dovada cu martori, probă constând în declaraţiile făcute de martori în faţa organului de jurisdicţie şi a cărei administrare este îngăduită de lege numai în anumite condiţii. Propunerea martorilor se face potrivit regulilor generale; reclamantul va arăta martorii în cererea de chemare în judecată, iar pârâtul în întâmpinare ori, dacă nu este reprezentat sau asistat de avocat, la prima zi de înfăţişare, sub sancţiu-nea decăderii din probă; când d.m. a fost încuviinţată în cursul judecăţii, partea este obligată, sub sancţiunea decăderii, să depună lista martorilor în termen de 5 zile de la încuviinţare, iar dovada contrară trebuie cerută, sub pedeapsa decăderii, în aceeaşi şedinţă dacă amândouă părţile sunt de faţă. Propunerea martorilor se face nominal, indicându-se numele fiecărui martor şi locul unde trebuie citat. în cazul plângerilor, contestaţiilor şi altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, d.m. nu va fi încuviinţată decât dacă partea depune la termenul la care admiterea probei urmează a fi pusă în discuţie numele şi adresa complete ale martorilor propuşi. Sub sancţiunea decăderii, partea căreia i s-a încuviinţat d.m. este obligată să depună în termen de 5 zile suma fixată de instanţă pentru transportul şi despăgubirea martorilor; depunerea sumei se poate face şi după împlinirea termenului, dacă prin aceasta nu se amână judecata. Dacă o parte renunţă la martorul propus, partea potrivnică are dreptul să şi-l însuşească, iar instanţa poate dispune audierea unui martor chiar dacă ambele părţi renunţă la el. Instanţa poate limita numărul martorilor propuşi, dar cu respectarea principiului egalităţii părţilor. în încheierea de încuviinţare a d.m. se vor preciza şi faptele cu privire la care martorii vor fi ascultaţi. înlocuirea martorilor nu se va încuviinţa decât în caz de moarte, dispariţie sau motive bine întemeiate, caz în care lista cu noii martori se va depune, sub sancţiunea decăderii, în termen de 5 zile de la încuviinţare. După încuviinţarea probei cu martori, aceştia sunt citaţi pentru a se prezenta la termenul fixat pentru audierea lor. Potrivit art. 4 alin. (2) din Titlul XIII al Legii nr. 247/2005, în cazul plângerilor, contestaţiilor şi a altor litigii apărute în urma aplicării Legii fondului funciar nr. 18/1991, martorii nu vor fi citaţi în vederea audierii, prezentarea lor la termenul de judecată fiind în sarcina părţii care i-a propus. Instanţa poate încuviinţa ascultarea martorului la locuinţa sa, dacă din motive temeinice acesta nu poate veni în instanţă. Dacă martorul locuieşte într-o altă localitate, administrarea probei se poate face prin comisie rogatorie. Instanţa audiază nemijlocit martorii; aceasta nu poate să ia în considerare depoziţia de martor dintr-o altă pricină. împotriva martorului care lipseşte la prima citare, instanţa poate emite mandat de aducere, iar în pricinile urgente, se poate dispune aducerea martorilor cu mandat chiar la primul termen. Martorul care, deşi a fost legal citat, nu se prezintă sau care, deşi se prezintă în instanţă, refuză să depună mărturie, poate fi amendat, în afară de cazul în care acesta este minor. Dacă, după mandatul de aducere, martorul nu se înfăţişează, instanţa poate trece la judecarea pricinii. Fiecare martor va fi ascultat deosebit, cei neas-cultaţi neputând fi de faţă; ordinea ascultării martorilor va fi statornicită de preşedinte, ţinând seama şi de cererea părţilor. înainte de a fi ascultat, martorul depune jurământul, apoi preşedintele îi pune în vedere că, dacă nu va spune adevărul, săvârşeşte infracţiunea de mărturie mincinoasă. Despre acestea se va face menţiune în declaraţia scrisă. Minorul sub 14 ani nu depune jurământ, însă i se atrage atenţia să spună adevărul. înainte de a lua mărturia, preşedintele cere martorului să arate datele necesare pentru identificarea lui şi aprecierea depoziţiei sale (numele, îndeletnicirea, locuinţa şi vârsta; dacă este rudă sau afin cu una din părţi şi în ce grad; dacă se află în serviciul uneia din părţi; dacă este în judecată, în duşmănie sau în legături de interes cu vreuna din părţi). Se trece apoi la audierea propriu-zisă a martorului; acesta va arăta împrejurările pe care le cunoaşte şi va răspunde la întrebările preşedintelui, ale părţii care l-a propus, ale părţii adverse, ale procurorului, eventual. După ascultare, martorul rămâne în sala de şedinţă până la sfârşitul cercetării, afară numai dacă instanţa hotărăşte altfel [sin. mărturie; proba prin declaraţiile martorilor; probă testimonială; v. şi admisibilitatea dovezii cu martori; audiere de martori; depoziţie de martor].
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Dovada cu martori
