dreptul pacientului la informaţia medicală, dreptul pacientului de a fi informat: cu privire la serviciile medicale disponibile, precum şi la modul de a le utiliza; asupra identităţii şi statutului profesional al furnizorilor de servicii de sănătate; asupra regulilor şi obiceiurilor pe care trebuie să le respecte pe durata spitalizării; asupra stării sale de sănătate, a intervenţiilor medicale propuse, a riscurilor potenţiale ale fiecărei proceduri, a alternativelor existente la procedurile propuse, inclusiv asupra neefectuării tratamentului şi nerespectării recomandărilor medicale, precum şi cu privire la date despre diagnostic şi prognostic. Pacientul are dreptul de a decide dacă mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă. Informaţiile se aduc la cunoştinţa pacientului într-un limbaj respectuos, clar, cu minimalizarea terminologiei de specialitate; în cazul în care pacientul nu Gunoaşte limba română, informaţiile i se aduc la cunoştinţă în limba maternă ori în limba pe care o cunoaşte, sau, după caz, se va căuta o altă formă de comunicare. Pacientul are dreptul de a cere în mod expres să nu fie informat şi de a alege o altă persoană care să fie informată în locul său. Rudele şi prietenii pacientului pot fi informaţi despre evoluţia investigaţiilor, diagnostic şi tratament, cu acordul pacientului. Pacientul are dreptul de a cere şi de a obţine o altă opinie medicală. Pacientul are dreptul de a solicita şi de a primi, la externare, un rezumat scris al investigaţiilor, diagnosticului, tratamentului şi îngrijirilor acordate pe perioada spitalizării.
Vezi şi altă definiţie din dicţionarul juridic:
Comentarii despre Dreptul pacientului la informaţia medicală
