Prelungirea duratei societăţii
| Comentarii |
|
prelungirea duratei societăţii, condiţiile cerute pentru prelungirea duratei societăţii. Dreptul de opoziţie la prelungirea duratei societăţii
Asociaţii trebuie să prevadă durata societăţii (art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 31/1990). Asociaţii au libertatea de a stabili o durată determinată sau o durată nedeterminată de existenţă a societăţii. Pentru cazul în care asociaţii au stabilit o durată de existenţă determinată, la expirarea acestei durate, societatea comercială se dizolvă (art. 227 din Legea nr. 31/1990). Dizolvarea şi lichidarea societăţii poate fi evitată prin hotărârea asociaţilor de prelungire a duratei de existenţă.
Condiţiile cerute pentru prelungirea duratei societăţii
La fel ca şi celelalte cazuri de modificare a actului constitutiv, prelungirea duratei societăţii se ia de adunarea generală a asociaţilor în condiţiile de cvorum şi majoritate prevăzute de lege pentru adunarea extraordinară. Asociaţii pot hotărî o nouă durată a societăţii sau o durată nedeterminată a acesteia.
Legea prevede că, în cazul trecerii timpului stabilit pentru durata societăţii, asociaţii trebuie să fie consultaţi de către consiliul de administraţie, respectiv de directorat, cu cel puţin trei luni înainte de expirarea duratei societăţii, cu privire la
eventuala prelungire a acesteia. Dacă organele societăţii rămân în pasivitate, iar asociaţii nu sunt nici ei interesaţi de prelungirea societăţii, la expirarea duratei menţionate în actul constitutiv orice persoană interesată sau oficiul naţional al registrului comerţului poate sesiza directorul oficiului registrului comerţului pentru constatarea dizolvării societăţii [art. 227 alin. (2) şi (3)].
Dacă asociaţii decid prelungirea duratei societăţii, evident că această operaţiune constituie un caz de modificare a actului constitutiv şi pentru opozabilitate trebuie înregistrată în registrul comerţului şi publicată în Monitorul Oficial.
Dreptul de opoziţie la prelungirea duratei societăţii
Legea nr. 31/1990 reglementează dreptul de opoziţie doar asupra hotărârilor de prelungire a duratei societăţii în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată.
Dreptul de opoziţie este recunoscut creditorilor asociaţilor societăţii, şi nu creditorilor societăţii, ca în cazul reducerii capitalului social. Fundamentul dreptului de opoziţie al creditorilor asociaţilor îl constituie faptul că aceştia nu pot urmări părţile de interes, respectiv părţile sociale emise de societatea în nume colectiv, în comandită simplă şi cu răspundere limitată, în vederea valorificării acestora pentru satisfacerea creanţelor ce le au împotriva asociaţilor ce le deţin. Potrivit legii, singura posibilitate pe care o au creditorii asociaţilor este aceea de a urmări profitul cuvenit asociatului după bilanţul contabil, iar după dizolvarea societăţii, asupra părţii ce li s-ar cuveni prin lichidare (art. 66 din Legea nr. 31/1990).
Pe lângă condiţiile de mai sus, pentru succesul opoziţiei, creditorii trebuie să valorifice drepturi stabilite printr-un titlu executoriu anterior hotărârii de prelungire a duratei societăţii (art. 206 din Legea nr. 31/1990).
în cazul în care opoziţia a fost admisă de tribunal, legea obligă asociaţii să ia o decizie, în termen de o lună de la data la care hotărârea judecătorească a devenit irevocabilă. Asociaţii au două posibilităţi: să renunţe la hotărârea de prelungire a duratei societăţii sau să decidă excluderea din societate a asociatului debitor al creditorului oponent. Renunţarea la hotărârea de prelungire a duratei societăţii trebuie luată în aceleaşi condiţii ca şi hotărârea de prelungire a duratei societăţii, iar excluderea asociatului se realizează în condiţiile art. 222 din Legea nr. 31/1990, cu acordarea drepturilor stabilite pe baza ultimei situaţii financiare aprobate [art. 206 alin. (3) din Legea nr. 31/1990].
Dreptul de opoziţie nu este recunoscut creditorilor particulari ai acţionarilor din societatea pe acţiuni sau în comandită pe acţiuni deoarece, potrivit prevederilor art. 66 alin. (2) din lege, ei au dreptul să sechestreze şi să vândă acţiunile debitorului lor până la concurenţa creanţelor împotriva acţionarului.
