domiciliu voluntar, domiciliu pe care o persoană fizică şi-l alege în mod liber, stabilindu-şi locuinţa statornică într-o anumită localitate, corespunzător propriilor interese. De esenţa d.v. este că stabilirea lui se face prin libera voinţă a individului şi că determinarea sa are loc pe criteriul locului unde se află locuinţa statornică sau principală a persoanei în cauză. D.v. comportă, în mod obligatoriu, două elemente definitorii: manifestarea de voinţă a individului în sensul alegerii locului de domiciliu şi stabilirea locuinţei sale principale în acel loc. D.v. se diferenţiază astfel de domiciliul legal, de esenţa căruia este stabilirea sa în mod obligatoriu de către lege, pentru anumite persoane, în vederea ocrotirii lor. De asemenea, el se distinge şi de reşedinţă, noţiune ce desemnează o locuinţă cu caracter vremelnic ori secundar, care se află în altă parte decât domiciliul [sin. domiciliu de drept comun; v. şi domiciliu; domiciliu legal; domiciliu convenţional; reşedinţă].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Domiciliu voluntar
