilor comerciale o reprezintă dizolvarea prin voinţa asociaţilor. Voinţa asociaţilor trebuie exprimată în cadrul adunării generale cu respectarea dispoziţiilor art. 204 din Legea nr. 31/1990 privind modificarea actului constitutiv.
Hotărârea privind dizolvarea se ia cu respectarea condiţiilor de cvorum prevăzute de lege pentru adunarea generală extraordinară, cu o majoritate de două treimi din drepturile de vot deţinute de acţionarii prezenţi sau reprezentaţi (art. 115 din Legea nr. 31/1990). Actul care constată hotărârea adunării generale privind dizolvarea se depune la oficiul registrului comerţului pentru a se menţiona în registru, după care se transmite, din oficiu, Monitorului Oficial, spre publicare.
Legea permite asociaţilor să revină asupra hotărârii de dizolvare a societăţii. în acest sens, art. 231 prevede că asociaţii vor putea reveni, cu majoritatea cerută pentru modificarea actului constitutiv, asupra hotărârii luate, atât timp cât nu s-a făcut nicio repartiţie din activ. Noua hotărâre se menţionează în registrul comerţului, după care oficiul registrului comerţului o va trimite Monitorului Oficial al României, spre publicare, pe cheltuiala societăţii. Creditorii şi orice persoană interesată pot face opoziţie la tribunal împotriva hotărârii, în condiţiile art. 62 din lege.
Dizolvarea societăţii pe cale judecătorească
Potrivit dispoziţiilor art. 227 alin. (1) lit. e), tribunalul poate dispune dizolvarea societăţii, la cererea fiecărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi, care împiedică funcţionarea societăţii.
Societatea comercială se va dizolva pe cale judecătorească şi în cazurile prevăzute de art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990. Potrivit textului de lege menţio
nat, la cererea oricărei persoane interesate, precum şi a oficiului naţional al registrului comerţului, tribunalul va putea pronunţa dizolvarea societăţii în cazurile în care: societatea nu mai are organe statutare sau acestea nu se mai pot întruni; societatea şi-a încetat activitatea, nu are sediul social cunoscut ori nu îndeplineşte condiţiile referitoare la sediul social sau asociaţii au dispărut ori nu au domiciliul cunoscut sau reşedinţa cunoscută; societatea nu şi-a completat capitalul social.
Pentru aceste din urmă cazuri de dizolvare judecătorească a societăţii, Legea nr. 31/1990, în art. 237 alin. (2)-(10), consacră anumite reguli speciale. Astfel, după pronunţarea hotărârii de dizolvare, societatea intră în lichidare.
Dacă în termen de trei luni de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătoreşti de dizolvare nu se procedează la numirea lichidatorului, oficiul registrului comerţului, la cererea oricărei persoane interesate, numeşte un lichidator de pe lista practicienilor în insolvenţă [art. 237 alin. (7)]. Dacă oficiul registrul comerţului nu a fost sesizat cu nicio cerere de numire a lichidatorului în termen de trei luni de la expirarea termenului de trei luni mai sus menţionat, societatea comercială în cauză se radiază din oficiu din registrul comerţului, prin rezoluţia directorului sau a persoanei desemnate pronunţată la cererea oficiului naţional al registrului comerţului [art. 237 alin. (8)].
Potrivit legii [art. 237 alin. (9)], încheierea de radiere se înregistrează în registrul comerţului, se comunică societăţii comerciale la sediul social, Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene şi a municipiului Bucureşti, pe cale electronică, şi se afişează pe pagina de internet a Oficiului Naţional al Registrului Comerţului şi la sediul oficiului registrului comerţului de pe lângă tribunal, în raza căruia societatea îşi are înregistrat sediul.
Bunurile rămase din patrimoniul societăţii comerciale radiate din registrul comerţului revin asociaţilor în condiţiile art. 237 alin. (8) şi (9) din lege.
Efectele dizolvării societăţii comerciale
Principalele efecte care se produc ca urmare a dizolvării societăţii comerciale sunt: deschiderea procedurii lichidării şi interdicţia unor operaţiuni comerciale noi. Se impune a fi reţinut că dizolvarea nu are consecinţe asupra personalităţii juridice a societăţii. Legea nr. 31/1990 stipulează în mod expres că societatea îşi păstrează personalitatea juridică pentru operaţiunile lichidării, până la terminarea acesteia [art. 233 alin. (4)].
Deschiderea procedurii lichidării
Acest efect este reglementat de art. 233 alin. (1) din Legea nr. 31/1990, potrivit căruia dizolvarea societăţii are ca efect deschiderea procedurii lichidării. Dizolvarea are loc fără lichidare în cazul fuziunii ori divizării totale a societăţii sau în alte cazuri prevăzute de lege. Prin urmare, cu excepţiile prevăzute de lege, dizolvarea atrage lichidarea patrimoniului societăţii comerciale în cauză.
Interdicţia unor operaţiuni comerciale noi
Potrivit dispoziţiilor art. 233 alin. (2) din Legea nr. 31/1990, din momentul dizolvării, directorii, administratorii, respectiv directoratul, nu mai pot întreprinde noi operaţiuni. în caz contrar, aceştia sunt personal şi solidar răspunzători pentru acţiunile întreprinse. Legea dispune că interdicţia privind efectuarea de noi operaţiuni se aplică din ziua expirării termenului fixat pentru durata societăţii ori de la data la care dizolvarea a fost hotărâtă de adunarea generală sau declarată prin sentinţă judecătorească [art. 233 alin. (3)].
Aşadar, în conformitate cu normele legale de mai sus, de la data dizolvării societatea comercială nu mai poate exercita comerţul specific obiectului său de activitate, ci doar va finaliza operaţiunile comerciale aflate în curs de derulare. încălcarea acestei interdicţii atrage răspunderea solidară a membrilor organelor de administrare şi conducere ale societăţii.
